timpul ...

doua prietene bune stau pe banca. hai sa le dam si nume .. sa zicem .. a1 si a2. [ parc-ar fi elemente de matrice :)) ] deci. doua prietene stau pe banca. nu s-au vazut de multe si au atat de multeee de povestit. dar fiecare asteapta sa inceapa cealalta.

- de cand nu ne-am vazut! zice calculand socata a1.

- da. pff. nici nu stiam cu cine sa vorbesc. s-au intamplat atatea chestii. dar nimeni nu ma intelege ca tine. zice a2, luandu-si in brate prietena cea mai buna inca din clasa a 9a.

- pai .. de nu m-ai sunat?

- nu. nu e la fel. nu mai are acelasi farmec.

- da. probabil ca da. zice oftand. nu m-am gandit la asta cand am plecat. mi se face atat de dor .. des. de brasov, de tine, de ai mei, de tot ..

- te inteleg. stii .. ma gandeam .. de cand nu ne-am vazut?

- de 2 saptamani. noi care ne vedeam in fiecare zi ..

- nu. acum nu vroiam sa deschid subiectul dor. pentru ca stiu ca iti la fel de mult cum imi e si mie. ca na. asta sta in natura lucrurilor. dar ma gandeam .. de unde stii ca au trecut 2 saptamani?

- pentru ca nu ne-am vazut de acum 2 vineri. acum e sambata. na. doua saptamani si o zi.

- da' de ce esti tu asa de sigura ca sunt doua saptamani? de unde stim noi sa masuram timpul? daca acum ma duc in casa, si ma uit la fiecare ceas pe care il gasesc, probabilitatea e foarte mare sa arate fiecare altceva.

- da. asta e. pana nici ceasul nu arata la fel ca cel al telefonului.

- exact. si ma gandeam de ce masuram noi timpul? in functie de ce? da .. daca pui un bat intr-un cerc desenat pe beton si te iei dupa umbra soarelui .. da. asa stii cat e ceasul. dar de ce avem nevoie de asta?

- nu stiu. nu m-am gandit niciodata la asta.

- dar oare s-a gandit cineva? si de ce avem nevoie de lumina? imi e bine si pe intuneric. ba chiar imi place.

- ca sa vedem ce facem.

- nu e adevarat. ochii se obisnuiesc si la lumina putina, difuza.

- da. asta asa e.

- si atunci? de ce avem nevoie de atatea lucruri ca sa fim fericiti si sa ne simtim in largul nostru?

- nu stiu. pentru ca am evoluat si cerintele traiului nostru au crescut.

- dar oamenii de la inceputuri traiau foarte bine. ba chiar erau mai veseli decat sunt acum. nu erau ipocriti, nu existau diferente, nu existau bani ...

- da. oare de ce avem nevoie de atat de multe?

si s-au oprit din vorbit. s-au luat in brate si au stat asa, ore-ntregi, cu carul mare deasupra lor, gandindu-se cat de tristi sunt oamenii acum desi au mult mai multe. dup-aia s-au gandit ca a1 va place inapoi departe, unde are facultatea si ea le va fi dor una de cealalta. si au inceput sa planga, ca doua copile carora li s-a stricat jucaria preferata. si au plans si s-au consumat. si ..

totul este relativ pana si viata asta. si timpul. si universul. si tot.

"Sunt om si visez ca sunt fluture sau sunt fluture si visez ca sunt om?"

taci!

- ce ai patit? zice el, dar nu primeste nici un raspuns.

- esti suparata. insista el.

- nu insista! tu niciodata nu stii sa taci. taci dracului si asculta ...

- ce? zice el nedumerit.

- linistea. face cat o mie de cuvinte.

- de ce ti-ar trebui liniste? niciodata nu te-am inteles.

- tu n-ai inteles nimic legat de mine niciodata.

- acum ce ai? ce te-a apucat? de ce ne certam?

