choses pour faire

[ caci pana cand " things to do " ? ]

1. sa invat. pentru bursa. anglia sau franta. [ j'y pense encore ]

2. sa vad in continuare tot ce e mai bun in toti. dar sa imi impun limite.

3. sa triez. tot. de la prieteni si potentiali iubiti, pana la cuvinte spuse.

4. sa dau sanse baietilor. pentru ca momentan ii cred porci pe toti.

5. sa vorbesc mai mult cu anca. caci departarea asta ne-a apropiat enorm.

6. sa fac ce-mi place. aucune limite.

7. sa invat rusa. de ce? mi s-a pus pata. [ toderas, ai onoarea de a-mi fi dat aceasta pata :)) ]

8. sa fiu vesela.

9. sa ma gandesc mai mult la mine si sa incep sa ma iubesc.

10. sa dau replici mai usturatoare, pentru ca sunt prea buna.

las momentan doar 10 lucruri, care trebuiesc executate neaparat, dar nu tocmai in aceasta ordine. e primul an in care am asternut pe ... "foaie" niste chestii ce le aveam in cap si care necesita indeplinire. pentru ca fara plan, nu aveam motivatie. e un nou inceput. gandeste-te si tu asa. si orice inceput, te face sa uiti un pic de sfarsitul care tocmai a trecut si sa treci de el mai usor. hai sa ne luam in brate si sa ne punem sperantele in acest inceput.

pentru ca "inceputul" e singura mea credinta adevarata.

si pentru ca toderas a anuntat 2010 a fi un an excelent.

la multi ani!

hai sa ... ne citim ...

"mai sunt doua zile in care mintea mea se lupta cu negarea. nu vrea sa-ti stie raspunsul. pana si 1% daca ar fi sansele de a fi refuzata, nu as vrea sa aud. stii ce? mi-e dor de tine. probabil daca ai fi in fata mea acum, nu ti-as zice nimic. m-as multumi sa te privesc si sa-ti studiez gesturile pana obosesc. pana sinapsele mele ar face scurt-circuit. pentru ca nu mi-ar displacea sa intru in colaps mintal din cauza studierii tale. mi-ar placea ... stii ce? mi-ar placea sa te iau in brate cand ti-e greu, fara sa-mi zici nimic. pentru ca simt cand nu esti bine. mi-ar placea sa-ti managai tot trupul cu degetele mele curioase. mi-ar placea sa stau lipita cu nasul si buzele de gatul tau, sa-ti inspir mirosul si sa-l imprim in receptorii mei olfactivi nesatui. mi-ar placea sa-ti sarut buzele adormite si grele de atatea vise, facandu-ti pleoapele sa se intredeschida intrebator cu pupilele atintite spre mine. mi-ar placea sa-ti soptesc la ureche ca deja e dimineata si tu sa te incolacesti si sa gemi ca te gadil. mi-ar placea sa stau ore intregi sa te privesc cum dormi, caci mai mult ca sigur ma voi trezi inaintea ta. mi-ar placea sa lenevim, unul in bratele celuilalt, uitandu-ne la tv sau la ... filme de groaza. si astea nu sunt nici macar un sfert din toate lucrurile pe care mi-ar placea sa le fac cu tine. stii ca fiecare celula din corpul meu suspina oarecum dupa tine? nu. nu stii. si daca stii, nu crezi. sau daca crezi, oare simti la fel? ma chinuie indecizia ta si ma suceste pe toate partile. ma inalta in momentele in care ma gandesc ca poate vei zice da, si ma doboara cand ma gandesc ca "poate", nu reprezinta niciodata siguranta."

o foaie aruncata si mototolita, sta obosita de atatea sentimente pe masa. multi au trecut prin acea camera, pe langa acea foaie, dar nimanui nu i-a pasat indeajuns incat sa o citeasca. nimeni nu a considerat ca poate fi citita. dar un tip, care ii dadea ei toate semnele ca nu-l intereseaza, a ajuns cumva in acea camera. si-a dat geaca jos, s-a uitat in jur si i-au ramas ochii atintiti peste acea foaie de hartie. s-a gandit ca e ceva ce poate nu trebuie vazut, din moment ce e mototolita. si luat-o, a desfacut-o cu mare grija si a citit-o ... da. si a recitit-o ... a inchis ochii, si vazut colorat cuvintele. l-a lovit o sinestezie ciudata. nu stia ca asa se numeste, "sinestezie". da stia ca i s-au colorat circuitele. ca fiecare cuvant sau miros are o culoare. a simtit o usoara explozie in el. si a zambit. un zambet ce nu poate fi redat. era atat de fericit si nici nu stia de ce. credea ca ea nu conteaza pentru el, dar citind acele cuvinte, a simtit brusc ceva ce nu credea ca va simti prea curand ... a simtit sentimente. dar nu s-a precipitat. nu a inceput sa urle. nu. stii ce a facut? a scris si el. stii ce a scris?

[ nici eu nu stiu, pentru ca inca nu facut-o. ]

ganduri intortocheate

dupa o anumita faza petrecuta in intimitatea gandirii mele, ajutata bineinteles de cateva persoane, am inchis calculatorul si telefonul si ... am inceput sa cos. da. asta suna bizar, mai ales fiind vorba de mine, dar asta am facut. nu conteaza nici ce, nici de ce. cert e ca asta am facut ieri de la 5 pana la 11 fara intrerupere. nu am mancat, nu am mers la baie .. nu am facut nimic altceva. am cusut, si in acel timp, cu o privire total absenta, m-am gandit. am luat absolut fiecare gand in parte, oricat de mic, l-am disecat si am incercat sa-l inec. nu. nu am reusit. dar am incercat, am sperat ca pot sa imi inec gandurile si sa raman goala. goala e mult mai bine decat plina cu cacaturi. si stii si tu asta. toti o stim. dar nimeni nu vrea sa se goleasca. eu da. chiar daca mereu raspunsul la intrebarea regulata a parintilor "te simti bine? esti suparata?" era "sunt ok", nu e asa. dar ce rost are sa implic alte persoane? mai bine stau si-mi crosetez gandurile, si le ametesc pana pleaca. la inec si pe ele odata cu mine. pentru ca sincer m-am saturat sa ma apese atat. adica ce,ma? sunt nesimtite? hmm. cred ca da. faptul ca sunt singura de craciun si de rev si ca ma uita toata lumea, astea ar fi doar amanuntele care umplu paharul. pe langa droaia de probleme nesemnificative pe care le am, ma gandeam la rev. adica la ideea de inceput de an. multi isi fac liste. multi vor pur si simplu sa se imbete, uitand de ei, adica ... sa se distreze. eu ... stii ce? eu nu vreau nimic. dar nu pentru ca as avea totul. nu. dimpotriva. pentru ca nu am aproape nimic. acum unii ar spune "pai acum trebuie sa vrei, cand nu ai ce pierde". ba am ce pierde. timp. ganduri. vise. sperante. o sa-mi pierd odata sufletul dorindu-mi. si tot degeaba. da. de asta vara, totul e "degeaba". nu pentru ca s-ar fi intamplat cine stie ce chestie importanta in vara. nu. ci pur si simplu, dintr-o zi a verii trecute, m-a luat in brate starea "degeaba" si nu vrea sa-mi dea drumul. normal ca-mi face declaratii in fiecare zi, dar eu nu stiu ce sa-i mai spun ca sa inteleaga ca nu o vreau. NU MAI VREAU!!! e atat de greu de inteles? poate nu. dar stai un pic. eu ma cert de fapt cu mine aici. cu reflectia mea din oglinda care e la fel de bruneta, are aceeasi ochi si aceeasi mana, probabil luxata ... are tot ce-mi apartine mai putin .. ganduri. da. astea nu le are. si stii ce? vreau sa fiu reflectia din oglinda. poate asa, persoana care se uita in fiecare zi spre ea, va fi mai vesela. mai plina de viata.

