asta gandeau ei. da. si el si ea gandeau la fel.pentru ca au acest ciudat obicei.
- si .. ce ai mai facut? o intreaba el incercand sa rupa tacere in care stau de 10 minute pe banca unul langa altul. ea il tine de brat. el vrea mai mult. dar nimeni nu stie.
- pai .. tocmai m-am despartit de un .. tip. eh. nu mai mergea. doar ma stii pe mine. la mine nu tin relatiile. toti fug de mine.
- nu. nu mai spune asta despre tine. stii ca nu-mi place.
- ah. da. tu ai fost singurul care a insistat mereu cu asta.
- pai da. zi si tu. arati bine. ai un caracter ok. ce e cu parerea aia proasta?
- ai dreptate. dar lasa-ma pe mine. tu ce mai faci? ai avut grija sa ma ignori lunile astea. mai tii minte ce bine ne intelegeam? si ce bine ..
- .. ne completam. zic amandoi si incep sa rada cu pofta. le era atat de dor sa se completeze unul pe altul. sau sa stea de vorba fara sa simta cum trece timpul.
- da. normal ca mai tin minte. chiar .. de cand nu am mai vorbit noi calumea? zice el cazand pe ganduri si accentuandu-si mici riduri de pe frunte. asteapta salvarea ei, care niciodata nu-i reproseaza nimic. orice ar uita.
- de .. un an. de cand am luat eu o decizie proasta la majoratul ala .. zice ea melancolica parca mai mult pentru ea.
- de ce proasta?
- pentru ca .. dup-aia am fost geloasa. mereu cand te vedeam cu ea. mereu cand vorbeai cu ea. inainte vorbeai doar cu mine.
- pai nu ai facut nimic. am crezut ca nu vroiai. ca nu vrei. scapa el aceasta ultima fraza tradand anumite sentimente. ea stie tot despre el. ii simte si-i stie cuvintele pe care el nu le zice. le stie. ii e greu totusi sa vorbeasca sincer despre asta. este singura lor problema, dar nici macar asta nu constituie o bariera intre ei. ea ia atitudine vazandu-l cat se fastaceste.
- stii ce? normal ca stii. mi-e al dracu' de dor de tine. si mai stii ce? te iubesc. poate si tu pe mine. ai observat ca dupa ce ai tinut atat de mult la mine si eu am zis ca nu e momentul .. dupa un an iata-ne intr-o pozitie asemanatoare. stii de cate ori m-am gandit la asta?
lui ii creste inima dintr-o data. isi simte pulsul in ureche. il aude, il asurzeste. ameteste. e atat de bucuros. dar ea ii taie elanul.
- m-am gandit. mult. poate in fiecare zi un gand, cel putin, din cele cateva zeci iti apartinea. stii ca faci parte din mine. dar stii ce cred?
- ce? intreaba el timid ...
- ca nici acum nu e momentul. si nu ma intelege gresit. nu iti tai elanul. dar cred ca peste vreo 4 poate 5 ani .. poate mai repede .. poate mai tarziu .. cred ca daca atunci se va pune problema unei relatii intre noi va incepe si nu se va sfarsi. stii de ce?
- de ce? intreaba el la fel de timid.
- pentru ca eu chiar cred ca suntem suflete pereche.
- chiar crezi? spune el cu niste licariri ciudate in ochi.
- da. pentru ca asa si e. dar conteaza momentul. tre sa ne traim viata, sa ne facem de cap, si sa ne intoarcem unul la altul. si atunci va fi apogeul.
- am .. ramas fara cuvinte ..
zice el pierdut. e un amalgam de ganduri. in capul lui, dar si al ei. bucurii, tristeti, suferinte, fericiri si mai ales amintiri. multe amintiri. retraiesc fiecare moment petrecut impreuna. o ora stau pe banca si se uita la stele. fiecare cu ale lui. dupa o astfel ne conversatie niciunul nu are curajul sa mai zica ceva. ea mereu se uita la stele. dar azi se uita si el ..
se despart cu un "noapte buna" si las destinul sa intervina ..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu