stai la birou, in pat sau pe fotoliu. te gandesti la ziua de ieri, ziua de azi sau ziua de maine. stai imbracat subtire sau gros, oricum. nu conteaza. stai in mijlocul multimii sau in coltul tau. sigur ti se intampla si tie, doar ca poate nu la fel de des. singuratatea iti acapareaza mintea si-ti face ca sinapsele sa faca scantei la fiecare impuls nervos. singuratatea asta e unul dintre cele mai apasatoare sentimente existente. iti face viata mai grea decat este si te face sa iti pierzi concentrarea. ce facem sa scapam de sentimentul asta? de senzatia asta de gol? stii? ai habar?
stau intinsa in pat cu laptopul in brate. trag adanc aer in piept si inchid ochii. cand fac asta o lacrima mi se prelinge pe obraz. sunt rare momentele in care dau drumul tristetii din mine. poate multi care ma vad, ma considera un om vesel, poate chiar sociabil. lumea habar nu are. vede ce vrea sa vada. si vrea sa vada oameni fericiti mereu. realitatea insa, normal, e alta. toti avem sentimentul asta in noi si acum e momentul ca tristetea mea sa iasa la suprafata. daca tii in tine, nu faci decat rau. asa ca strang tare ochii si las sa cada toate lacrimile ce se vreau cazute. imi las starea sa se dezechilibreze, tocmai pentru a-mi gasi echilibrul. o prietena pe care am lasat-o sa ma vada azi fara masca aia de om adunat, m-a intrebat de ce sunt azi asa. pentru ca sunt singura. si nu ma refer la faptul ca nu am prieteni. pentru ca am. putini, dar extraorinari. ci ma refer la faptul ca sufletul meu pereche trebuie sa fie un om puternic sa-mi faca fata standardelor si fricilor si aspiratiilor si toanelor. si mai trebuie sa ... existe. vine o perioada, cam la cateva saptamani, in care increderea mea in viitoarea mea fericire esueaza. cateva ore de chin pur feminin in care am senzatia ca o sa raman singura mereu. in care am senzatia ca sunt cea mai urata si cea mai proasta si cea mai cea din cele mai rele puncte de vedere. dau drumul iar la melodia care mi-a impins sentimentul asta in prim-planul gandirii. "i don't want you to leave, will you hold my hand? you could lay with me so it doesn't hurt."
imi fac pana la urma curaj seara sa ies in oras. daca nu ies singura din starea asta, stiu bine ca nimeni nu ma poate ajuta. m-a innebunit-o colega mea sa ies, si cedez. intru intr-un bar in care nu am mai calcat pana atunci, dar nu imi pasa. ma asez la masa si cand vine ospatarita cer direct o bere neagra sa-mi absoarba gandurile la fel de negre. beau jumatate din ea dintr-un foc si incep sa cojesc eticheta de sticla, cand simt privirea cuiva in ceafa. e absurd sa simti privirea cuiva. dar chiar asta a fost.
ziua asta a fost teribila. esec dupa esec. si as fi stat poate acasa, dar m-a chemat un prieten in barul nostru obisnuit sa imi povesteasca ultimele patanii. nu m-as fi dus daca nu ar fi trecut asa mult timp de cand nu ne-am mai intalnit. dupa ce beau shot-ul obisnuit de inceput, incep sa ma uit in jur, pur si simplu pentru a studia multimea, cand ochii imi sunt atrasi asupra unei tipe. nu stiu de ce. poate pentru ca ... vad pe fata ei tristetea pe care eu o ascund inauntru. nu stiu ce ma face sa simt ca suntem complementari si ca ar trebui sa ma ridic sa ma duc sa vorbesc cu ea. deodata, se intoarce si ochii ni se intalnesc. o secunda trece. doua. trei. nu isi fereste privirea. ne ridicam in acelasi timp si mergem unul spre celalalt. simt o atractie magnetica fantastica. o chestie de filme. ceva ce as fi spus cu mana pe inima ca e absurd, daca cineva mi-ar fi povestit ca a patit asta. nu stiu cum am reusit sa ne gasim, dar stiu ca e pe termen nedeterminat.
we are the victims of our own minds ...
imagine
luni, 29 septembrie 2014
luni, 22 septembrie 2014
a whole lot of feelings
gelozie, durere, dragoste, nesiguranta, relaxare, implinire. aparent sunt sensimente numite si imprastiate aleatoriu, dar vezi tu, daca te uiti atent, vezi legatura. zambesti melancolic atunci cand o vezi. o stii. ai trecut pe acolo. nimeni nu scapa drumul ala. ultimul cuvant in schimb, destinatia calatoriei, e foarte greu de atins. e tinta fiecaruia din noi. dar nu stim cum sa ajungem acolo. stii ce? cred ca secretul este "as above, so below". lumea depinde de propria ta perceptie. atunci cand faci pace cu tine, in lumea ta e pace. e un concept greu de perceput de multi, dar cei care o fac ... ajung departe.