- pentru ca am tacut prea mult asteptand atatea de la tine.

- mda. cum ar fi ce?

- cum ar o imbratisare, o vorba buna fix atunci cand trebuie. tu niciodata nu esti acolo la momentul in care trebuie.

- ba da te-am luat in brate.

- cand? cand ti-am spus eu! tipa ea dezlantuind toate reprosurile intr-un strigat.

- tu esti nesanatoasa. ce dracu' te-a apucat?

- da. normal ca tot pe mine m-a apucat. auzi ... tu ai tinut vreodata la mine?

- ce e cu intrebarea asta? zice el simtind cum incepe sa-i clocoteasca sangele in vene. nu. nu a tinut la ea. la inceput a fost atractie, apoi pura obisnuinta. nu a stiut s-o aprecieze ori s-o inteleaga. a incercat. dar nu a reusit. si uite asa ajunge incet incet s-o deteste. si ea simte asta.

- cum ce? e o intrebare simpla care asteapta un raspuns.

- nu stiu. de fapt da .. normal ca am tinut si inca tin.

se intoarce nervoasa. stie ca o minte. sau ca-i zice pur si simplu ce vrea sa auda. niciodata nu a luat decizia asta, pentru ca nu i-a placut. mereu a detestat asta. dar acum trebuie, pentru ca daca nu zice ea atunci va zice el. si suferinta ei va fi mai mare si va plange si iar se va izola si iar nu va vrea nici macar o cunostinta in plus si iar va uri baietii. asa ca ... intoarsa cu spatele zice printre lacrimi :

- GATA!

se intoarce spre el, -sal infrunte ultima oara si pleaca. gandurile ii fug si lacrimile ii curg. fuge. pe strazi straine. se opreste brusc, da drumul la muzica la maxim, inspira adanc si zice " toti suferim ... pe toti ne doare ... de ce as fi eu altfel ...? "

mici greutati

nimeni nu te cunoaste asa ca mine. stii asta. pentru ca acum sunt de fapt doua suflete ce vorbesc.

asta gandeau ei. da. si el si ea gandeau la fel.pentru ca au acest ciudat obicei.

- si .. ce ai mai facut? o intreaba el incercand sa rupa tacere in care stau de 10 minute pe banca unul langa altul. ea il tine de brat. el vrea mai mult. dar nimeni nu stie.

- pai .. tocmai m-am despartit de un .. tip. eh. nu mai mergea. doar ma stii pe mine. la mine nu tin relatiile. toti fug de mine.

- nu. nu mai spune asta despre tine. stii ca nu-mi place.

- ah. da. tu ai fost singurul care a insistat mereu cu asta.

- pai da. zi si tu. arati bine. ai un caracter ok. ce e cu parerea aia proasta?

- ai dreptate. dar lasa-ma pe mine. tu ce mai faci? ai avut grija sa ma ignori lunile astea. mai tii minte ce bine ne intelegeam? si ce bine ..

- .. ne completam. zic amandoi si incep sa rada cu pofta. le era atat de dor sa se completeze unul pe altul. sau sa stea de vorba fara sa simta cum trece timpul.

- da. normal ca mai tin minte. chiar .. de cand nu am mai vorbit noi calumea? zice el cazand pe ganduri si accentuandu-si mici riduri de pe frunte. asteapta salvarea ei, care niciodata nu-i reproseaza nimic. orice ar uita.

- de .. un an. de cand am luat eu o decizie proasta la majoratul ala .. zice ea melancolica parca mai mult pentru ea.

- de ce proasta?

- pentru ca .. dup-aia am fost geloasa. mereu cand te vedeam cu ea. mereu cand vorbeai cu ea. inainte vorbeai doar cu mine.

- pai nu ai facut nimic. am crezut ca nu vroiai. ca nu vrei. scapa el aceasta ultima fraza tradand anumite sentimente. ea stie tot despre el. ii simte si-i stie cuvintele pe care el nu le zice. le stie. ii e greu totusi sa vorbeasca sincer despre asta. este singura lor problema, dar nici macar asta nu constituie o bariera intre ei. ea ia atitudine vazandu-l cat se fastaceste.

- stii ce? normal ca stii. mi-e al dracu' de dor de tine. si mai stii ce? te iubesc. poate si tu pe mine. ai observat ca dupa ce ai tinut atat de mult la mine si eu am zis ca nu e momentul .. dupa un an iata-ne intr-o pozitie asemanatoare. stii de cate ori m-am gandit la asta?

lui ii creste inima dintr-o data. isi simte pulsul in ureche. il aude, il asurzeste. ameteste. e atat de bucuros. dar ea ii taie elanul.

- m-am gandit. mult. poate in fiecare zi un gand, cel putin, din cele cateva zeci iti apartinea. stii ca faci parte din mine. dar stii ce cred?

- ce? intreaba el timid ...

- ca nici acum nu e momentul. si nu ma intelege gresit. nu iti tai elanul. dar cred ca peste vreo 4 poate 5 ani .. poate mai repede .. poate mai tarziu .. cred ca daca atunci se va pune problema unei relatii intre noi va incepe si nu se va sfarsi. stii de ce?

- de ce? intreaba el la fel de timid.

- pentru ca eu chiar cred ca suntem suflete pereche.

- chiar crezi? spune el cu niste licariri ciudate in ochi.

- da. pentru ca asa si e. dar conteaza momentul. tre sa ne traim viata, sa ne facem de cap, si sa ne intoarcem unul la altul. si atunci va fi apogeul.

- am .. ramas fara cuvinte ..

zice el pierdut. e un amalgam de ganduri. in capul lui, dar si al ei. bucurii, tristeti, suferinte, fericiri si mai ales amintiri. multe amintiri. retraiesc fiecare moment petrecut impreuna. o ora stau pe banca si se uita la stele. fiecare cu ale lui. dupa o astfel ne conversatie niciunul nu are curajul sa mai zica ceva. ea mereu se uita la stele. dar azi se uita si el ..

se despart cu un "noapte buna" si las destinul sa intervina ..

meditatie

- la ce te uiti?

- la stele. ii raspunde ea plina de amaraciune. uita-te si tu cat de multe sunt. stii, imi zicea cineva ca atunci cand moare o persoana se duce acolo sus, intr-o stea.

- da? nu stiam. poate .. isi incepe el ideea preferand sa o tina pentru el.

- da. zice ea bucuroasa ca i-a spus ceva nou. e un simplu prieten in ochii ei, dar care conteaza mult.

- hai sa ..

- meditam. zice ea revenind la tristetea in cate sta de cateva zile. e rece tristetea asta. stii .. m-a acrit lumea asta.

- ssstt. nu incepe. hai sa stam pe banca si sa ne uitam la cer.

- da. zice ea parca visand cu ochii deschisi.

se aseaza pe banca amandoi. stau cap in cap, lasati usor pe spate si-si dau drumul gandurilor. dar nu pe toate le zic cu voce tare. le schiteaza, oprindu-se ca sa nu dea de banuit. sunt prieteni buni, dar fiecare e cu problemele lui. caci amandoi au multe. ei i se prelinge o lacrima pe obraz, dar o ascunde repede in palme, rugandu-se ca el sa nu fi observat asta. caci nu are chef de explicatii in seara asta.

- nu esti bine. spune el cu spiritul sau de observatie.

- sst. meditam.

- da. iarta-ma. spune el dandu-si seama ca ar trebui sa nu insiste. daca ea va dori, ii va spune.

- de ce lumea e asa rea? spune ea facand sa para aceasta replica mai degraba un suspin.

- fiecare are puncte slabe si defecte. mai ales frustrari. wa. din-astea au multe. si toti si le manifesta facandu-i pe oamenii ca tine si ca mine sa sufere de multe ori.

