sarcasm.

sarcasmul e felul de umor ales de oamenii inteligenti. sarcasmul e armura unora si arma altora. sarcasmul, ca orice altceva in viata, depinde de perspectiva.


era 2 noaptea intr-o zi de miercuri. cum e mai nasol. mijlocul saptamanii. si eu nu puteam sa dorm. mi se intampla din ce in ce mai des in ultima perioada. nu stiu de ce. poate, in mod paradoxal, e de vina oboseala. stii cum e cand esti foarte obosit si nu ai cum sa dormi ... si esti din ce in cei mai obosit si mai somnoros pana cand la un moment dat ... nu mai poti dormi? mi se intampla pe la chefuri in liceu, dar in niciun caz de cand lucram. eram la jobul asta de 2 ani. si imi placea aici. lumea era foarte buna cu mine. inca de cand am venit aici, au fost asa. intr-o cladire de birouri la etajul 10, firma la care lucram era o firma de constructii care avea proiecte peste tot prin tara. si imi placea ce faceam. si asta era relaxant. dar noaptea aia ... era 2 si 10 cand m-am uitat din nou la ceas, dar aveam senzatia ca sistemul de rotatie al ceasului se misca in sens invers. era chinuitor sa aud ticaitul ceasului de pe noptiera si sa numar in mod repetat pana la 60.


2 noaptea intr-o zi de miercuri. cand m-am uitat la ceas imi venea sa-l arunc de pe geam. eram la etajul 11 intr-o cladire de birouri, la munca. pentru ca eu nu pot pleca pana nu termin tot ce am in agenda pentru ziua respectiva, si cateodata imi blestem zilele ca sunt asa. lucram la o firma de avocatura. lucram e cam impropriu spus, pentru ca eram de fapt asociatul majoritar. dar nu conta pentru nimeni ca eram seful sefilor. cand era un caz asa de important precum era cel la care lucram, toti aduceam cate ceva pe masa. fiecare cerceta o particica si venea cu o idee. dat fiind faptul ca credeam ca ideea mea e foarte productiva am stat si am lucrat la ea pana s-a facut ... 2 si 10, am vazut ca-mi arata ceasul. in acel moment am inchis laptopul, m-am ridicat de pe scaun si m-am asezat pe canapeaua pe care o aveam in birou. casa era prea departe in acel moment. daca nu dormeam atuci, eram ca si mort.


nu am putut dormi in acea noapte, asa ca m-am dus inimaginabil de devreme la munca. era 7 cand eu intram in biroul meu, dar nu eram prima de acolo. sefa mea era deja la birou foarte vioaie butonand non-stop si fredonand usor melodia care se auzea la radio. dupa ce am schimbat cateva replici si-a dat repede seama ca eram sarcastica, ca in fiecare dimineata, asa ca a trecut repede peste politeturile obisnuite si m-a rugat sa ma duc cu un etaj mai sus la firma de avocatura sa vorbesc cu seful. se pare ca avea in minte sa isi construiasca o casa si sefa mea credea ca eu sunt cea mai buna pentru a face asta. ajunsa la usa cu pricina am batut timid. in momentul in care am inceput sa pun putina forta in batai usa s-a deschis singura. se pare ca nu era nici macar inchis in clanta. odata intrata in incapere, respiratia mi-a fost furata de barbatul care statea intins pe spate pe canapea, cu gura pe jumatate deschisa, dormind in voie. era imbracat atat de diplomat, fapt care era in puternic contrast cu postura lui relaxata dar si cu ... tatuajul ce-i umplea ambele brate de la inceietura pana ... undeva sub manecile suflecate ale camasii. nestiind la ce sa apelez in acea situatie decat la sarcasm, am tras aer in piept si am zis suficient de tare cat sa il trezesc din somn "unde oare este acest avocat al diavolului de care am tot auzit?"


"unde oare este acest avocat al diavolului de care am tot auzit?" ce vis ciudat avea. si de ce ar mentiona cineva un titlu jalnic de film intamplator? mi-a luat cateva momente sa ma dezmeticesc si sa simt prezenta din biroul meu. cand am deschis lenes ochii am vazut doua picioare de femeie imbracate de niste pantaloni foarte scurti si ... de ce oare statea femeie asta cu capul in jos? oh ...  doamne nu. iar am adormit la birou si capul aproape ca-mi atingea podeaua biroului, pozitie in care m-a gasit secretara mea de cateva ori. doar ca ... ea nu era secretara mea. nestiind cum sa scap din situatia penibila fara a ma face si mai tare de ras, am apelat la singura mea arma dupa ma si puteam ascunde : sarcasmul. "cine a murit si te-a facut pe tine sefa aici? sau crezi ca oricine poate intra oriunde in acest birou?" in timp ce vorbeam, ma ridicasem si acum stateam la 1 metru in fata ei, dominand-o cu inaltimea si atitudinea mea. dar observand-o atent, i-am cautat teama in privirea, sau cel putin ezitare. tot ce am vazut a fost sfidare si control. exact genul meu de femeie. m-a surprins si mai tare in momentul in care a inceput sa rada. cuvintele care i-au parasit buzele in urmatoarele momente, aveau sa se dovedeasca mult mai adevarate decat credeam si speram vreodata : "eu sunt stapana casei tale, draga, asa ca ai grija cum vorbesti daca vrei sa ai o casa locuibila." scurt. asta a fost sarcasmul care mi-a schimbat viata.


firea mea mi-a adus mult de pierdut in viata. mereu am crezut asta. eu nu am realizat de fapt ca acest caracter al meu tria persoanele din jurul meu. am realizat ca starile mele schimbatoare, caleau oamenii apropiati mie. incepusem sa ma speri ca reactiile mele erau exagerate. ca ma enervam din orice. ca treceam repede de la o stare la alta. ca aruncam cu un sarcasm usturator. asta pana cand, l-am cunoscut pe el. in dimineata aia la 7, universul mi-a aratat ca lucrurile pot sta altcumva. ca nu trebuie privit viitorul cu teama daca esti langa cine trebuie. am invatat ca sarcasmul este umorul persoanelor inteligente. si se pare ca noi, suntem foarte inteligenti.


e 7 dimineata intr-o zi de joi. ne-am cunoscut acum 4 ani. si de atunci nu am facut decat sa admir caracterul ei de care multi fugeau. pentru ca prin ce vedea ea indecizie si nesiguranta de sine, eu vedeam putere. si usor-usor, a invatat ca alaturi de mine lucrurile pot fi mai bune pentru ea. ca atunci cand stii cand si cum si cat sa cedezi controlul, poate sa fie bine. iubita mea are un caracter deosebit, puternic si frumos. si impreuna am crescut amandoi.


viata iti arunca multa in cale. depinde doar de tine cum apreciezi caracterul cuiva, cum ii apreciezi si ii gusti sarcasmul.