a inchis ochii si a lasat cuvintele sa curga din ea. voia sa pastreze undeva ce simtea acum. sa conserve sentimentele astea si sa le deschida mai incolo. asa ca luat agenda aia rosie din sertar, a deschis-o la mijloc, a luat pixul recent achizitionat, si a lasat literele sa iasa si sa umple foaia cum stiu ele mai bine. literele se acumulau rapid in fraze. frazele in randuri si randurile in pagini. scrisul ii devenea indescifrabil, atat de tare curgeau gandurile din ea. dar nu e nimic. o sa le inteleaga. doar sunt ale ei. in curand s-au adunat pagini bune, depaseau cateva zeci, cand in sfarsit a terminat. a zambit mandra, a inchis agenda si s-a gandit din nou la celalalt sentiment care a incercat-o in ultima perioada : gelozie. credea ca a reusit sa infrunte trairea asta. era una din cele amare. nu era gelozia aia legata de un baiat. nu. era mai rau. era o gelozie pe care o simtea fata de o prietena. e dificil ca si fata sa ai prietena aia care mereu arata perfect si mereu e draguta. care e inabordabila, si totusi din privinta barbatilor, e mai abordabila decat tine. ai teama aia mereu, ca daca o sa cunosti un barbat, cumva, la un moment dat, o sa fie mai atent la ea decat la tine. e un sentiment care o incerca de cateva zile, poate luni. nici nu mai stia. oricum. ar face bine sa se gandeasca de fapt la faptul ca pleaca la sfarsitul saptamanii. ca lasa casa in urma, si se duce intr-un loc necunoscut. nu la prostii. e o femeie puternica si stie asta. asa ca a deschis laptop-ul si a cautat din nou un loc de locuit.
au trecut cateva luni de cand e in locul cel nou. e bine. credea ca o sa fie mai rau decat ii e. nu stia de ce s-a indoit de propria ei adaptabilitate. era bine. ii pria schimbarea de aer si de anturaj. de-abia venise de la munca atunci cand i-a sunat telefonul. l-a luat in mana fara sa ii acorde prea multa atentie si a raspuns direct. vocea pe care a auzit-o, a facut-o sa scape telefonul. da. au trecut luni de cand nu a mai auzit-o. si a durat doar cateva secunde sa o napadeasca sentimentele alea conservate in agenda rosie. a inspirat adanc, a luat telefonul de pe jos si a livrat explicatia. "scuze, aveam mainile ude. a alunecat. ce faci?" au vorbit zeci de minute. peste o ora. nici nu stia exact. timpul fugea pe langa ea si nu se grabea sa il prinda. a inchis ochii si l-a lasat sa vorbeasca, cand el a zis o fraza care i-a facut ochii sa se deschida brusc si inima sa i se opreasca pentru cateva secunde. "deschide usa, draga mea."
nu stia exact de ce a simtit nevoia sa o vada. trecusera luni bune de cand a vorbit cu ea. abia o cunostea oricum. dar vinerea asta i s-a facut dor de ea. si si-a dat seama ca de fapt dorul ala statea in permanenta in backround-ul gandirii lui. era mereu prezent. doar ca nu ii daduse atentie. nu i-a dat mesaj, pentru ca nu era genul lui. asa ca a facut ceva mult mai indraznet. putea sa se termine foarte prost, dar a ales sa riste. pana la urma ce facem fara riscuri? asa ca s-a schimbat de hainele de munca, s-a urcat in masina si s-a dus dupa ea. stia bine unde sta, pentru ca prietenul lor comun fusese la ea pana acum. nu stia cum avea sa reactioneze. poate deja avea pe cineva si nici macar nu mai statea singura. dar nevoia de a o vedea era prea mare. a ajuns in timp record. cand era in fata blocului, a pus mana pe telefon si a efectuat apelul pe care ar fi trebuit sa-l faca cu mult timp in urma. cand i-a auzit vocea, era sa scape telefonul din mana. acum ca a lasat sentimentul sa iasa la suprafata il invaluia mai strans ca un cocon. a ras cand ea chiar a scapat telefonul. i-a dat o urma de speranta. a urcat incet in blocul ei si a stat mai mult de o ora cu telefonul la ureche ascultand-o debitand tot felul de prostii. asta e felul ei. vorbeste mult si multe. poate de asta se simtea bine langa ea. cand a trecut suficient timp cat sa-si tina emotiile sub control, i-a spus sa deschida usa. a urmarit atent cum usa se crapa incet si in cadrul ei apare ea. usor schimbata, dar de necontestat. e ea. i s-a facut pielea de gaina si fluturii i-au invadat stomacul si inima si capul si tot. a inchis ochii 2 secunde, cat sa se adune si pe urma a luat-o in brate atat de strans de parca voia sa o faca parte din el. daca ar trai in interiorul lui, nu i-ar mai lipsi niciodata. dupa ce au stat de vorba despre timpul petrecut separat, ea s-a ridicat usor, s-a dus in dormitor, si de sub perna a scos o agenda rosie. fara a spune vreun cuvant, a intins-o spre el. a deschis-o nedumerit. s-a deschis la mijloc, semn ca fusese deschisa acolo de multe ori. stia cumva ca momentul asta are o insemnatate puternica. asa ca a inspirat adanc si a inceput sa citeasca.
