demoni

ma uit la ea si o admir dormind. parul ala peste tot ... nu vreau sa gandesc cat mi-ar lipsi daca nu as mai gasi cate un fir de al ei, ici si colo peste tot in apartamentul meu. ma uit si ma doare un pic sufletul cand ma gandesc cum era cand am cunoscut-o. a fost acum ani de zile, dar in unele momente simt ca a fost ieri. foarte rar, este suparata in somn. ma trezesc cand simt cum se foieste si o iau in brate pana se calmeaza. ea nu stie ca face asta in somn din cand in cand. si stiu de ce se intampla asta. e o femeie minunata, care nu a avut multe incercari in viata asta. cand ne-am cunoscut statea cu prietenii ei la masa. toti erau in bisericute si ea statea pe spate in scaunul ei si se uita la ei. nu avea telefonul in mana cum aveau unii si altii. asculta cu o ureche muzica si cu cealalta ce vorbesc cei din jurul ei. o urmaream deja de 10 minute si nu am auzit-o deloc vorbind. eram la doua mese distanta si aveam o vedere foarte buna spre ea. faceam comanda pentru a doua bere, cand am vazut cu coada ochiului ca se misca. ea. fata pe care am urmarit-o de ceva vreme. m-am uitat fascinat cum deschide gura si imediat am ramas uimit. ma asteptam la o voce subtire si feminina. poate usor urcata doua octave cum par sa vorbeasca mai toate femeile din ziua de azi. dar nu. avea o voce usor mai groasa, neatinsa de tigari si alcool. era pura. am fost atras ca de o sirena. nici pana in ziua de azi nu imi pot explica de ce.

era o femeie extraordinara. care tinea multe in ea. si intr-o zi am aflat de ce era asa de matura, desi aparent nu a trecut prin probleme foarte mari. era o persoana foarte empatica. avea un iad personal, cum avem toti, pe care il purta mereu cu ea. diferenta era ca acel iad era plin cu demonii altora. persoane care i-au fost dragi. persoane pe care a avut impresia, intr-un anumit moment, ca le iubeste. persoane pe care inca le iubeste. avea demoni in privinta parintilor care isi neglijeaza copii. parintii care nu fac parte din viata copiilor lor. avea demoni in privinta adulterului. al femeilor care au calcat cu bocancii pe inima unor barbati sufletisti si buni, fapt care i-a transformat si i-a racit. avea demoni in privinta dependentei. droguri. alcool. demoni pe care nu i-a dat afara din iadul ala al ei in timp. pe care i-a tinut acolo, si acumula cu fiecare persoana care intra in viata ei, altii. aparent nu o afecta. pentru ca nu le ceda. doamne, ce femeie puternica mi-ai scos in cale. erau mereu in fundal, viata ei fiind mereu pe prim plan.

pana cand m-a cunoscut pe mine ... demonii mei erau asa de mari, incat i-au dat afara pe toti ceilalti. pe de-o parte, se numeste egoism. sa vad in ea doar demonii mei, si ce mai ramasesera din ai ei proprii, care erau foarte putini. era o persoana pe care o afectau enorm de putine lucruri. nu am vrut sa o incarc cu probleme mele. sa o las sa o vada tot ce e urat in viata mea. nu stiu nici acum cum a reusit sa o faca. dar simtul ala matern, empatia si iubirea din ea ... mi-au luat demonii si i-au sfaramat. in prima noapte cu ea, m-a trezit un cosmar groaznic care se repeta frecvent. stiam starea aia. stiam intunecimea care imi ineca sufletul si transpiratia care imi ineca trupul. ce nu stiam era ... ce poate face ea cu o singura imbratisare. nu a zis nimic. nu a trebuit. mainile ei mici abia ma cuprindeau. si totusi au fost balsam pentru sufletul meu.

a trecut mult timp de cand nu i-am mai vazut demonii in privire. au trecut ani de cand ochii ei cand imi intorc privirea imi arata doar dragoste. imi refleta dragostea din proprii-mi ochi. au trecut ani in care atingerea ei a provocat niste reactii puternice. a reusit sa-mi calmeze cei mai puterici nervi, situatie in care toata lumea evita pana si sa se uite la mine. dar ea venit si mi-a pus mana pe piept, s-a uitat in ochii mei si m-a sarutat. atat a luat. si asupra mea s-a napustit o reactia mult mai puternica decat furia : dorinta.

nu am putut rezista. am multumit inca o data ingerului meu care mi-a scos-o in cale, m-am dezbracat inapoi, m-am asezat in pat si am strans-o la piept ca si cum viata mea ar depinde de asta. am zambit cand am gandit de asta. pentru ca ... viata mea chiar depinde de asta. iadul ei, iadul meu, demonii mei, ai ei, ai tuturor pe care ii tinea cazati ... in anii astia s-au transformat toate,ironic, in raiul nostru.