"poate". ce cuvant dureros. poate o sa am tot ce vreau. poate o sa-si aduca aminte cineva de mine, si ma va chema undeva de rev. undeva departe. poate ...

da' stii ce? poate nu ...

poveste

ma uit zambind pe geam. ninge. e totul atat de frumos. parca toata zapada asta ii face pe toti sa fie mai buni. poate ii imbraca intr-un val de .. nu stiu. intr-un val de visare si de melancolie. poate un val de bunvointa si veselie pura. si uite asa, parca totul se transforma intr-o poveste. da. caci afara e cadrul perfect. unora le place. si viseaza de fiecare data cand se plimba prin ninsoare. altora nu le place. stau in casa, in varful patului si se uita terorizati pe geam. le e frig doar inchipuindu-se afara. eh. sunt fel si fel de oameni. eu sunt genul care se bucura de fiecare fulg de nea si intra in atmosfera de sarbatori intr-un mod iremediabil. imi place atat de mult sa vad cum toata lumea din jur e mai buna, desi poate doar aparent. ma incalzezte sufleteste fiecare colinda auzita si fiecare "craciun fericit!" spus din obligatie de prietni si cunoscuti. parca acum e totul perfect. acum nu ma mai gandesc ca visele este posibil sa nu mi se indeplineasca. acum totul e bine. e un moment propice pemtru atat de multe. ce-ar fi sa inhidem ochii si sa visam? poate nu mult lume are acest tupeu, poate multi se gandesc ca astfel vor fi dezamagiti. nu multi vad, ca mine, aceasta perioada ca un mod de refulare si de visare. mi-ar placea acum sa scriu o poveste. poate pot. ah. voi incerca.

a fost odata ca niciodata, caci de n-ar fi, nu s-ar povesti, o picatura de sange pierduta in albul zapezii. statea acolo de cateva zile. de la ce provenea? acum cateva zeci de ore, a fost o altercatie intre doua persoane : un baiat si o fata. ea era prietena lui si tocmai ii spusese ca pastreaza copilul ce-l poarta in pantece de 3 luni. lui nu i-a placut ideea asta. lucra intr-un mediu ce nu ii permitea un copil. era asasin platit. si ii era frica pentru acel copil, pentru ca atat de multa lume se afla pe urmele lui. era atat de nervos ca ea nu-l ascultase si ca nu avortase. o iubea. se spune ca un asasin nu e capabil sa iubeasca tinand cont ca ucide atatea persoane cu sange rece. dar o iubea intr-un mod in care putini cred ca pot exista. o iubea mai presus de legile firii. ii sorbea de fiecare data prezenta, dar in seara aia, obosit, debusolat, cu un strop de alcool in sange, a reactionat cum nici el nu se astepta. era atat de nervos ca ea nu l-a inteles si ca i-a zis ca pastreaza copilul, incat a bruscat-o. da. a bruscat-o si ea s-a lovit cu burta de perete. si i s-a prelins o picatura de sange pe picior, si a cazut pe zapada rece. ea plangand, a inmarmurit. a ramas fara cuvinte. el, a privit in pamant si cazut automat in genunchi. l-a durut ... a simtit un junghi in inima. in momentul ala vroia sa-si ia viata. a ramas cu privirea in pamant, varsand mii de lacrimi. dar ea inca nu putea sa deschida gura. parca dintii ii erau inclestati si creierul scurt-circuitat.

acea picatura e si acum acolo. azi, dupa exact 5 zile de la acel nefericit eveniment. dar o persoana, trecand pe strada, a observat-o si i-a acaparat atentia. s-a aplecat si a luat o bucata mare de zapada, inclusiv acea picatura de un rosu aprins.

si dau pagina, continuand aceasta poveste in zilele ce vor urma ...

jurnal de calatorie

cu un ghiozdan greu in spate si debusolata de atata lume care tot umbla pe peronul acelei gari necunoscute, isi face loc prin multime insotita de prietena si ei si intr-un final ajunge in tren. vagonul 1. locul 46. nu prea vrea sa plece. isi aduce aminte de acum doua zile cand a venit. era altfel. era bucuroasa ca paseste pe taramuri necunoscute. avea dorinta explorarii necunoscutului, dar acum nu mai e la fel, caci se intoarce acasa. nicaieri nu e ca casa, dar i-a placut mult in cluj, alaturi de prietena ei. cand sunt ele doua, parca nu mai conteaza altceva. parca si cel mai marunt lucru si cel mai neplacut, este un motiv de bucurie comuna. chiar daca a racit ca dracu' si o doare in gat atat de tare ca nu poate vorbi, chiar si asa e inca bucuorasa ca a venit. a fost un week-end placut. departe de toate grijile cotidiene de acasa. bine. o parte din ganduri au insotit-o si in aceasta excursie, da' le-a facut fata altfel langa prietena ei. atunci cand e cu ea totul e bine. nu are motiv sa planga sau sa fie suparata. e pur si simplu atat de vesela, ca rade mereu.

" au trecut asa de repede astea doua zile " se gandeste ea trista, dar alunga imediat acest gand. nu vrea sa fie suparata cand se gandeste la prietena ei. pentru ca doar ea i-a ramas. cea mai importanta persoana care ii e alaturi si o sustine indiferent ce decizii ar lua. chiar daca stie ca sunt prostesti, e acolo, incercand sa o faca sa inteleaga ca nu e tocmai bine ce a facut.

si deci s-a urcat in tren. in fata ei s-a asezat un baiat, cam de aceeasi varsta. i-a studiat toate gesturile, fiecare zambet sau incruntare cand dormea. ba chiar a vrut sa intre in vorba cu el, dar a renuntat repede la acest gand. de ce? pentru ca vroia sa-i ramana intiparit in mine asa, ca un tip perfect. na bine. aproapte perfect. poate daca ar fi vorbit cu el s-ar fi stricat toata acea magie si acea aura pe care ea i-o atribuia. poate daca dechidea gura se observa lejer ca e un fitos plin de bani si arogant. de aia a preferat sa-l analizeze si sa se bucure pur si simplu de prezenta lui. desi el ii aducea aminte de un alt el. un el la care nu ar trebui sa se gandeasca si in legatura cu care nu ar trebui sa se amageasca. un el ce e departe tocmai prin faptul ca ii e aproape. poate un el imposibil. de fapt un el existent ce da nastere la un "noi" imposibil. ii curge o lacrma cand acel el ii zice ca nu vine dupa ea sa o astepte. e .. dezamagia, dar intoarce repede capul spre geam pentru ca nimeni sa nu o vada. oare cum a putut sa se ataseze sufleteste intr-o saptamana de cineva? hmm. rade de prostia ei. caci acum o considera o prostie. caci inca este o "ea" inexistenta pentru acel el. dar spera. cu fiecare vorba schimbata intre ei doi, ea inca spera. poate va cadea de sus, dar niciodata nu v-a regreta ca a sperat. pentru ca nu i s-a intamplat sa mai simta asa ceva pentru nimeni, mai ales intr-un timp atat de scurt, de aia spera. zambind trista, cu castile in urechi si muzica la maxim, isi sprijina capul de geam, se inveleste cu geaca si .. adoarme. e trezita doar de faptul ca baiatul din fata ei pleaca. medias. hmm. frumos oras. ii spune "ramas bun" din priviri si adoarme la loc. nimeni nu stie cat de amestecate sunt gandurile ei. sau poate stie doar prietena ei. si nici ea nu stie totul. poate. deschide ochii si vede gara brasov. a ajuns acasa. dupa atata drum si atatea ganduri. acasa ...