"era sambata cand te-am cunoscut. nota 10 pentru prima impresie. niciodata nu mi s-a intamplat sa ma ia cineva in brate dupa ce ii spun numele meu. si totusi tu ai facut-o. nu stiu de ce, dar m-a marcat. seara, gandul ma tot indrepta spre tine. mai tii minte cand imi spuneai ca iti ramane cineva in minte si iti apare in gand cand .. esti la munca de exemplu? asa mi s-a intamplat atunci. mergeam cu autobuzul si ma gandeam "oare cine e baiatul asta?" am vorbit cu prietenul nostru comun si pana la urma mi-ai dat mesaj. si dup-aia am iesit. mh. iti amintesti seara aia? cat ne-am plimbat. cat am vorbit. am ajuns dupa 1 acasa. cand m-am asezat in pat, am inchis ochii si m-am intrebat de ce nu m-ai sarutat. ma gandeam ca poate nu ti-a placut de mine. dar in mesaj ai zis ca da. erai asa contradictoriu. erai caracteristica aia pe care am invatat-o in liceu despre romantism. lucrul ala pe care nu l-am putut intelege niciodata. figura de stil care face simtita prezenta romantismului este antiteza. cuvantul asta ... e numele tau mijlociu. dupa ce ne-am intalnit, m-ai ingorat aproape complet. fapt care ma dusese in prag de nebunie. nu intelegeam cum un om poate sa-ti zica ca ii place tine, ca ai o fire deschisa ca esti deosebita intr-un fel, si dupa sa nu te caute. am crezut ca nu te interesez. am crezut ca ai prietena. am crezut foarte multe. asta pana in weekend, cand am dormit cu tine. si m-am simtit bine. m-am simtit in siguranta. m-am simtit acasa, pe canapeaua aia pe care nu o vazusem in viata mea si pe fundal cu unul din artistii mei preferati. mi-ai zis ca te simti relaxat cu mine. ca ce simti cu mine e mai intens. dar mereu ... te-a tinut ceva. si atunci am crezut din nou ca nu te intereseaza persoana mea. am crezut ca ti-e frica sa nu fii ranit, din nou. am crezut ca sunt mica si insignifianta si ca ce simt eu nu e reciproc. acum, nu te speria. nu e ca si cum m-as fi indragostit dupa ce ne-am vazut de 2, 3 ori. dupa ce am petrecut a doua noapte impreuna, ai inceput sa-mi povestesti lucruri cu care mi-ai intristat sufletul. simteam nevoia ta de a fi alinat si am facut tot ce am putut. dar ... ne vazusem 2 nopti si 3 zile, ce as fi putut face mai mult? 2 nopti si 3 zile. atat am avut impreuna. si in timpul asta am simtit cat de apropiate ne sunt caracterele. am simtit ca ne potriveam. am simtit dorintele si ambitiile comune. am simtti nevoia puternica e a te proteja. dar am mai simtit ceva ce nu am simtit cu nimeni. am simtit ca nu trebuie sa ma precipit. am inceput sa simt ca nu ma afecteaza faptul ca nu imi dai zeci de mesaje pe zi, si singurul pe care poate mi-l dadeai seara era teribil de sec. am simtit speranta. nu stiu de ce. dar asta am simtit. si sunt genul de om care isi asuma trairile, pentru ca sunt ale mele si vin din adancul sufletului. am simtit ca vremea va veni. ca sincronizarea noastra nu e acum. ca viata ne va aduce cumva impreuna. si ... poate o sa fim simpli prieteni. sau ... poate o sa avem o viata impreuna. cert e ca ... cu toata indiferenta de care aparent dai dovada, simt ca drumurile noastre se vor intersecta. peste cateva zile, cateva luni sau poate ani. nu conteaza. sunt ... impacata. spuneai ca cu mine te simti relaxat. ce nu stii e ca tu m-ai facut sa ma simt calma. creandu-ti tie starea asta, a avut reciprocitate. multumesc pentru ce mi-ai oferit. pentru ore de alinare rupte de lume. daca nu ne vom mai intalni nciodata, ramai pastrat aici, in agenda mea rosie, nealterat. in mintea mea, tu reprezinti cuvantul potential."