- dar se sparg atat de multe in capul meu. zice ea. dar realizan ca a zis acest gand cu voce tare, spune repede : vai cat de frig este azi.

- hai sa te iau in brate. nu te ascunde. si eu sunt suparat. si eu sunt impotriva lumii. dar nu pot singur. asa ca ..

- stau intr-un colt si observ, nedorind sa iau parte la actiunile lor. zic ei amandoi intr-un glas, realizand ca au aceasi problema, pe care fiecare o creioneaza foarte subtil in exterior.

- zambeste. ai un motiv sa faci asta.

- ce motiv? gandeste-te la toti. la toti intrusii care-si fac loc langa mine. la toti care imi intra in suflet pentru a ajunge a claca si a nu ma suporta.

- nu toti sunt la fel. zice el sperand ca ea sa vada. de ce niciodata nu vedeee? ei mereu ies impreuna si se uita la stele. el mereu o priveste altfel decat o priveste oricine.

- poate ce-ti doresti e atat de aproape. zice el cu speranta luminandu-i tot sufletul si emanandu-i niste sclipiri in ochi.

ea priveste in partea opusa gandindu-se la toti tipii din viata ei. aia .. nu multi. aia cativa. aia care au lasat, fiecare-n parte, amprente pe inima ei

- nu-s capabila sa mai am incredere. in ei. in voi. zice ea si cedeaza .. da drumul la lungul sir de lacrimi pe care la mascat in zambete atat timp. atata timp s-a revarsat. nici nu poate respira. pune tot in acele lacrimi : sperante, dorinte, suferinte .. tot.

el o ia in brate si suspina. o s-o convinga oare vreodata cat de mult o iubeste? ii curge o lacrima pe obraz limpezindu-i gandurile. da. el stie ce vrea. o vrea pe ea. acum. nu poate s-o mai lase sa sufere. vrea s-o protejeze. vrea sa fie acolo sa-i stearga lacrimile oricand va fi nevoie. vrea sa fie acolo sa o ia in brate si sa urle cu ea de bucurie cand va fi cazul. da. VREA.

si trupurile li se contopesc intr-un sarut. plinde dorinta. plin de speranta. plin de .. risc.

mi-e dor!