acest articol este "pentru". si ar trebui sa se simta doua persoane. si inchei prin a-mi reaminti doua replici ce ni le zicem mereu :

" me and you .. as we said, together forever "

" orice ar fi, tot noi doua ramanem in final "

si niste versuri care-mi plac mult : "iarta-mi visarea si trezeste-ma ... "

" o tine in brate, el o tine in brate, ea il saruta cu ochii inchisi ... "

scoala

" daca inchid ochii s-ar putea ca timpul sa treaca mai repede. dar s-ar putea de asemeni sa imi vina in cap ganduri pe care nu le vreu. de obicei, locul meu de refugiu e baia. fie ca sunt la un chef si un anumit "x" nu s-a uitat la mine si am nevoie sa refulez, fie ca sunt acasa si am aflat ceva naspa si vreau sa plang fara sa ma vada nimeni, alegerea oportuna este baia. acum sunt la scoala, intr-un colt, aruncandu-mi un ochi peste slide-urile profului de administratie publica si unul pe aceasta foaie alba. inchid ochii si ma gandesc. am in cap doua lucruri : 1. ( si cel prioritar in momentul de fata ) au trecut 20 de minute din ora, mai sunt 80 care vor trece al naibii de greu din simplul fapt ca eu vreau sa treaca repede; 2. ziua de maine. de ce? petru ca plec din brasov. ma duc in cluj. la aproape 300 km de locul natal. la prietena mea adevarata ce a stat pe barcade atatia ani si care ma va astepta la gara cu bratele deschise. merg sa fug lasa de tot, dar si sa impartasesc bucuroasa cu ea ultimele evenimente. sunt usor intristata pentru ca la gara, maine, poate nu ma va conduce nimeni. sunt un pic si mai trista pentru ca stiu ca nu ma va astepta nimeni la gara duminica seara cand ma voi intoarce. mi-a zis cineva zilele trecute ca de ce sunt asa sigura ca voi fi singura de sarbatori. eh. pur si simplu stiu si sunt sigura de asta. ( mentionez. singura dpdv sentimental, caci familial am o familie care ma iubeste mult ) dar nu trebuie sa fiu trista aici si acum. pentru ca asta va isca intrebari idioate si griji de la persoane fatarnice. nu am nevoie de asa ceva. asa ca stau aici si dau impresia de atentie la curs. mda. parlament. ue. chestii. e absolut oribila materia asta in viziunea mea. asa ca il ascult absenta pe omul care se chinuie sa ne faca sa intelegem "ce face comisia" si sa ma gandesc la faptul ca nu mai am chef de cateva zile sa ma "anturez". ( stiu ca nu exista acest cuvant in dex, dar cred ca ar trebui ) de ce? pentru ca oamenii sunt falsi, pentru ca nu sunt receptibili si empatici, pentru ca pur si simplu nu mai am chef sa socializez si sa ma anturez. altfel spus : d-aia! e cea mai simplu explicatie. si nu mai am chef de atatea griji si sentimente pentru ceilalti. "don't worry, be happy" zicea bobo marley. hi sa fac ca el de data asta. chiar aseara mi-a spus un prieten ca nu ar trebui sa ma atasez de oricine repede, ci sa analizez doza de merit de care da dovada fiecare. si poate primesti totusi bursa de merit catre inima mea. eh. doar poate. dar de ce ma gandesc eu cu ochii inhisi sau deschisi la chestii de genu asta? hai sa ma gandesc la ... iarna. in care suntem de ceva tip. imi aduc aminte ca iarna trecut a nins de 3 ori. atat. anul asta a nins toamna devreme. dar acum nu poate sa ninga? macar de craciun si revelion. vreau sa ma plimb macar o seara, pe o strada necirculata, atunci cand ninge cu fulgi mari. si sa ma uit in sus si sa simt ca totul e un vis. sau hai sa ma gandesc de ce copacii sunt verzi si inimila rosii. de unde stim noi sa analizam culorile? si de ce daltonistii vad aceste doua culori fix invers? da. intrebari pe sistemul " oare cat de mare o fi un ou mic? " ( da. e cea mai idioata reclama. ) sau hai sa nu ma gandesc, ca doar neuronii mei vor concediu. mamaaaa. daca eu acum, cand ne folosim in jur de 8% din creier, gandesc atat, oare cate as face daca am gandi cu 20% din el? cu sigurnta as salva lumea :)) sau as descoperi ceva genial. hmm. cat de bine suna. " de ce esti asa de vesela?" tocma m-a intrebat un coleg. poate daca ar citi asta, nu ar mai pune aceeasi intrebare. prefer sa-i raspund " eh. d-ale mele. " si sa ma intorc la foaia mea. mamaaa. a trecut timpul. 5 fara 20 si ora s-a terminat. "

foaia asta am gasit-o undeva in mapa cu cursuri.am citit-o si recitit-o. mi-a placut. e sincer. dar poate ca ar trebui sa imi schimb stilul. ( desi nu as putea spune ca am unul anume )

" dorinta de schimbare porneste dintr-o buna autocunoastere. "

dar bitza spune " nici tu nu te cunosti. candva vei fi surprins de tine. "

si gata. inchei cu un citat inteligent : " viata nu ne ofera pe lucrurile pe tava atunci cand vrem sau cand suntem pregatiti. "

noapte buna.

de ce?

m-am trezit azi dimineata buimaca dupa o noapte dormita si nedormita. o noapte aiurea, intr-o descriere mai succinta. si de la cat de data peste cap sunt , probabil de la aerul cu iz de sarbatori, m-am urcat in 31 sperand sa ajung in livada si am ajuns la gara. da. ciudat,nu? bineinteles ca in loc de 31 am luat 32, desi as fi putut sa jur pana in momentul in care am coborat ca autobuzul luat este cel corect. dar se pare ca nu mereu avem dreptate. si in timp ce eram pe victoriei si acel sofer conducea intr-un mod fabulos, ma tot lasam purtata de inertie cand in fata cand in spate. si mi-a venit in cap o idee : in viata avem doar o alegere de facut. atat. una simpla pe care o luam de cum incepem sa gandim logic si sa zicem ca si matur. luptam impotriva curentului sau ne lasam purtati de el? drept e ca si o parte si cealalta, are castigurile ei si te poate duce atat de sus, unde nici nu te-astepti. dar poate avea si dezavantaje. chiar multe. vorba aia " pestele care lupta impotriva curentului, moare electrocutat ". deci pana la urma mergem la ghici. risc sau nu, oricum se termina prost, chiar daca are o lunga perioada buna. asa e mereu. si lasand asta, tot azi, in autobuz, am vazut atatea "dive" ca mi s-a acrit. mi-a revenit starea aia de voma psihica in care imi simteam atacata vederea. si revoltata fiind pe ele mai mult si pe mine mai putin [ pentru ca inca nu ii luasem ochii de la ele ] am intors privirea si am inceput sa-mi privesc mainile. ciudate aceste parti ale corpului care chiar daca sunt sau nu firave te ajuta sa traiesti. ma uitam la mana dreapta, pe care am un inel subtire, cu pietricele si apoi la mana stanga, unde am un inel antistress destul de masculin. adica erau amandoua un fel de ying si yang. masculin si feminin. si mi-am dat seama ca asa suntem toti. chiar daca eu am o parte masculina mai accentuata decat alte fete, si chiar daca baietii nu prea cedeaza la imaginea lo9r de masculi alfa aratandu-si parte feminina, acestea doua exista la toti. caci la urma urmei, barbatii nu sunt decat niste femei, care din luna a patra a sarcinii au niste glande care secreta testosteron. aceasta secretie facandu-le vocea groasa si dandu-le multe alte particularitati ce ii fac barbati. desi ar trebui sa-mi sustin genu' si sa fiu sexista pana in maduva oaselor, cum sunt multe femei in ziua de azi, eu aleg partea cealalta. as putea spune chiar ca sunt un pic misogina si ca-i inteleg mai usor pe barbati. de ce? u stiu. pur si simplu. poate intr-o viata anterioara am fost baiat. da. poate am fost alexandru macedon. :D orice om are minte sa spere, nu?dar asta e alt subiect ce va fi discutat probabil alta data. acum alta era intrebarea : de ce suntem atat de diferiti, femeile si barbatii? in afara de organele sexuale, nu vad ce ne-ar putea imparti in aceste doua tabere. si totusi discrepante exista. si totusi suntem atat de diferiti. dar asemanatori totusi, tinand cont ca ne gasim doi cate doi sufletul pereche. nu sustin egalitatea intre sexe, dar niciodata nu m-am intrebat de ce. ce aveti in plus sau in minus? imaginatia imi permite sa cred ca daca un baiat si o fata ar creste exat in acelasi mediu si aceleasi conditii poate nu ar avea mentalitati diferite. poate ar fi doua fete. sau doi baieti. toti stim ce da barbat+femeie.