o lacrima i s-a scurs pe obraz cand a terminat de citit. se pare ca l-am citit destul de bine la momentul ala. cateva minute a privit in gol si nu a zis nimic. dupa care, a luat pixul de pe noptiera si a adaugat cateva cuvinte la final cu scrisul lui de doctor:
"people may not tell you how they feel about you, but they always show you. pay attention."
a inchis ochii si a lasat cuvintele sa curga din ea. voia sa pastreze undeva ce simtea acum. sa conserve sentimentele astea si sa le deschida mai incolo. asa ca luat agenda aia rosie din sertar, a deschis-o la mijloc, a luat pixul recent achizitionat, si a lasat literele sa iasa si sa umple foaia cum stiu ele mai bine. literele se acumulau rapid in fraze. frazele in randuri si randurile in pagini. scrisul ii devenea indescifrabil, atat de tare curgeau gandurile din ea. dar nu e nimic. o sa le inteleaga. doar sunt ale ei. in curand s-au adunat pagini bune, depaseau cateva zeci, cand in sfarsit a terminat. a zambit mandra, a inchis agenda si s-a gandit din nou la celalalt sentiment care a incercat-o in ultima perioada : gelozie. credea ca a reusit sa infrunte trairea asta. era una din cele amare. nu era gelozia aia legata de un baiat. nu. era mai rau. era o gelozie pe care o simtea fata de o prietena. e dificil ca si fata sa ai prietena aia care mereu arata perfect si mereu e draguta. care e inabordabila, si totusi din privinta barbatilor, e mai abordabila decat tine. ai teama aia mereu, ca daca o sa cunosti un barbat, cumva, la un moment dat, o sa fie mai atent la ea decat la tine. e un sentiment care o incerca de cateva zile, poate luni. nici nu mai stia. oricum. ar face bine sa se gandeasca de fapt la faptul ca pleaca la sfarsitul saptamanii. ca lasa casa in urma, si se duce intr-un loc necunoscut. nu la prostii. e o femeie puternica si stie asta. asa ca a deschis laptop-ul si a cautat din nou un loc de locuit.
au trecut cateva luni de cand e in locul cel nou. e bine. credea ca o sa fie mai rau decat ii e. nu stia de ce s-a indoit de propria ei adaptabilitate. era bine. ii pria schimbarea de aer si de anturaj. de-abia venise de la munca atunci cand i-a sunat telefonul. l-a luat in mana fara sa ii acorde prea multa atentie si a raspuns direct. vocea pe care a auzit-o, a facut-o sa scape telefonul. da. au trecut luni de cand nu a mai auzit-o. si a durat doar cateva secunde sa o napadeasca sentimentele alea conservate in agenda rosie. a inspirat adanc, a luat telefonul de pe jos si a livrat explicatia. "scuze, aveam mainile ude. a alunecat. ce faci?" au vorbit zeci de minute. peste o ora. nici nu stia exact. timpul fugea pe langa ea si nu se grabea sa il prinda. a inchis ochii si l-a lasat sa vorbeasca, cand el a zis o fraza care i-a facut ochii sa se deschida brusc si inima sa i se opreasca pentru cateva secunde. "deschide usa, draga mea."