zicand ca iti este dor, vei face lumea altfel. nu multa lume se mai ghideaza dupa sentimente in ziua de azi si gresesc foarte mult. cateodata un "mi-e dor de tine" sau "imi lipsesti" te unge pe suflet. dar degeaba "mi-e dor de tine" daca ochii tai sustin ca minti. degeaba "te iubesc" daca nu arati asta. lume incuiata ce-si pierde ratiunea de a trai. degeaba e totul poate. sau poate e un motiv cand iti scapa un "cat de dor imi e" printre suspine. taci o secunda si te gandesti daca ai zis cu voce tare. da. te-am auzit. si mie imi e la fel de dor, sau poate chiar mai dor decat iti e tie. si de fapt ce inseamna cuvantul "dor"? un fel de zbatere intre dorinta si neputinta, un fel de a razvni la ceva sau cineva pe care l-ai avut sau il ai, desi demult nu l-ai mai simtit. mi-e dor sa .. plang de fericire, sa merg la mare, sa rad cu pofta, sa ma distrez cu prietenii, sa fiu sorbita din priviri, sa ma indragostesc de un tip ce tocmai a urcat in autobuz. mi-e dor de anca si de singurii prieteni adevarati pe care i-am avut si s-au dus. mi-e dor de nisipul fierbinte din costinesti si de atmosfera plina de hamsii, badarani si figuri. mi-e dor de zilele in care vorbeam non-stop cu florin, sau de cele in care ma intorceam spre casa cu vlad si vorbeam filosofeli d-alea noastre ( mai ales d-ale lui ). mi-e dor de un bogdan plecat in tunisia, de unul care a fost cu mine in clasa si de unul care ma vede poate mai rar decat o data pe saptamana. mi-e dor sa ma uit la stele si sa nu le pot cuprinde cu vederea, sa vorbesc cu un copil mic care nu ma intelege si sa mananc gris cu lapte facut de bunica mea. mi-e dor sa vorbesc prin biletele, sa rad in ora de mate sau in orice alta ora cand acest gest este absolut interzis. mi-e dor sa fiu mica si sa ma cocoloseasca toata lumea. mi-e dor de ioana si de zilele cand stateam in banca cu ea si ma lasa sa copiez de la ea. mi-e dor de capa si de respectul cu care ma trata si de politetea de care dadea dovada. mi-e dor sa ma plimb fara sa stiu unde o sa ajung, sau sa merg la ocne si sa ma dau cu namol. mi-e dor sa am emotii in fata unui tip, sa ma pierd si sa nu stiu ce sa-i zic. mi-e dor sa ma cert cu zenga ( omul care nu se schimba, sau o face fara sa observe nimeni ). mi-e dor de craciun si de beculetele pe care in perioada aia le vezi peste tot si de cadourile primite sau dupa care umblu zile intregi intrebandu-ma daca oare e bine ce am luat. mi-e dor de sarutul lui soby, de "te iubesc"-ul lui tzake si de ironia lui alex. mi-e dor sa fiu singura si vegheata de prieteni, nu ca acum cand sunt inconjurata de "prieteni" si sunt de fapt singura. mi-e dor sa-i zic mamei zambind cu non-salanta ca "tanti vecine are un strut cu margele" referindu-ma de fapt la curcanul ei. mi-e dor sa-mi povesteasca tata "praslea cel voinic si merele de aur" si eu sa-l mangai pe mana, el adormind inaintea mea fara sa aflu vreodata sfarsitul povestii. mi-e dor de razvan, prietenul meu din clasa a 3-a, la care, chiar daca nu ma mai stie, ma gandesc pe furis adeseori. mi-e dor de raluca si de zilele din clasele de gimnaziu cand venea plina de lacrimi la mine ca s-a certat cu cineva. mi-e dor si de poeziile ei, pe care le am intr-un raft langa niste petale uscate de trandafir. mi-e dor sa pandesc baietii din cartier la coltul blocului, pe cei din liceu la coltul coridorului si pe cei de oarecare la coltul strazii. mi-e dor de ce eram inainte, neparandu-mi rau de ce am ajuns. mi-e dor de cancelaria imbibata cu fum de tigara si de profa de mate cand ma ajuta sa repet pentru olimpiada. mi-e dor de profa de romana care m-a indemnat sa scriu si sa fiu indrazneata si de profa de franceza care m-a facut sa-i ador materia. mi-e dor de toate persoanele care mi-au zambit sau de cele pe care