dar ce rezultat are barbat-femeie?

tigari si cafea ...

deschide ochii si se uita in tavan. nu e albastru, cum ar trebui sa fie al ei. e alb. incepe sa se intrebe unde se afla. incearca din rasputeri sa-si dea seama ce a facut in seara precedenta. s-a intalnit cu ... prietenul ei. da. dup-aia au mers amandoi intr-un club. niciunu nu e genu', dar o data pe luna mai fac asta. si dup-aia ... nu. nu isi mai aduce aminte. ce o fi facut? timida si parca speriata de ce va vedea, se uita totusi langa ea. rasufla usurata ... langa ea e el. prietenul ei. dar unde e? se ridica in "capul oaselor" ( totdeauna a crezut ca asta e una din cele mai idioate expresii ) si incepe sa-l sarute. si sa-l atinga usor ca sa se trezeasca.

- ce e, iubita? intreaba el buimac.

- unde suntem? zice ea si brusc o durere groaznica ii secera capul ...

- la mine. cum unde? mama. cat ai baut aseara!

- da? pfff. asta ar explica de ce imi aduc aminte atat de putine lucruri. ce am facut dupa ce am plecat din club?

- uooof. zice el luand-o in brate. hai, ridica-te. incet. hai sa facem o cafea.

se ridica ascultatoare, se uita la ea si constata ca e imbracata in hainele lui. hm. cat a baut? nu-si aduce aminte sa se fi schimbat. sau ... nu s-a schimba singura?

- eu te-am schimbat. nu erai in stare. zice el zambind vazand cum se uita la haine. da iti vine bine asa. spune saruntand-o pe frunte.

tine mult la ea. se vede din toate gesturile. mereu vrea sa o ocroteasca si sa o tina aproape. are grija de ea si o iubeste mult. sunt impreuna de un an. da. un an. ce mult a trecut de cand s-au cunoscut. isi aduce aminte toate lucrurile frumoase, toate clipele petrecute cu el. craciun. revelion. ziua lui. ziua ei. iesiri cu prietenii ei. cu prietenii lui. au ras impreuna. de multe ori. dar au si plans. amandoi. cot la cot. de fericire. si de suparare. supararea unuia sau a amandurora. au fost de multe ori unul singur. un tot. si inca sunt.

- poti sa stai jos, sa stii. zice el razand langa ibricul de cafea. ea ramasese pironita in usa si se gandea. te mai doare capul?

- doamne. parac mi-l strange cineva in menghina. zice ea si se prabuseste pe coltar.

- banuiesc ca nu mai ti minte cand ti-am zis ca ar fi bine sa te opresti cu shot-urile de tequila ...

- da? am baut tequila?

- da ... dupa cateva pahare de votca.

- doamneee. e foarte ciudat sa te aud povestind. parca vorbesti de altcineva.

- da,da. ai personalitati multiple. vorbeam de cealalta. zice el si iar incepe sa rada, dar se opreste brusc pentru ca a fiert apa. pune cafeaua in cesti si ii intinde una din ele.

- bea. o sa-ti fie mai bine.

isi ineaca gandurile cu fiecare inghititura. si fiecare gand ii aduce aceeasi concluzie : il iubeste. e ciudat cat de adanc simte asta. parca s-ar hrani numai cu prezenta lui. el isi aprinde tigara. ea suporta tot acel fum de dragul lui. i-a spus odata cea va muri inaintea lui pentru tot acest fumat pasiv, iar el si-a stins brusc tigara. il iubeste pentru ca nu i-a cerut sacrificii si nici ea lui. a fost ceva firesc la relatia asta. si in tot acel fum de tigara si dupa acea cafea amara pe care a baut-o pentru a scapa de mahmureala se uita la el si-i zice din tot sufletul :

- te iubesc!

- stiu. dar stii ca si eu te iubesc cel putin la fel de mult.

si s-au luat in brate ore-ntregi. si s-au cufundat in acea fericire.

"daca viata nu-ti zambeste, gadil-o" ( eu o fac cu cuvinte si imaginatie )

disappointment

"ce e aia dezamagire? o fi senzatia aia idioata cand simti ca fiecare nerv iti cedeaza si sinapsele se rascoala lasandu-te intr-o stare de cacat? yes. asta o fi. si cum sa se numeasca aceasta stare? depresie. normal. adica starea aia pe care o ai zile la rand si-ti da o senzatie de .. voma. da. probabil e cea mai buna descrierea. o senzatie de voma psihica, ce-ti lasa un gust atat de amar in gura incat pelinul e pui mic. si tu incerci ca gustul acesta sa-l ascunzi sub acritura firii tale. si lumea observa un melanj de stari si nu stie daca tu esti sau nu bine. asta vreau. sa ma lase dracului lumea sa respir si sa ma refac singura. pentru ca niciun cuvant al lumii nu ajuta. o sa zic acum pentru ultima oara .. regret ca m-am nascut cu sentimente. daca nu aveam asa ceva era mult mai bine. era mirific. era mirobolant. dar viata e de cacat. ca doar de asta suntem aici, sa tinem piept la lucrurile care ne sperie cel mai tare. nu stiu de ce , nu stiu cum. dar stiu ca asta e."

gandurile astea veneau si fugeau din capul unei fete care statea cu capul in palme, rauri de lacrimi siroindu-i pe obraji. si-a promis de prea multe ori ca nu o sa aiba incredere in ei. si de fiecare data a pornit de la premiza ca "poate de data asta va fi bine. hai sa incerc." bine. nici acum nu e atat de dezamagita incat sa nu mai incerce. vrea doar sa fie bine. si sa nu fie singura. vrea sa existe si pentru ea cineva. chiar daca acum refuleaza, pentru ca a aflat de putin timp ca alt tip nu poate avea o relatie acum, ea il intelege. si chiar il poate astepta. pare sado-masochism, dar e ciudat ca ea chiar asta simte. e ciudat cum ea e buna cu toti si spera pana in ultima secunda. i s-a mai intamplat asta. si nu numai o data. ci de n ori. cel putin n. oamenii care au meritat .. altii care nu au meritat.

- ce ai patit? intreaba un necunoscut care trecea intamplator pe strada.

- nimic. zice ea. si acea persoana habar n-are ca ea niciodata nu are nimic. tot timpul are ceva. si nici macar cei care o cunosc nu stiu asta. nici macar ei nu stiu sa insiste cand o vad intr-o stare naspa. ea are nevoie de atentie si de grija. oare chiar nimeni nu o cunoaste cum ar trebui?

acea persoana ia de bune spusele fetei si-si vede de drum. iar ea, privind in urma lui isi aduce aminte ce odata ii zicea un prieten:

" gandeste-te asa : sunt oameni care te merita. restul sunt istorie. "

timpul ...

doua prietene bune stau pe banca. hai sa le dam si nume .. sa zicem .. a1 si a2. [ parc-ar fi elemente de matrice :)) ] deci. doua prietene stau pe banca. nu s-au vazut de multe si au atat de multeee de povestit. dar fiecare asteapta sa inceapa cealalta.