nu stia exact de ce a simtit nevoia sa o vada. trecusera luni bune de cand a vorbit cu ea. abia o cunostea oricum. dar vinerea asta i s-a facut dor de ea. si si-a dat seama ca de fapt dorul ala statea in permanenta in backround-ul gandirii lui. era mereu prezent. doar ca nu ii daduse atentie. nu i-a dat mesaj, pentru ca nu era genul lui. asa ca a facut ceva mult mai indraznet. putea sa se termine foarte prost, dar a ales sa riste. pana la urma ce facem fara riscuri? asa ca s-a schimbat de hainele de munca, s-a urcat in masina si s-a dus dupa ea. stia bine unde sta, pentru ca prietenul lor comun fusese la ea pana acum. nu stia cum avea sa reactioneze. poate deja avea pe cineva si nici macar nu mai statea singura. dar nevoia de a o vedea era prea mare. a ajuns in timp record. cand era in fata blocului, a pus mana pe telefon si a efectuat apelul pe care ar fi trebuit sa-l faca cu mult timp in urma. cand i-a auzit vocea, era sa scape telefonul din mana. acum ca a lasat sentimentul sa iasa la suprafata il invaluia mai strans ca un cocon. a ras cand ea chiar a scapat telefonul. i-a dat o urma de speranta. a urcat incet in blocul ei si a stat mai mult de o ora cu telefonul la ureche ascultand-o debitand tot felul de prostii. asta e felul ei. vorbeste mult si multe. poate de asta se simtea bine langa ea. cand a trecut suficient timp cat sa-si tina emotiile sub control, i-a spus sa deschida usa. a urmarit atent cum usa se crapa incet si in cadrul ei apare ea. usor schimbata, dar de necontestat. e ea. i s-a facut pielea de gaina si fluturii i-au invadat stomacul si inima si capul si tot. a inchis ochii 2 secunde, cat sa se adune si pe urma a luat-o in brate atat de strans de parca voia sa o faca parte din el. daca ar trai in interiorul lui, nu i-ar mai lipsi niciodata. dupa ce au stat de vorba despre timpul petrecut separat, ea s-a ridicat usor, s-a dus in dormitor, si de sub perna a scos o agenda rosie. fara a spune vreun cuvant, a intins-o spre el. a deschis-o nedumerit. s-a deschis la mijloc, semn ca fusese deschisa acolo de multe ori. stia cumva ca momentul asta are o insemnatate puternica. asa ca a inspirat adanc si a inceput sa citeasca.
"era sambata cand te-am cunoscut. nota 10 pentru prima impresie. niciodata nu mi s-a intamplat sa ma ia cineva in brate dupa ce ii spun numele meu. si totusi tu ai facut-o. nu stiu de ce, dar m-a marcat. seara, gandul ma tot indrepta spre tine. mai tii minte cand imi spuneai ca iti ramane cineva in minte si iti apare in gand cand .. esti la munca de exemplu? asa mi s-a intamplat atunci. mergeam cu autobuzul si ma gandeam "oare cine e baiatul asta?" am vorbit cu prietenul nostru comun si pana la urma mi-ai dat mesaj. si dup-aia am iesit. mh. iti amintesti seara aia? cat ne-am plimbat. cat am vorbit. am ajuns dupa 1 acasa. cand m-am asezat in pat, am inchis ochii si m-am intrebat de ce nu m-ai sarutat. ma gandeam ca poate nu ti-a placut de mine. dar in mesaj ai zis ca da. erai asa contradictoriu. erai caracteristica aia pe care am invatat-o in liceu despre romantism. lucrul ala pe care nu l-am putut intelege niciodata. figura de stil care face simtita prezenta romantismului este antiteza. cuvantul asta ... e numele tau mijlociu. dupa ce ne-am intalnit, m-ai ingorat aproape complet. fapt care ma dusese in prag de nebunie. nu intelegeam cum un om poate sa-ti zica ca ii place tine, ca ai o fire deschisa ca esti deosebita intr-un fel, si dupa sa nu te caute. am crezut ca nu te interesez. am crezut ca ai prietena. am crezut foarte multe. asta pana in weekend, cand am dormit cu tine. si m-am simtit bine. m-am simtit in siguranta. m-am simtit acasa, pe canapeaua aia pe care nu o vazusem in viata mea si pe fundal cu unul din artistii mei preferati. mi-ai zis ca te simti relaxat cu mine. ca ce simti cu mine e mai intens. dar mereu ... te-a tinut ceva. si atunci am crezut din nou ca nu te intereseaza persoana mea. am crezut ca ti-e frica sa nu fii ranit, din nou. am crezut ca sunt mica si insignifianta si ca ce simt eu nu e reciproc. acum, nu te speria. nu e ca si cum m-as fi indragostit dupa ce ne-am vazut de 2, 3 ori. dupa ce am petrecut a doua noapte impreuna, ai inceput sa-mi povestesti lucruri cu care mi-ai intristat sufletul. simteam nevoia ta de a fi alinat si am facut tot ce am putut. dar ... ne vazusem 2 nopti si 3 zile, ce as fi putut face mai mult? 2 nopti si 3 zile. atat am avut impreuna. si in timpul asta am simtit cat de apropiate ne sunt caracterele. am simtit ca ne potriveam. am simtit dorintele si ambitiile comune. am simtti nevoia puternica e a te proteja. dar am mai simtit ceva ce nu am simtit cu nimeni. am simtit ca nu trebuie sa ma precipit. am inceput sa simt ca nu ma afecteaza faptul ca nu imi dai zeci de mesaje pe zi, si singurul pe care poate mi-l dadeai seara era teribil de sec. am simtit speranta. nu stiu de ce. dar asta am simtit. si sunt genul de om care isi asuma trairile, pentru ca sunt ale mele si vin din adancul sufletului. am simtit ca vremea va veni. ca sincronizarea noastra nu e acum. ca viata ne va aduce cumva impreuna. si ... poate o sa fim simpli prieteni. sau ... poate o sa avem o viata impreuna. cert e ca ... cu toata indiferenta de care aparent dai dovada, simt ca drumurile noastre se vor intersecta. peste cateva zile, cateva luni sau poate ani. nu conteaza. sunt ... impacata. spuneai ca cu mine te simti relaxat. ce nu stii e ca tu m-ai facut sa ma simt calma. creandu-ti tie starea asta, a avut reciprocitate. multumesc pentru ce mi-ai oferit. pentru ore de alinare rupte de lume. daca nu ne vom mai intalni nciodata, ramai pastrat aici, in agenda mea rosie, nealterat. in mintea mea, tu reprezinti cuvantul potential."
