disappointment

"ce e aia dezamagire? o fi senzatia aia idioata cand simti ca fiecare nerv iti cedeaza si sinapsele se rascoala lasandu-te intr-o stare de cacat? yes. asta o fi. si cum sa se numeasca aceasta stare? depresie. normal. adica starea aia pe care o ai zile la rand si-ti da o senzatie de .. voma. da. probabil e cea mai buna descrierea. o senzatie de voma psihica, ce-ti lasa un gust atat de amar in gura incat pelinul e pui mic. si tu incerci ca gustul acesta sa-l ascunzi sub acritura firii tale. si lumea observa un melanj de stari si nu stie daca tu esti sau nu bine. asta vreau. sa ma lase dracului lumea sa respir si sa ma refac singura. pentru ca niciun cuvant al lumii nu ajuta. o sa zic acum pentru ultima oara .. regret ca m-am nascut cu sentimente. daca nu aveam asa ceva era mult mai bine. era mirific. era mirobolant. dar viata e de cacat. ca doar de asta suntem aici, sa tinem piept la lucrurile care ne sperie cel mai tare. nu stiu de ce , nu stiu cum. dar stiu ca asta e."

gandurile astea veneau si fugeau din capul unei fete care statea cu capul in palme, rauri de lacrimi siroindu-i pe obraji. si-a promis de prea multe ori ca nu o sa aiba incredere in ei. si de fiecare data a pornit de la premiza ca "poate de data asta va fi bine. hai sa incerc." bine. nici acum nu e atat de dezamagita incat sa nu mai incerce. vrea doar sa fie bine. si sa nu fie singura. vrea sa existe si pentru ea cineva. chiar daca acum refuleaza, pentru ca a aflat de putin timp ca alt tip nu poate avea o relatie acum, ea il intelege. si chiar il poate astepta. pare sado-masochism, dar e ciudat ca ea chiar asta simte. e ciudat cum ea e buna cu toti si spera pana in ultima secunda. i s-a mai intamplat asta. si nu numai o data. ci de n ori. cel putin n. oamenii care au meritat .. altii care nu au meritat.

- ce ai patit? intreaba un necunoscut care trecea intamplator pe strada.

- nimic. zice ea. si acea persoana habar n-are ca ea niciodata nu are nimic. tot timpul are ceva. si nici macar cei care o cunosc nu stiu asta. nici macar ei nu stiu sa insiste cand o vad intr-o stare naspa. ea are nevoie de atentie si de grija. oare chiar nimeni nu o cunoaste cum ar trebui?

acea persoana ia de bune spusele fetei si-si vede de drum. iar ea, privind in urma lui isi aduce aminte ce odata ii zicea un prieten:

" gandeste-te asa : sunt oameni care te merita. restul sunt istorie. "