am crezut ca le iubesc. mi-e dor de alex, finul meu, cu dansam odata un tango cum nu s-a mai vazut. mi-e dor de frigul de care am suferit la rev, incalzindu-ma cu o gura, poate chiar un pahar, de vodka. mi-e dor sa stau "la un pahar de vorba" sau cu elena in nicoli povestindu-mi prcipitata ultimele evenimente. mi-e dor de toti si toate, bune sau rele, care sunt in mintea mea in sertare bine definite. mi-e dor de zapada si de patinoar. si nu, inca nu am zis tot. nici pe departe. mi-e dor de zilele cand credeam ca nichita stanescu e femeie si de zilele in care eram convinsa ca barbatii iubesc neconditionat. mi-e dor de timpul in care nu eram rezervata in a-mi arata sentimentele si ii luam pe toti in brate, zambindu-le. mi-e dor sa joc 66 sau septica in pauze, bucuroasa ca am prins un loc chiar daca pierdeam sau castigam. si de diriga din liceu mi-e dor, chiar daca ne-a confiscat pachete intregi de carti si chiar daca nu prea stia cum sa-si manifeste afectiunea. mi-e dor de cealalta ioana care aparea din neant si se agata de gatul meu, stigandu-ma si asurzindu-ma. mi-e dor de eugen ( odihneasca-se-n pace ) si de calmul cu trata orice situatie. mi-e dor de topoganul ala mare din parcul trandafirilor. mi-e dor sa merg pe tampa si sa ma intorc cu blugii plin de noroi si cu sufletul plin de bucurie. mi-e dor de serile pe care le pierdeam cu tina cand imi povestea de tipii ei si ne gandeam amandoua cum sa rezolvam probleme. mi-e dor de zilele cand ii ziceam unui tip ca nu vorbesc cu el si dup-aia asteptam cu sufletul la gura sa-l vad si sa-l ignor, sa-i arat ca eu chiar ma tin de cuvant. mi-e dor sa joc tenis in spatele blocului si sa primesc mingi in ochi de la boby. mi-e dor de andra si de cum ne jucam noi cu papusile pe garajul bunicilor mei cand eram mici. mi-e dor de pestii pe care i-am avut si nu mi-i amintesc. mi-e dor sa plang ca am luat o nota proasta sau sa vin acasa cu inima cat un purice acasa ca am intarziat o ora. mi-e dor de profa de bio datorita careia am ajuns mandra la olimpiada judeteana. mi-e dor de emotiile de la capacitate si bac sau de prima zi din clasa 1, a 5-a si a 9-a. mi-e dor de un nou inceput, care peste cateva zile sa-mi para atat de departe. mi-e dor sa descopar cu scarba ca visinele si ciresele fac viermi. mi-e dor de patul meu cel vechi, la fel cum imi va fi la un moment dat si de asta nou. mi-e dor sa chiulesc cu anca de la 7 dimineata, ratacind pe strazi si vorbind cate-n luna si-n stele. mi-e dor sa ma cert cu ea in baie la fete si sa plangem amandoua ca doua isterice. mi-e dor sa-mi zica "lasa-i dracu de baieti. stii ca la final tot noi doua o sa ramanem", desi mi-a zis-o acum doua zile. mi-e dor sa plang din cauza baietilor, mereu dezamagita, desi am facut asta acum doua zile. mi-e dor sa adorm in bratele lui tzake, care apoape ma sufoca. dar mi-e dor si de soby, cu care vorbeam prea putin pentru ca .. mji-era frica sa nu zic ceva gresit. mi-e dor sa stau ore-ntregi cu ochii-n tavan, gandindu-ma ca a doua zi ma intalnesc cu un tip si nu stiu ce sa fac. mi-e dor sa fiu nehotarata, desi ultima oara am fost acum o luna. mi-e dor sa merg la mare si la jumatatea drumului sa facem pana. mi-e dor de viata pe care nu mi-am permis-o, crezand ca unele lucruri nu sunt corecte sau sunt inetice. mi-e dor sa-i corectez pe toti, gramatical vorbind, sau sa rad ca un prost a deschis gura, desi mai bine o tinea inchisa. mi-e dor sa fiu laudata, admirata si premiata. mi-e dor sa zambesc pentru ca parfumul tipului de langa mine imi aminteste de george, desi asta s-a intamplat acum cateva ore. daca acum inchid ochii si ma gandesc bine, sigur mai gasesc cel putin 50 de lucruri de care imi e dor. si ce este dorul? o notiune relativa, as zice, ca toate celelalte.