o lacrima i s-a scurs pe obraz cand a terminat de citit. se pare ca l-am citit destul de bine la momentul ala. cateva minute a privit in gol si nu a zis nimic. dupa care, a luat pixul de pe noptiera si a adaugat cateva cuvinte la final cu scrisul lui de doctor:
"people may not tell you how they feel about you, but they always show you. pay attention."
luni, 15 septembrie 2014
rejection and beginning
mintea mi se plimba. am avut o zi grea. mh. greu de fapt nu e cuvantul care ar descrie ziua asta. am avut o zi ... plina. da. mult mai bine asa. muzica, cearsafuri si o femeie pe care abia o cunosc. in cap imi roiesc tot felul de statistici. merita? nu merita? credeam ca noi barbatii suntem hotarati de obicei. dar cand vine vorba de femei, incredibil de multe variante se schimba. avantaje si dezavantaje. si momentan e un soi de echilibru. si atunci? ce ramane de facut? mi-o doresc cum nu mi s-a mai intamplat cu cineva. dar pe de alta parte, vad in ea potentialul de a ma face sa sufar. si atunci tind sa dau inapoi. sa nu o caut. duc o lupta cu mine cand vad ca imi scrie. stiu ce va gandi. dar nu pot lua o decizie. si ma tot gandesc. s-a facut deja 2 jumate si inca sunt pierdut in ganduri si muzica. mi-ar placea ... sa ploua ...
e 9. abia m-am trezit si gandul imi merge la toate schimbarile astea care urmeaza sa ma acapareze. cum lasi lucrurile noi pe care abia le-ai descoperit, in urma? si sa o iei de la zero. sa pleci in alt oras, sa cunosti alti oameni, sa ... tot. ma gandesc cu jind la profesorul de dansuri. cum ne-a facut pe toti sa iubim fiecare seara de luni si miercuri. ma gandesc la persoanele noi care, poate, prezinta potential. ma gandesc la ... tipul asta. am ajuns la concluzia ca iti e bine singur. chiar foarte bine. si dupa, brusc, cunosti pe cineva. si te simti singur cand nu da "semne de viata". am citit undeva recent, ca cu cat inaintezi in varsta, cu atat te atasezi mai repede si puternic de cineva. bine, asta pana la urma tine si de maturitatea emotionala si psihica. am mintea imprastiata in mii de directii. oras nou, lume veche, oamenii noi, obiceiuri vechi. nici nu mai imi sta capul la cartea asta noua pe care mai am putin si o termin. mi-am pierdut concentrarea. asta mi se intampla de fiecare data in fata unui eveniment mare. m-am mai mutat o data departe de casa. si tot asa in toate partile am fost si atunci. e 10. ar trebui sa ma ridic din pat si sa ... ma pun pe picioare. azi nu vreau sa ma mai gandesc la nimic. deschid laptop-ul, pornesc playlist-ul pe care l-am auzit de piscina, dau tare si ma pierd in el. am citit undeva ca muzica tare te destreseaza. da. asa e.
mi-a dat mesaj aseara. stiam ce vrea sa afle de la mine. daca as fi fost in locul ei si mie mi-ar placea siguranta pe care as gasi-o in lucrurile exacte. nu pot sa-i dau lucruri exacte. o sa inteleaga. si o sa plece. asa a fost de fiecare data. si pana la urma ... oricum pleaca. simt o urma de regret cand ma gandesc la asta. ma gandesc ca am vorbit o data cu ea si mi-a scapat o informatie. dar cred ca a trecut nesesizata pe langa urechile ei. desi mai am cateodata impresia, cand se uita la mine, ca imi vede sufletul. si nu imi place. cateodata, cand ma uit atent la ea, observ cum inocenta ei se da in laturi si acolo se afla o femeie puternica si inteligenta. dar pentru mine, o femeie inteligenta e un risc. nu am gasit inca persoana care sa ma faca sa renunt la a ascunde faptele. la a ascunde adevarata mea fata. ea nu ar fugi. stiu asta. si de aia e mai bine sa o fac sa plece de buna voie. daca ar ramane, nu as garanta ca ar iesi nevatamata din toata treaba asta. iar ma gandesc la ea. nu e bine. ar fi bine sa nu o mai caut.