- de cand nu ne-am vazut! zice calculand socata a1.

- da. pff. nici nu stiam cu cine sa vorbesc. s-au intamplat atatea chestii. dar nimeni nu ma intelege ca tine. zice a2, luandu-si in brate prietena cea mai buna inca din clasa a 9a.

- pai .. de nu m-ai sunat?

- nu. nu e la fel. nu mai are acelasi farmec.

- da. probabil ca da. zice oftand. nu m-am gandit la asta cand am plecat. mi se face atat de dor .. des. de brasov, de tine, de ai mei, de tot ..

- te inteleg. stii .. ma gandeam .. de cand nu ne-am vazut?

- de 2 saptamani. noi care ne vedeam in fiecare zi ..

- nu. acum nu vroiam sa deschid subiectul dor. pentru ca stiu ca iti la fel de mult cum imi e si mie. ca na. asta sta in natura lucrurilor. dar ma gandeam .. de unde stii ca au trecut 2 saptamani?

- pentru ca nu ne-am vazut de acum 2 vineri. acum e sambata. na. doua saptamani si o zi.

- da' de ce esti tu asa de sigura ca sunt doua saptamani? de unde stim noi sa masuram timpul? daca acum ma duc in casa, si ma uit la fiecare ceas pe care il gasesc, probabilitatea e foarte mare sa arate fiecare altceva.

- da. asta e. pana nici ceasul nu arata la fel ca cel al telefonului.

- exact. si ma gandeam de ce masuram noi timpul? in functie de ce? da .. daca pui un bat intr-un cerc desenat pe beton si te iei dupa umbra soarelui .. da. asa stii cat e ceasul. dar de ce avem nevoie de asta?

- nu stiu. nu m-am gandit niciodata la asta.

- dar oare s-a gandit cineva? si de ce avem nevoie de lumina? imi e bine si pe intuneric. ba chiar imi place.

- ca sa vedem ce facem.

- nu e adevarat. ochii se obisnuiesc si la lumina putina, difuza.

- da. asta asa e.

- si atunci? de ce avem nevoie de atatea lucruri ca sa fim fericiti si sa ne simtim in largul nostru?

- nu stiu. pentru ca am evoluat si cerintele traiului nostru au crescut.

- dar oamenii de la inceputuri traiau foarte bine. ba chiar erau mai veseli decat sunt acum. nu erau ipocriti, nu existau diferente, nu existau bani ...

- da. oare de ce avem nevoie de atat de multe?

si s-au oprit din vorbit. s-au luat in brate si au stat asa, ore-ntregi, cu carul mare deasupra lor, gandindu-se cat de tristi sunt oamenii acum desi au mult mai multe. dup-aia s-au gandit ca a1 va place inapoi departe, unde are facultatea si ea le va fi dor una de cealalta. si au inceput sa planga, ca doua copile carora li s-a stricat jucaria preferata. si au plans si s-au consumat. si ..

totul este relativ pana si viata asta. si timpul. si universul. si tot.

"Sunt om si visez ca sunt fluture sau sunt fluture si visez ca sunt om?"

taci!

- ce ai patit? zice el, dar nu primeste nici un raspuns.

- esti suparata. insista el.

- nu insista! tu niciodata nu stii sa taci. taci dracului si asculta ...

- ce? zice el nedumerit.

- linistea. face cat o mie de cuvinte.

- de ce ti-ar trebui liniste? niciodata nu te-am inteles.

- tu n-ai inteles nimic legat de mine niciodata.

- acum ce ai? ce te-a apucat? de ce ne certam?

- pentru ca am tacut prea mult asteptand atatea de la tine.

- mda. cum ar fi ce?

- cum ar o imbratisare, o vorba buna fix atunci cand trebuie. tu niciodata nu esti acolo la momentul in care trebuie.

- ba da te-am luat in brate.

- cand? cand ti-am spus eu! tipa ea dezlantuind toate reprosurile intr-un strigat.

- tu esti nesanatoasa. ce dracu' te-a apucat?

- da. normal ca tot pe mine m-a apucat. auzi ... tu ai tinut vreodata la mine?

- ce e cu intrebarea asta? zice el simtind cum incepe sa-i clocoteasca sangele in vene. nu. nu a tinut la ea. la inceput a fost atractie, apoi pura obisnuinta. nu a stiut s-o aprecieze ori s-o inteleaga. a incercat. dar nu a reusit. si uite asa ajunge incet incet s-o deteste. si ea simte asta.

- cum ce? e o intrebare simpla care asteapta un raspuns.

- nu stiu. de fapt da .. normal ca am tinut si inca tin.

se intoarce nervoasa. stie ca o minte. sau ca-i zice pur si simplu ce vrea sa auda. niciodata nu a luat decizia asta, pentru ca nu i-a placut. mereu a detestat asta. dar acum trebuie, pentru ca daca nu zice ea atunci va zice el. si suferinta ei va fi mai mare si va plange si iar se va izola si iar nu va vrea nici macar o cunostinta in plus si iar va uri baietii. asa ca ... intoarsa cu spatele zice printre lacrimi :

- GATA!

se intoarce spre el, -sal infrunte ultima oara si pleaca. gandurile ii fug si lacrimile ii curg. fuge. pe strazi straine. se opreste brusc, da drumul la muzica la maxim, inspira adanc si zice " toti suferim ... pe toti ne doare ... de ce as fi eu altfel ...? "

mici greutati

nimeni nu te cunoaste asa ca mine. stii asta. pentru ca acum sunt de fapt doua suflete ce vorbesc.

asta gandeau ei. da. si el si ea gandeau la fel.pentru ca au acest ciudat obicei.

- si .. ce ai mai facut? o intreaba el incercand sa rupa tacere in care stau de 10 minute pe banca unul langa altul. ea il tine de brat. el vrea mai mult. dar nimeni nu stie.

- pai .. tocmai m-am despartit de un .. tip. eh. nu mai mergea. doar ma stii pe mine. la mine nu tin relatiile. toti fug de mine.

- nu. nu mai spune asta despre tine. stii ca nu-mi place.

- ah. da. tu ai fost singurul care a insistat mereu cu asta.

- pai da. zi si tu. arati bine. ai un caracter ok. ce e cu parerea aia proasta?

- ai dreptate. dar lasa-ma pe mine. tu ce mai faci? ai avut grija sa ma ignori lunile astea. mai tii minte ce bine ne intelegeam? si ce bine ..

- .. ne completam. zic amandoi si incep sa rada cu pofta. le era atat de dor sa se completeze unul pe altul. sau sa stea de vorba fara sa simta cum trece timpul.

- da. normal ca mai tin minte. chiar .. de cand nu am mai vorbit noi calumea? zice el cazand pe ganduri si accentuandu-si mici riduri de pe frunte. asteapta salvarea ei, care niciodata nu-i reproseaza nimic. orice ar uita.

- de .. un an. de cand am luat eu o decizie proasta la majoratul ala .. zice ea melancolica parca mai mult pentru ea.

- de ce proasta?

- pentru ca .. dup-aia am fost geloasa. mereu cand te vedeam cu ea. mereu cand vorbeai cu ea. inainte vorbeai doar cu mine.

- pai nu ai facut nimic. am crezut ca nu vroiai. ca nu vrei. scapa el aceasta ultima fraza tradand anumite sentimente. ea stie tot despre el. ii simte si-i stie cuvintele pe care el nu le zice. le stie. ii e greu totusi sa vorbeasca sincer despre asta. este singura lor problema, dar nici macar asta nu constituie o bariera intre ei. ea ia atitudine vazandu-l cat se fastaceste.

- stii ce? normal ca stii. mi-e al dracu' de dor de tine. si mai stii ce? te iubesc. poate si tu pe mine. ai observat ca dupa ce ai tinut atat de mult la mine si eu am zis ca nu e momentul .. dupa un an iata-ne intr-o pozitie asemanatoare. stii de cate ori m-am gandit la asta?

lui ii creste inima dintr-o data. isi simte pulsul in ureche. il aude, il asurzeste. ameteste. e atat de bucuros. dar ea ii taie elanul.

- m-am gandit. mult. poate in fiecare zi un gand, cel putin, din cele cateva zeci iti apartinea. stii ca faci parte din mine. dar stii ce cred?

- ce? intreaba el timid ...

- ca nici acum nu e momentul. si nu ma intelege gresit. nu iti tai elanul. dar cred ca peste vreo 4 poate 5 ani .. poate mai repede .. poate mai tarziu .. cred ca daca atunci se va pune problema unei relatii intre noi va incepe si nu se va sfarsi. stii de ce?

- de ce? intreaba el la fel de timid.

- pentru ca eu chiar cred ca suntem suflete pereche.

- chiar crezi? spune el cu niste licariri ciudate in ochi.

- da. pentru ca asa si e. dar conteaza momentul. tre sa ne traim viata, sa ne facem de cap, si sa ne intoarcem unul la altul. si atunci va fi apogeul.

- am .. ramas fara cuvinte ..

zice el pierdut. e un amalgam de ganduri. in capul lui, dar si al ei. bucurii, tristeti, suferinte, fericiri si mai ales amintiri. multe amintiri. retraiesc fiecare moment petrecut impreuna. o ora stau pe banca si se uita la stele. fiecare cu ale lui. dupa o astfel ne conversatie niciunul nu are curajul sa mai zica ceva. ea mereu se uita la stele. dar azi se uita si el ..

se despart cu un "noapte buna" si las destinul sa intervina ..

meditatie

- la ce te uiti?

- la stele. ii raspunde ea plina de amaraciune. uita-te si tu cat de multe sunt. stii, imi zicea cineva ca atunci cand moare o persoana se duce acolo sus, intr-o stea.

- da? nu stiam. poate .. isi incepe el ideea preferand sa o tina pentru el.

- da. zice ea bucuroasa ca i-a spus ceva nou. e un simplu prieten in ochii ei, dar care conteaza mult.

- hai sa ..

- meditam. zice ea revenind la tristetea in cate sta de cateva zile. e rece tristetea asta. stii .. m-a acrit lumea asta.

- ssstt. nu incepe. hai sa stam pe banca si sa ne uitam la cer.

- da. zice ea parca visand cu ochii deschisi.

se aseaza pe banca amandoi. stau cap in cap, lasati usor pe spate si-si dau drumul gandurilor. dar nu pe toate le zic cu voce tare. le schiteaza, oprindu-se ca sa nu dea de banuit. sunt prieteni buni, dar fiecare e cu problemele lui. caci amandoi au multe. ei i se prelinge o lacrima pe obraz, dar o ascunde repede in palme, rugandu-se ca el sa nu fi observat asta. caci nu are chef de explicatii in seara asta.

- nu esti bine. spune el cu spiritul sau de observatie.

- sst. meditam.

- da. iarta-ma. spune el dandu-si seama ca ar trebui sa nu insiste. daca ea va dori, ii va spune.

- de ce lumea e asa rea? spune ea facand sa para aceasta replica mai degraba un suspin.

- fiecare are puncte slabe si defecte. mai ales frustrari. wa. din-astea au multe. si toti si le manifesta facandu-i pe oamenii ca tine si ca mine sa sufere de multe ori.

- dar se sparg atat de multe in capul meu. zice ea. dar realizan ca a zis acest gand cu voce tare, spune repede : vai cat de frig este azi.

- hai sa te iau in brate. nu te ascunde. si eu sunt suparat. si eu sunt impotriva lumii. dar nu pot singur. asa ca ..

- stau intr-un colt si observ, nedorind sa iau parte la actiunile lor. zic ei amandoi intr-un glas, realizand ca au aceasi problema, pe care fiecare o creioneaza foarte subtil in exterior.

- zambeste. ai un motiv sa faci asta.

- ce motiv? gandeste-te la toti. la toti intrusii care-si fac loc langa mine. la toti care imi intra in suflet pentru a ajunge a claca si a nu ma suporta.

- nu toti sunt la fel. zice el sperand ca ea sa vada. de ce niciodata nu vedeee? ei mereu ies impreuna si se uita la stele. el mereu o priveste altfel decat o priveste oricine.

- poate ce-ti doresti e atat de aproape. zice el cu speranta luminandu-i tot sufletul si emanandu-i niste sclipiri in ochi.

ea priveste in partea opusa gandindu-se la toti tipii din viata ei. aia .. nu multi. aia cativa. aia care au lasat, fiecare-n parte, amprente pe inima ei

- nu-s capabila sa mai am incredere. in ei. in voi. zice ea si cedeaza .. da drumul la lungul sir de lacrimi pe care la mascat in zambete atat timp. atata timp s-a revarsat. nici nu poate respira. pune tot in acele lacrimi : sperante, dorinte, suferinte .. tot.

el o ia in brate si suspina. o s-o convinga oare vreodata cat de mult o iubeste? ii curge o lacrima pe obraz limpezindu-i gandurile. da. el stie ce vrea. o vrea pe ea. acum. nu poate s-o mai lase sa sufere. vrea s-o protejeze. vrea sa fie acolo sa-i stearga lacrimile oricand va fi nevoie. vrea sa fie acolo sa o ia in brate si sa urle cu ea de bucurie cand va fi cazul. da. VREA.

si trupurile li se contopesc intr-un sarut. plinde dorinta. plin de speranta. plin de .. risc.

mi-e dor!

zicand ca iti este dor, vei face lumea altfel. nu multa lume se mai ghideaza dupa sentimente in ziua de azi si gresesc foarte mult. cateodata un "mi-e dor de tine" sau "imi lipsesti" te unge pe suflet. dar degeaba "mi-e dor de tine" daca ochii tai sustin ca minti. degeaba "te iubesc" daca nu arati asta. lume incuiata ce-si pierde ratiunea de a trai. degeaba e totul poate. sau poate e un motiv cand iti scapa un "cat de dor imi e" printre suspine. taci o secunda si te gandesti daca ai zis cu voce tare. da. te-am auzit. si mie imi e la fel de dor, sau poate chiar mai dor decat iti e tie. si de fapt ce inseamna cuvantul "dor"? un fel de zbatere intre dorinta si neputinta, un fel de a razvni la ceva sau cineva pe care l-ai avut sau il ai, desi demult nu l-ai mai simtit. mi-e dor sa .. plang de fericire, sa merg la mare, sa rad cu pofta, sa ma distrez cu prietenii, sa fiu sorbita din priviri, sa ma indragostesc de un tip ce tocmai a urcat in autobuz. mi-e dor de anca si de singurii prieteni adevarati pe care i-am avut si s-au dus. mi-e dor de nisipul fierbinte din costinesti si de atmosfera plina de hamsii, badarani si figuri. mi-e dor de zilele in care vorbeam non-stop cu florin, sau de cele in care ma intorceam spre casa cu vlad si vorbeam filosofeli d-alea noastre ( mai ales d-ale lui ). mi-e dor de un bogdan plecat in tunisia, de unul care a fost cu mine in clasa si de unul care ma vede poate mai rar decat o data pe saptamana. mi-e dor sa ma uit la stele si sa nu le pot cuprinde cu vederea, sa vorbesc cu un copil mic care nu ma intelege si sa mananc gris cu lapte facut de bunica mea. mi-e dor sa vorbesc prin biletele, sa rad in ora de mate sau in orice alta ora cand acest gest este absolut interzis. mi-e dor sa fiu mica si sa ma cocoloseasca toata lumea. mi-e dor de ioana si de zilele cand stateam in banca cu ea si ma lasa sa copiez de la ea. mi-e dor de capa si de respectul cu care ma trata si de politetea de care dadea dovada. mi-e dor sa ma plimb fara sa stiu unde o sa ajung, sau sa merg la ocne si sa ma dau cu namol. mi-e dor sa am emotii in fata unui tip, sa ma pierd si sa nu stiu ce sa-i zic. mi-e dor sa ma cert cu zenga ( omul care nu se schimba, sau o face fara sa observe nimeni ). mi-e dor de craciun si de beculetele pe care in perioada aia le vezi peste tot si de cadourile primite sau dupa care umblu zile intregi intrebandu-ma daca oare e bine ce am luat. mi-e dor de sarutul lui soby, de "te iubesc"-ul lui tzake si de ironia lui alex. mi-e dor sa fiu singura si vegheata de prieteni, nu ca acum cand sunt inconjurata de "prieteni" si sunt de fapt singura. mi-e dor sa-i zic mamei zambind cu non-salanta ca "tanti vecine are un strut cu margele" referindu-ma de fapt la curcanul ei. mi-e dor sa-mi povesteasca tata "praslea cel voinic si merele de aur" si eu sa-l mangai pe mana, el adormind inaintea mea fara sa aflu vreodata sfarsitul povestii. mi-e dor de razvan, prietenul meu din clasa a 3-a, la care, chiar daca nu ma mai stie, ma gandesc pe furis adeseori. mi-e dor de raluca si de zilele din clasele de gimnaziu cand venea plina de lacrimi la mine ca s-a certat cu cineva. mi-e dor si de poeziile ei, pe care le am intr-un raft langa niste petale uscate de trandafir. mi-e dor sa pandesc baietii din cartier la coltul blocului, pe cei din liceu la coltul coridorului si pe cei de oarecare la coltul strazii. mi-e dor de ce eram inainte, neparandu-mi rau de ce am ajuns. mi-e dor de cancelaria imbibata cu fum de tigara si de profa de mate cand ma ajuta sa repet pentru olimpiada. mi-e dor de profa de romana care m-a indemnat sa scriu si sa fiu indrazneata si de profa de franceza care m-a facut sa-i ador materia. mi-e dor de toate persoanele care mi-au zambit sau de cele pe care am crezut ca le iubesc. mi-e dor de alex, finul meu, cu dansam odata un tango cum nu s-a mai vazut. mi-e dor de frigul de care am suferit la rev, incalzindu-ma cu o gura, poate chiar un pahar, de vodka. mi-e dor sa stau "la un pahar de vorba" sau cu elena in nicoli povestindu-mi prcipitata ultimele evenimente. mi-e dor de toti si toate, bune sau rele, care sunt in mintea mea in sertare bine definite. mi-e dor de zapada si de patinoar. si nu, inca nu am zis tot. nici pe departe. mi-e dor de zilele cand credeam ca nichita stanescu e femeie si de zilele in care eram convinsa ca barbatii iubesc neconditionat. mi-e dor de timpul in care nu eram rezervata in a-mi arata sentimentele si ii luam pe toti in brate, zambindu-le. mi-e dor sa joc 66 sau septica in pauze, bucuroasa ca am prins un loc chiar daca pierdeam sau castigam. si de diriga din liceu mi-e dor, chiar daca ne-a confiscat pachete intregi de carti si chiar daca nu prea stia cum sa-si manifeste afectiunea. mi-e dor de cealalta ioana care aparea din neant si se agata de gatul meu, stigandu-ma si asurzindu-ma. mi-e dor de eugen ( odihneasca-se-n pace ) si de calmul cu trata orice situatie. mi-e dor de topoganul ala mare din parcul trandafirilor. mi-e dor sa merg pe tampa si sa ma intorc cu blugii plin de noroi si cu sufletul plin de bucurie. mi-e dor de serile pe care le pierdeam cu tina cand imi povestea de tipii ei si ne gandeam amandoua cum sa rezolvam probleme. mi-e dor de zilele cand ii ziceam unui tip ca nu vorbesc cu el si dup-aia asteptam cu sufletul la gura sa-l vad si sa-l ignor, sa-i arat ca eu chiar ma tin de cuvant. mi-e dor sa joc tenis in spatele blocului si sa primesc mingi in ochi de la boby. mi-e dor de andra si de cum ne jucam noi cu papusile pe garajul bunicilor mei cand eram mici. mi-e dor de pestii pe care i-am avut si nu mi-i amintesc. mi-e dor sa plang ca am luat o nota proasta sau sa vin acasa cu inima cat un purice acasa ca am intarziat o ora. mi-e dor de profa de bio datorita careia am ajuns mandra la olimpiada judeteana. mi-e dor de emotiile de la capacitate si bac sau de prima zi din clasa 1, a 5-a si a 9-a. mi-e dor de un nou inceput, care peste cateva zile sa-mi para atat de departe. mi-e dor sa descopar cu scarba ca visinele si ciresele fac viermi. mi-e dor de patul meu cel vechi, la fel cum imi va fi la un moment dat si de asta nou. mi-e dor sa chiulesc cu anca de la 7 dimineata, ratacind pe strazi si vorbind cate-n luna si-n stele. mi-e dor sa ma cert cu ea in baie la fete si sa plangem amandoua ca doua isterice. mi-e dor sa-mi zica "lasa-i dracu de baieti. stii ca la final tot noi doua o sa ramanem", desi mi-a zis-o acum doua zile. mi-e dor sa plang din cauza baietilor, mereu dezamagita, desi am facut asta acum doua zile. mi-e dor sa adorm in bratele lui tzake, care apoape ma sufoca. dar mi-e dor si de soby, cu care vorbeam prea putin pentru ca .. mji-era frica sa nu zic ceva gresit. mi-e dor sa stau ore-ntregi cu ochii-n tavan, gandindu-ma ca a doua zi ma intalnesc cu un tip si nu stiu ce sa fac. mi-e dor sa fiu nehotarata, desi ultima oara am fost acum o luna. mi-e dor sa merg la mare si la jumatatea drumului sa facem pana. mi-e dor de viata pe care nu mi-am permis-o, crezand ca unele lucruri nu sunt corecte sau sunt inetice. mi-e dor sa-i corectez pe toti, gramatical vorbind, sau sa rad ca un prost a deschis gura, desi mai bine o tinea inchisa. mi-e dor sa fiu laudata, admirata si premiata. mi-e dor sa zambesc pentru ca parfumul tipului de langa mine imi aminteste de george, desi asta s-a intamplat acum cateva ore. daca acum inchid ochii si ma gandesc bine, sigur mai gasesc cel putin 50 de lucruri de care imi e dor. si ce este dorul? o notiune relativa, as zice, ca toate celelalte.

" tu crezi c-a fost iubire-adevarata

eu cred c-a fost o scurta nebunie"

"sufletul are nevoie de meditatie. daca nu poti medita, macar repeta un cuvand de-atatea ori pana cand capata un nou sens" ( paolo coelho )

impotriva sistemului

nu stiu despre tine, dar eu sigur mi-am dorit sa ma razvratesc. sa ma revolt. sa fac orice pentru a schimba ceva. dar am observat ca atat de multa lume se complace in propria situatie si ia resemnarea de brat, incat imi vine sa urlu. mereu pe unde trec vad aceleasi lucruri. fie ca stau pironita pe un scaun, undeva intr-un colt de auotbuz, sau de sala de curs, fie ca stau inghesuita intre niste oameni total necunoscuti si totusi atat de asemanatori .. fie oriunde, vad aceleasi lucruri. oameni in varsta dornici sa se rascoale impotriva tineretului din ziua de azi [ care sincer, si eu l-as modifica genetic sau le-as face ceva, ca vad ca de vorba buna nu le pasa ], cersetori, cu ochii tristi sau nesatui, care canta in autobuz si dup-aia merg sa culeaga roadele, tineri de varsta mea avand aceleasi discutii. cred ca fiecare varsta are o anumita gama de subiecte de discutie specifica ei. daca atunci cand esti copil, vrei jucarii si dulciuri si mai stiu eu ce, cand mai cresti putin prioritatile se schimba. in locul jucariilor, apar persoane. vrei relatii, prieteni .. lucruri noi. cu cat inaintezi in varsta,lucrurile astea ajung aproape de nivelul saturatiei. ti se face din ce in ce mai sila de ce e in jur. vrei sa schimbi lumea asta nociva, gandindu-te ca nu vrei ca si copilul tau sau vorbeasca atat de .. murdar ca lumea din ziua de azi. te sperii de dragul lui si l-ai izola daca ai putea doar sa nu faca parte din acest lung sir de intamplari nefericite. asta sunt : intamplari nefericite. pentru ca lumea nu mai are capacitatea de a se bucura atunci cand primeste o floare, atunci cand i se spune " noapte buna! " sau atunci cand suna cineva doar pentru a intreba " ce mai faci? ". lumea a ajuns sa desconsidere lucrurile marunte si sa se cufunde in probleme, gresind enorm. cum mama dracu' sa nu bagi in seama bucuriile marunte, ce au valori inexplicabile? cum sa faci o greseala atat de mare? daca as putea, i-as convinge pe toti sa zambeasca cand li se zambeste, sau daca cineva stranuta pe strada sa nu ezite sa ii spuna " noroc " sau "sanatate ", sau sa nu se enerveze de fiecare data cand cineva nu intelege, ci sa stea sa-i explice cu bunatate. da. asta era cuvantul ce-l cautam undeva in creier si ce odata imi statea des pe retina : " bunatate ". lumea a uitat ce e aia. lumea a uita sa ajute de dragul de a ajuta, fara sa astepte ceva in schimb. lumea nu mai stie sa multumeasca, sa vorbeasca frumos si sa respecte. unde ajungeeeem? asta e finalul. cand fiecare se va intoarce impotriva fiecaruia. acum intelegi de ce sta izolata si detest sa cunosc oameni noi? pentru ca sunt numa ipocriti si egoisti care vrand sa le fie lor bine, sunt in stare sa-si calce in picioare pana si prietenii care le-au fost alaturi toata viata. daca nu as fi patit-o, as fi zis ca asa ceva nu poate fi adevarat. dar lucrurile se intampla atunci cand te astepti mai putin, si lovesc fix in acel punct in care picioarele ti se inmoaie si cunostinta ti se pierde tulburandu-ti vederea si indemnandu-te la decizii de care iti va parea rau. hai sa facem lumea asta mai bunaaa. eu nu pot de una singura :( fac apel la aceasta societate plina de non-sensuri, sperand ca printre ei sa se afle si persoane cu capul pe umeri, care-mi impartasesc ideile. ma dor mainile scriind de atat de multe ori ca va vreau binele. cred ca asa se va defini sfarsitul : momentul in care fiecare va fi pentru el. impreuna pentru o lume mai buna. :) dar gata cu protestul. in final, avand la baza sintagma cunoscuta " cine nu are batran, sa-si cumpere ", il citez pe Lucian Blaga :

" Copilul rade : " Intelepciunea si iubirea mea, e jocul. "

Tanarul canta : " Jocul si-ntelepciunea mea-i iubire. "

Batranul tace : " Iubirea si jocul meu e-ntelepciunea. " "

nu. nu te opri langa mine sa ma intrebi de ce plang. un lucru sigur am invatat din insiruirea asta de evenimente careia i se spune viata : ca daca eu sufar, timpul nu se va opri in loc. si daca vin langa mine indivizi care se fac ca le pasa, ii trimit direct la dracu. hm. poate el e mai dispus pentru lume megalomana, ce se baga in seama sa simta ca a facut fapte bune. m-am saturat sa incerc de fiecare data sa scot ce-i mai bun intr-o relatie. adevarul probabil e ca eu nu pot sa am o relatie normala. de care sa ma bucur si pe care sa nu o mai analizez si sa o disec atat pentru ca mereu se ajunge la aceeasi chestie : un nou inceput. inceput de ce? de singuratate, bineinteles. de fiecare data ma reinvenetez. de fiecare data schimb ceva la mine. de fiecare data mai invat ceva ce adaug pe lista mea scrisa doar in minte. atunci cand ma voi obisnui cu gandul [ vorba unui prieten ] ca o sa mor singura, atunci nu o sa-mi mai pese. nici acum nu ar trebui sa plec capul in fata tuturor deceptiilor si ar trebui sa ma gandesc ca nu am nimic de pierdut. chiar nu am nimic. sentimente de dat .. astea o sa le am mereu. asa ca pleaca de langa mine cat mai departe. fuuugi. pentru ca nu am chef nici de tine si inca nu am nici de mine. imi trimit mintea undeva in vacnta, pentru a .. vegeta. da. asta e cuvantul cel mai bun. sa fiu in locul .. unei rosii. undeva intr-o sera. la caldura. sa stau. sa nu fiu inzestrata cu minte, constiinta si sentimente. daca ceva as vrea sa pastrez, ael lucru e visul. el imi creaza propria-mi lume in care ma refugiez cand imi vine sa mor. din multe chestii. o moarte cu cauze multiple. dar nu. niciodata nu o sa cedez in fata vietii. e .. probabil cel mai mare dusman al meu care ma pune zilnic la incercare. pe ea trebuie sa o privesc fix in ochi si, chiar daca voi suferi, ii voi zambi si-i voi spune ca sunt foarte bine. e o lupta cu mine. si o sa rezist. pentru ca asa vreau. si pentru ca pot. pentru ca .. da .. voi muri singura.

first, but never last

nu am ales voluntar a scrie chiar in ziua votului. asa a fost sa fie. nu o sa arunc in stanga si-n dreapta cu cliseuri gen " duceti-va la vot! " pentru ca sistemul caruia ne supunem, e cea mai de cacat chestie care putea sa existe. pardon. una din multele. dar nu asta am vrut sa scriu. nu. vroiam sa te avertizez ca voi scrie pentru mine. atat e suficient sa stii de la inceput. doar atat. nu-ti pune intrebari cand citesti asta, pentru ca nici eu nu-mi voi pune. atat. nu vreau sa vorbesc cu nimeni, despre nimic. lasa-ma in pace in lumea care e numai a mea. dezvolt probabil o usoara forma de schizofrenie, sau descriu ce poate fiecare-n parte traieste. un refugiu bine-meritat intr-o lume de cacat, plina de ipocriti, minicnosi, porci, misogini, inculti si .. lista poate continua la nesfarsit. limita acestui sir de jignit adresat celor din jurul meu [ nu tuturor, tin sa mentionez ] tinde linistit la infinit. la infinit ori infinit mai bine zis. sa fiu sigura ca acopar chiar tot. asa ca dupa acest amalgam de cuvinte, respir usurata. pffuuuu. am mai realizat ceva. orice inceput trebuie sarbatorit. deci .. bucurati-va alaturi de mine :) eu sigur o voi face.