" tu crezi c-a fost iubire-adevarata

eu cred c-a fost o scurta nebunie"

"sufletul are nevoie de meditatie. daca nu poti medita, macar repeta un cuvand de-atatea ori pana cand capata un nou sens" ( paolo coelho )

impotriva sistemului

nu stiu despre tine, dar eu sigur mi-am dorit sa ma razvratesc. sa ma revolt. sa fac orice pentru a schimba ceva. dar am observat ca atat de multa lume se complace in propria situatie si ia resemnarea de brat, incat imi vine sa urlu. mereu pe unde trec vad aceleasi lucruri. fie ca stau pironita pe un scaun, undeva intr-un colt de auotbuz, sau de sala de curs, fie ca stau inghesuita intre niste oameni total necunoscuti si totusi atat de asemanatori .. fie oriunde, vad aceleasi lucruri. oameni in varsta dornici sa se rascoale impotriva tineretului din ziua de azi [ care sincer, si eu l-as modifica genetic sau le-as face ceva, ca vad ca de vorba buna nu le pasa ], cersetori, cu ochii tristi sau nesatui, care canta in autobuz si dup-aia merg sa culeaga roadele, tineri de varsta mea avand aceleasi discutii. cred ca fiecare varsta are o anumita gama de subiecte de discutie specifica ei. daca atunci cand esti copil, vrei jucarii si dulciuri si mai stiu eu ce, cand mai cresti putin prioritatile se schimba. in locul jucariilor, apar persoane. vrei relatii, prieteni .. lucruri noi. cu cat inaintezi in varsta,lucrurile astea ajung aproape de nivelul saturatiei. ti se face din ce in ce mai sila de ce e in jur. vrei sa schimbi lumea asta nociva, gandindu-te ca nu vrei ca si copilul tau sau vorbeasca atat de .. murdar ca lumea din ziua de azi. te sperii de dragul lui si l-ai izola daca ai putea doar sa nu faca parte din acest lung sir de intamplari nefericite. asta sunt : intamplari nefericite. pentru ca lumea nu mai are capacitatea de a se bucura atunci cand primeste o floare, atunci cand i se spune " noapte buna! " sau atunci cand suna cineva doar pentru a intreba " ce mai faci? ". lumea a ajuns sa desconsidere lucrurile marunte si sa se cufunde in probleme, gresind enorm. cum mama dracu' sa nu bagi in seama bucuriile marunte, ce au valori inexplicabile? cum sa faci o greseala atat de mare? daca as putea, i-as convinge pe toti sa zambeasca cand li se zambeste, sau daca cineva stranuta pe strada sa nu ezite sa ii spuna " noroc " sau "sanatate ", sau sa nu se enerveze de fiecare data cand cineva nu intelege, ci sa stea sa-i explice cu bunatate. da. asta era cuvantul ce-l cautam undeva in creier si ce odata imi statea des pe retina : " bunatate ". lumea a uitat ce e aia. lumea a uita sa ajute de dragul de a ajuta, fara sa astepte ceva in schimb. lumea nu mai stie sa multumeasca, sa vorbeasca frumos si sa respecte. unde ajungeeeem? asta e finalul. cand fiecare se va intoarce impotriva fiecaruia. acum intelegi de ce sta izolata si detest sa cunosc oameni noi? pentru ca sunt numa ipocriti si egoisti care vrand sa le fie lor bine, sunt in stare sa-si calce in picioare pana si prietenii care le-au fost alaturi toata viata. daca nu as fi patit-o, as fi zis ca asa ceva nu poate fi adevarat. dar lucrurile se intampla atunci cand te astepti mai putin, si lovesc fix in acel punct in care picioarele ti se inmoaie si cunostinta ti se pierde tulburandu-ti vederea si indemnandu-te la decizii de care iti va parea rau. hai sa facem lumea asta mai bunaaa. eu nu pot de una singura :( fac apel la aceasta societate plina de non-sensuri, sperand ca printre ei sa se afle si persoane cu capul pe umeri, care-mi impartasesc ideile. ma dor mainile scriind de atat de multe ori ca va vreau binele. cred ca asa se va defini sfarsitul : momentul in care fiecare va fi pentru el. impreuna pentru o lume mai buna. :) dar gata cu protestul. in final, avand la baza sintagma cunoscuta " cine nu are batran, sa-si cumpere ", il citez pe Lucian Blaga :

" Copilul rade : " Intelepciunea si iubirea mea, e jocul. "

Tanarul canta : " Jocul si-ntelepciunea mea-i iubire. "

Batranul tace : " Iubirea si jocul meu e-ntelepciunea. " "

nu. nu te opri langa mine sa ma intrebi de ce plang. un lucru sigur am invatat din insiruirea asta de evenimente careia i se spune viata : ca daca eu sufar, timpul nu se va opri in loc. si daca vin langa mine indivizi care se fac ca le pasa, ii trimit direct la dracu. hm. poate el e mai dispus pentru lume megalomana, ce se baga in seama sa simta ca a facut fapte bune. m-am saturat sa incerc de fiecare data sa scot ce-i mai bun intr-o relatie. adevarul probabil e ca eu nu pot sa am o relatie normala. de care sa ma bucur si pe care sa nu o mai analizez si sa o disec atat pentru ca mereu se ajunge la aceeasi chestie : un nou inceput. inceput de ce? de singuratate, bineinteles. de fiecare data ma reinvenetez. de fiecare data schimb ceva la mine. de fiecare data mai invat ceva ce adaug pe lista mea scrisa doar in minte. atunci cand ma voi obisnui cu gandul [ vorba unui prieten ] ca o sa mor singura, atunci nu o sa-mi mai pese. nici acum nu ar trebui sa plec capul in fata tuturor deceptiilor si ar trebui sa ma gandesc ca nu am nimic de pierdut. chiar nu am nimic. sentimente de dat .. astea o sa le am mereu. asa ca pleaca de langa mine cat mai departe. fuuugi. pentru ca nu am chef nici de tine si inca nu am nici de mine. imi trimit mintea undeva in vacnta, pentru a .. vegeta. da. asta e cuvantul cel mai bun. sa fiu in locul .. unei rosii. undeva intr-o sera. la caldura. sa stau. sa nu fiu inzestrata cu minte, constiinta si sentimente. daca ceva as vrea sa pastrez, ael lucru e visul. el imi creaza propria-mi lume in care ma refugiez cand imi vine sa mor. din multe chestii. o moarte cu cauze multiple. dar nu. niciodata nu o sa cedez in fata vietii. e .. probabil cel mai mare dusman al meu care ma pune zilnic la incercare. pe ea trebuie sa o privesc fix in ochi si, chiar daca voi suferi, ii voi zambi si-i voi spune ca sunt foarte bine. e o lupta cu mine. si o sa rezist. pentru ca asa vreau. si pentru ca pot. pentru ca .. da .. voi muri singura.

first, but never last

nu am ales voluntar a scrie chiar in ziua votului. asa a fost sa fie. nu o sa arunc in stanga si-n dreapta cu cliseuri gen " duceti-va la vot! " pentru ca sistemul caruia ne supunem, e cea mai de cacat chestie care putea sa existe. pardon. una din multele. dar nu asta am vrut sa scriu. nu. vroiam sa te avertizez ca voi scrie pentru mine. atat e suficient sa stii de la inceput. doar atat. nu-ti pune intrebari cand citesti asta, pentru ca nici eu nu-mi voi pune. atat. nu vreau sa vorbesc cu nimeni, despre nimic. lasa-ma in pace in lumea care e numai a mea. dezvolt probabil o usoara forma de schizofrenie, sau descriu ce poate fiecare-n parte traieste. un refugiu bine-meritat intr-o lume de cacat, plina de ipocriti, minicnosi, porci, misogini, inculti si .. lista poate continua la nesfarsit. limita acestui sir de jignit adresat celor din jurul meu [ nu tuturor, tin sa mentionez ] tinde linistit la infinit. la infinit ori infinit mai bine zis. sa fiu sigura ca acopar chiar tot. asa ca dupa acest amalgam de cuvinte, respir usurata. pffuuuu. am mai realizat ceva. orice inceput trebuie sarbatorit. deci .. bucurati-va alaturi de mine :) eu sigur o voi face.