au trecut 5 ani de cand gandurile alea mi-au trecut prin cap. am venit in orasul asta minunat de 3 ani. pentru ca am reusit sa prind o super ocazie, si sa ma mut aici, in franta era pasul urmator. a fost si mai greu sa ma mut aici, decat atunci cand am parasit orasul meu natal, dar in atata timp m-am obisnuit. a frumos aici. oamenii sunt respectuosi si munca e ok. azi avem un contract important. am ajuns sa lucrez in domeniul in care voiam, constructii. pentru ca meseria mea se imbina cel mai bine cu domeniul asta. si azi stabilim detaliile pentru un proiect nou. vin oameni din departamentul de vanzari ai firmei pentru care realizam constructia. abia asteptam proiectul asta, pentru ca e o constructie importanta si cum eu fac baza, totdeauna mi-a placut sa depinda de mine precizia lucrarilor. sunt cu inca doi colegi care tocmai au zis ceva foarte amuzant, cand intram in sala de conferinte. azi m-am imbracat office, pentru ca nu am treaba la teren. lumea e mai obisnuita sa ma vada in blugi si in adidasi decat asa, pentru ca avem mult de lucru si nu ma pot schimba inainte sa ajung la birou. cand intru in sala, incep sa ma uit in jur, sa analizez echipa cu care avem sa colaboram in urmatorii 2 ani, cand ... il vad. omul pe care l-am cunoscut pentru 3 saptamani acum 5 ani.
chiar nu aveam chef de intalnirea asta de acum, dar avem nevoie sa punem proiectul in mers si asta inseamna sa cunoastem echipa de ingineri care va face efectiv construirea cladirii firmei realizabila. ridic ochii din hartii cand aud un ras ce mi se pare cunoscut. desi nu cunosc pe nimeni in franta. eu lucrez in germania. de 4 ani de zile. am plecat cu parere de rau din orasul meu natal, dar aceasta decizie mi-a schimbat viata. in bine. in mult mai bine. in cateva secunde ochii mei intersecteaza ochii aia verzi, care cateodata imi frecventeaza gandurile. acum 5 ani am cunoscut-o. doar pentru 3 saptamani. nu imi vine sa cred. sa fie destin?
respingerea este ceva cateodata de nesuportat. la fel cum poate fi si un inceput. ceea ce realizam prea rar, este faptul ca, tot raul e spre bine. dam rareori sansa destinului sa isi faca treaba si sa vindece ranile cum stie el mai bine. poate pana la urma nu va face nimic decat sa ne arunce exact in aceeasi situatie pentru a da o sansa ... dragostei.
luni, 1 septembrie 2014
versuri
statea in taxi si se gandea. se gandea ca nu e locul ei aici. ca iese in oras cu asa-zisii prieteni ai ei si ca nu are ce sa vorbeasca cu ei. se simte straina in pielea ei. si se gandea oare cum a ajuns aici. oare cum a ajuns sa nu mai vorbeasca. cum de ea, care era o persoana sociabila si care stie multe, iese si simte ca efectiv nu are ce sa vorbeasca. se simte limitata de circumstante. limitata de ea insasi. se gandea cat s-a schimbat in ultimii doi ani. se gandea ca vrea sa aiba parte de acel cineva care sa schimbe astea. care sa o ajute sa infloreasca. stia ca il vrea. dar nu stia exact cum vrea sa fie. citise undeva ca mereu trebuie sa lasi loc in inima ta pentru imprevizibil. si in inima ei era loc doar pentru imprevizibil. simtea ca lumea ei s-a strans atat de tare. a intrat la apa. si nu stia daca mai are puterea si capacitatea de a o salva de la extinctie.
statea si scria. da. era trecut de miezul noptii si a avut o zi arhiplina. dar avea nevoia aia sa scrie. de obicei barbatii nu se pricep la cuvinte. sunt ori prea siropoase, ori prea seci. dar lui nu ii pasa. avea prea multe cuvinte cuvinte ca sa le tina inauntru. asa ca scria mereu. pe foi de hartie cand era la birou, pe servetele cand mergea intr-un bar. era un obicei dubios pentru un barbat. mai ales ca des ii ieseau versuri, insotite de muzica. cand era copil luase lectii de chitara si-i placusera foarte mult. dar mama lui a insistat sa aiba o cariera in business, asa ca ... a lasat chitara din mana si a pus-o pe perete in camera lui. dar seara, inainte sa inchida ochii, ii mangaie lenes corzile si vorbeste cu ea. ii canta versurile din ziua respectiva. versuri care ii sunt un jurnal. nu a fost o clipa in viata asta singur. mereu e inconjurat de prieteni si amici si rude. dar a simtit ca ii lipseste ceva ...
a platit taxi-ul si a urcat in casa. si a inceput sa scrie. i se pare absurd. simte ca nu are ce sa vorbeasca cu lumea din jurul ei, dar cu toate astea aproape in fiecare zi scrie. proza. pentru ca versuri nu s-au format niciodata din cuvintele ei. deschide laptop-ul si porneste melodia care a obsedat-o de o saptamana incoace. sunt cateva versuri care o urmaresc peste tot.
"Have you ever been touched so gently you had to cry?
Have you ever invited a stranger to come inside?
[...]
There you are,
Sitting in the garden,
Clutching my coffee,
Calling me sugar
You called me sugar"
o asculta de cateva ori, inspira adanc, inchide ochii, si lasa sperantele sa i se asterne in word-ul pe care tocmai l-a deschis. dupa jumatate de ora, paginile albe sunt umplute cu sperante si vise. si se intreaba daca in viata asta sperantele si visele au un final fericit. dar ea habar nu avea ce urma sa i se intample in urmatoarea zi ...
ia in mana chitara, dar astazi simte ca vrea sa cante ceva anume. isi lasa foaia pe care a umplut-o azi de versuri, inspira adanc, inchide ochii, si isi lasa degetele sa mearga pe corzi si vocea sa cante.
"Have you ever fed a lover with just your hands?
Closed your eyes and trusted, just trusted?
[...]
Have you ever wished for an endless night?
Lassoed the moon and the stars and pulled that rope tight?
Have you ever held your breath and asked yourself will it ever get better than tonight?"
azi viseaza. viseaza la ceea ce lipseste. dar el habar nu avea ce urma sa i se intample in urmatoarea zi ...
statea si scria. da. era trecut de miezul noptii si a avut o zi arhiplina. dar avea nevoia aia sa scrie. de obicei barbatii nu se pricep la cuvinte. sunt ori prea siropoase, ori prea seci. dar lui nu ii pasa. avea prea multe cuvinte cuvinte ca sa le tina inauntru. asa ca scria mereu. pe foi de hartie cand era la birou, pe servetele cand mergea intr-un bar. era un obicei dubios pentru un barbat. mai ales ca des ii ieseau versuri, insotite de muzica. cand era copil luase lectii de chitara si-i placusera foarte mult. dar mama lui a insistat sa aiba o cariera in business, asa ca ... a lasat chitara din mana si a pus-o pe perete in camera lui. dar seara, inainte sa inchida ochii, ii mangaie lenes corzile si vorbeste cu ea. ii canta versurile din ziua respectiva. versuri care ii sunt un jurnal. nu a fost o clipa in viata asta singur. mereu e inconjurat de prieteni si amici si rude. dar a simtit ca ii lipseste ceva ...
a platit taxi-ul si a urcat in casa. si a inceput sa scrie. i se pare absurd. simte ca nu are ce sa vorbeasca cu lumea din jurul ei, dar cu toate astea aproape in fiecare zi scrie. proza. pentru ca versuri nu s-au format niciodata din cuvintele ei. deschide laptop-ul si porneste melodia care a obsedat-o de o saptamana incoace. sunt cateva versuri care o urmaresc peste tot.
"Have you ever been touched so gently you had to cry?
Have you ever invited a stranger to come inside?
[...]
There you are,
Sitting in the garden,
Clutching my coffee,
Calling me sugar
You called me sugar"
o asculta de cateva ori, inspira adanc, inchide ochii, si lasa sperantele sa i se asterne in word-ul pe care tocmai l-a deschis. dupa jumatate de ora, paginile albe sunt umplute cu sperante si vise. si se intreaba daca in viata asta sperantele si visele au un final fericit. dar ea habar nu avea ce urma sa i se intample in urmatoarea zi ...
ia in mana chitara, dar astazi simte ca vrea sa cante ceva anume. isi lasa foaia pe care a umplut-o azi de versuri, inspira adanc, inchide ochii, si isi lasa degetele sa mearga pe corzi si vocea sa cante.
"Have you ever fed a lover with just your hands?
Closed your eyes and trusted, just trusted?
[...]
Have you ever wished for an endless night?
Lassoed the moon and the stars and pulled that rope tight?
Have you ever held your breath and asked yourself will it ever get better than tonight?"
azi viseaza. viseaza la ceea ce lipseste. dar el habar nu avea ce urma sa i se intample in urmatoarea zi ...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)