"mai sunt doua zile in care mintea mea se lupta cu negarea. nu vrea sa-ti stie raspunsul. pana si 1% daca ar fi sansele de a fi refuzata, nu as vrea sa aud. stii ce? mi-e dor de tine. probabil daca ai fi in fata mea acum, nu ti-as zice nimic. m-as multumi sa te privesc si sa-ti studiez gesturile pana obosesc. pana sinapsele mele ar face scurt-circuit. pentru ca nu mi-ar displacea sa intru in colaps mintal din cauza studierii tale. mi-ar placea ... stii ce? mi-ar placea sa te iau in brate cand ti-e greu, fara sa-mi zici nimic. pentru ca simt cand nu esti bine. mi-ar placea sa-ti managai tot trupul cu degetele mele curioase. mi-ar placea sa stau lipita cu nasul si buzele de gatul tau, sa-ti inspir mirosul si sa-l imprim in receptorii mei olfactivi nesatui. mi-ar placea sa-ti sarut buzele adormite si grele de atatea vise, facandu-ti pleoapele sa se intredeschida intrebator cu pupilele atintite spre mine. mi-ar placea sa-ti soptesc la ureche ca deja e dimineata si tu sa te incolacesti si sa gemi ca te gadil. mi-ar placea sa stau ore intregi sa te privesc cum dormi, caci mai mult ca sigur ma voi trezi inaintea ta. mi-ar placea sa lenevim, unul in bratele celuilalt, uitandu-ne la tv sau la ... filme de groaza. si astea nu sunt nici macar un sfert din toate lucrurile pe care mi-ar placea sa le fac cu tine. stii ca fiecare celula din corpul meu suspina oarecum dupa tine? nu. nu stii. si daca stii, nu crezi. sau daca crezi, oare simti la fel? ma chinuie indecizia ta si ma suceste pe toate partile. ma inalta in momentele in care ma gandesc ca poate vei zice da, si ma doboara cand ma gandesc ca "poate", nu reprezinta niciodata siguranta." o foaie aruncata si mototolita, sta obosita de atatea sentimente pe masa. multi au trecut prin acea camera, pe langa acea foaie, dar nimanui nu i-a pasat indeajuns incat sa o citeasca. nimeni nu a considerat ca poate fi citita. dar un tip, care ii dadea ei toate semnele ca nu-l intereseaza, a ajuns cumva in acea camera. si-a dat geaca jos, s-a uitat in jur si i-au ramas ochii atintiti peste acea foaie de hartie. s-a gandit ca e ceva ce poate nu trebuie vazut, din moment ce e mototolita. si luat-o, a desfacut-o cu mare grija si a citit-o ... da. si a recitit-o ... a inchis ochii, si vazut colorat cuvintele. l-a lovit o sinestezie ciudata. nu stia ca asa se numeste, "sinestezie". da stia ca i s-au colorat circuitele. ca fiecare cuvant sau miros are o culoare. a simtit o usoara explozie in el. si a zambit. un zambet ce nu poate fi redat. era atat de fericit si nici nu stia de ce. credea ca ea nu conteaza pentru el, dar citind acele cuvinte, a simtit brusc ceva ce nu credea ca va simti prea curand ... a simtit sentimente. dar nu s-a precipitat. nu a inceput sa urle. nu. stii ce a facut? a scris si el. stii ce a scris?
[ nici eu nu stiu, pentru ca inca nu facut-o. ]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu