Dear darling,

Nu o sa te plictisesc spunandu-ti din nou ca stau cu picioarele incrucisate pe pat si cu mintea la tine. Nu mai imi treci prin cap cum o faceai odata. Odata alergai prin gandurile mele de nebun. Odata, in anumite zile, erai doar tu in capul meu. Ceea ce poate era nociv. Era un soi de drog. Dar timpul a trecut si gandul mi se indreapta spre tine total involuntar si doar din cand in cand.

Acum vreo saptamana m-am gandit la tine. Cand am aflat ca doua persoane pe care nu le credeam in stare de o relatie stabila, amandoua si-au gasit pe cineva. A fost ... socant. Si poate chiar depresiv. Sa aflu ca pana si ei au pe cineva. M-am simtit singura. Dar nu asa cum ma simteam odata. Odata sentimentul asta persista in jurul meu, de pot sa jur ca ii atribuisem un miros si o culoare.

Intr-o zi, acum ceva timp, m-am trezit altfel. M-am trezit nedorind sa te vad langa mine. M-am trezit si am simtit ca e ok sa fiu singura si ca nu am nevoie de cineva acum. Evident, cand vii tu, persoana potrivita, o sa mi se schimbe un pic gandurile.

Te intrebi oare de ce iti scriu daca sunt impotriva intalnirii noastre? Pentru ca te-am ignorat destul de mult. Si cand ti-am scris, au fost atatea fantezii incat nu mai stii ce e adevarat si ce nu. Te-am pus pe ganduri dorindu-mi sa fii brunet, sau blond cu ochii albastrii sau caprui. Adevarul e ca nu conteaza. Ochii aia, orice culoare vor avea, vor fi cei mai importanti pentru mine. Si parul ala, orice culoare ar avea, se va satura sa tot treaca printre degetele mele.

Asa ca nu iti scriu sa iti zic ca imi odihnesc degetele pe taste si mintea in visare. Iti scriu pentru ca vreau sa stii ca vin. Acum am incetinit pasul. Pentru ca asta e perioada mea cu mine. Dar nu te-am uitat. Vin spre tine. Un picior in fata celuilalt si un gand in spatele celuilalt. Dar pana ajung, sunt atenta la drum si la ce vad in jurul meu. Respir aer nou in fiecare zi si ma inarmez cu idei si experiente noi. Pentru ca atunci cand voi ajunge la tine, sa fiu exact ce vrei. Pentru nu conteaza doar ca tu sa fii ce vreau eu, ci si invers. Am incetinit pasul ca sa te bucur cand ajung. Pentru ca atunci cand astepti mai mult, finalul e mult ma frumos. Si crede-ma ... asteptarea asta ... merita. Asa ca nu dispera. Incetineste si tu, si uita-te in jur. Analizeaza si bucura-te totodata. Avem timp sa fim impreuna. Tot timpul din lume.

And maybe ... i miss you though e never met you. Sometimes. :)

rules and dates.

regulile nu sunt decat un set de norme ce trebuiesc respectate. dar regulile sunt rezultatul gandirii umane, deci sunt defectuoase. regulile ... sunt facute sa fie incalcate.

m-am saturat sa fiu ingradita. sa ma gandesc uneori de doua ori cu ce ma imbrac, inainte sa ies pe usa. m-am saturat sa ma gandesc cum o sa fiu privita daca fac un anumit gest sau daca nu il fac. hai sa tragem aer in piept si sa vorbim pe subiect.

am cunoscut un tip. sex de la prima intalnire sau nu? sunat a doua zi sau dat mesaj? eu prima? el primul? daca nu raspunde, fara al doilea mesaj? daca scrie el, ii raspund greu sau fac totul natural? daca ma intreaba daca vreau sa petrec noaptea la el, spun da sau mai astept? daca e dragut cu mine sa cred ca ma place sau ca e politicos si atat? citisem candva ca in zilele noastre politetea e luata drept flirt.

astea sunt doar o mana de intrebari, fata de cele care ne trec noua, femeilor, prin cap. la noi fiecare gest e interpretabil. fiecare mesaj. dar vezi tu, unora nu ne plac joculetele astea de-a ghicitul ce ganditi. uneori e intrigant. uneori e ping-pong. gasesc acest joc plictisitor. poate inutil. de ce sa o lasam asa pe ghicite in loc sa fim concisi? directi? la subiect? am economisi timp. iti dai tu seama ca in timpul ala in care dam mingea la unul la altul am putea sa ne cunoastem prin alte metode? am putea sa iesim la film sau in oras si sa radem ca doi prosti cand am constata ca avem acelasi ringtone la telefon. dar nu. societatea asta de cacat ne-a impus niste reguli. nu suna a doua zi. sa nu pari disperat. well ... fuck that. nu pari disperat, crede-ma. pare ca iti pasa. ca esti dragut. daca eviti sa ii raspunzi si sa o vezi cateva zile, da. da. la inceput o va intriga. dar doar la inceput. dupa, se va gandi ca de ce sa-l astepte pe fraierul care o face pe inbordabilul cand poate foarte bine sa iasa cu cineva care e real interesat de ea.

regulile ne constrang. poate au rolul de a ne feri. nu zic ca nu. dar cel mai mult ne fac sa ne simtim intarcati. ne fac sa ne simtim inchisi. nu sunt doar rebeli cei care muleaza regulile dupa propriile lor idei si credinte. ci sunt destepti. oamenii destepti nu pleaca urechea la "fara sex la prima intalnire" sau "niciodata nu o suna a doua zi". sun-o a doua zi, daca asta simti. da-i un mesaj, ca nu-ti cad degetele. spune-i ca nu vrei sa vada pe altcineva.

dar de asemenea, spune-i cand nu iti pasa. nu o tine in loc. pentru ca poate femeia aia care a facut sex cu tine in prima seara, paradoxal, nu vrea doar sex de la tine. poate ti-a vazut sufletul ala bun in momentele in care vorbeai obosit la telefon pentru a ajuta pe cineva sa rezolve o problema. dumnezeule! nu mai fiti superficiali. si dati-le dracu' de reguli.

rules are meant to be broken.

sex and broken dreams.

ok. m-am asezat la birou si mi-am luat langa mine cana uriasa cu ciocolata calda. pentru ca ... vreau si pentru ca pot. si deci m-am asezat cu capul plin de ganduri si cuvinte, ca de obicei. dar doua idei sunt mai puternice decat restul: de ce sexul e atat de comercial in zilele noastre si ce faci atunci cand iti vezi visul calcat. poate in aparenta, cele doua nu au nimic in comun, dar cu un mic exercitiu de imaginatie, oricine poate face o punte intre cele doua subiecte.

ma uit in stanga si in dreapta si vad din ce in ce mai des cum oamenii se vand. ok. sunt de acord cu asta pana la un anumit punct. pentru ca toti vrem un job bun, toti vrem o persoana potrivita langa noi si toti vrem o viata fericita. si pentru asta trebuie sa facem un marketing al persoanei noastre. dar de cand acel marketing a inceput sa se rezume la sex? well, we all know that sex sells. dar care e punctul ala in care e prea mult si strica? intr-un film am auzit o replica ce mi-a ramas intiparita undeva in cap: sex is biology, but sex-appeal is marketing. pe sistemul ca ne luam o bluza mai decoltata si o fusta mai scurta pentru a atrage atentia vreunui mascul feroce, asta o facem si cand mergem la un interviu de job. de ce am ajuns sa indreptam mereu atentia spre corpul nostru? pentru ca mintea nu ne ajuta? nu vai. nu e asta motivul. cunosc femei cu o inteligenta care te poate ingenunchea si totusi sunt nesigure pe ele pentru ca li se pare ca nu arata suficient de bine, cat sa atraga persoana pe care o vor. de ce a ajuns societatea sa ridice non-valori la rangul de valori? frumusetea trece, nu? sexul te plictiseste la un moment dat. si lasa aia, ca daca e facut cum trebuie nu te plictiseste. bullshit. o sa ajungi sa incerci tot si sa ti se acreasca. o sa te ajunga momentul ala in care nu o sa conteze cat de ferm e fundul ei si cat de plini sunt sanii ei. o sa fie un moment in care o sa vrei sa o vezi ciufulita dimineata sau stresata dupa o zi de munca cum se arunca pe canapea epuizata. o sa vrei sa o vezi infofolita intr-un plover gros si cu doua randuri de sosete. o sa fie momente in care o sa vrei sa o vezi jos de pe tocuri, pentru ca stii cat o dor picioarele de la ele. o sa vina momente cand o sa vrei sa o asculti cu ochii inchisi. nu pentru ca vocea ei e sexy, ci pentru ca vocea ei e calda si iti lumineaza ziua. ideea e ca, gandirea lumii e stricata. sex sells, cand ar trebui sa fie: intelligence sells. ar trebui sa nu vezi una buna si sa te gandesti cum sa ti-o arunci pe umar, sa o duci in camera ta si sa faceti sex toata noaptea. normal ca si asta e important, dar nu e totul. si lumea inca nu intelege asta. adica, nu la varsta asta.

asta ma duce la a doua idee. dupa ce treci de imaginea bine lustruita si intretinuta cu fonduri de ten, machiaj si tot felul de desuuri modelatoare, ajungi sa vezi adevarul. asta e puntea. puntea care duce la visurile spulberate. si recunoaste ca ai avut parte de destule. cand ai vazut-o a doua zi cu machiajul sters si cu jumatate de fond de ten pe perna, parca nu mai era bomba sexy de azi-noapte, nu? si daca o asculti, parca nu are inteligenta de aseara pe care ti-o inchipuiai tu dupa ... cate beri oare? cumva privesti cum lampionul pe care l-ai ridicat cu atata grija si maiestrie aseara, si-a pierdut flacara si cade in fata ochilor tai. si ce faci atunci cand iti vezi visurile spulberate? mh. lasa femeia. aia e simplu. "nu esti tu, sunt eu.", "nu sunt pregatit pentru nimic serios acum.", "ma atasez greu" and all that bullshit. daca ar fi sa ma gandesc 10 minute la asta sigur mai scot niste tertipuri d-astea de respigeri tipic masculine. hai sa ne gandim ca te-ai gandit in ultimii 10 ani ca vrei sa ajungi in filipine si sa ajuti saracii de acolo. ai facut tot ce ti-a stat in puteri pentru asta. ai investit tot: timp, bani, daruire. si cand esti in raza visului, cand mai ai 5 cm pana sa-l atingi, intervine o complicatie. puf. s-a dus. ce faci? cum te ridici? cand vezi lampionul ala cazut, pentru o secunda esti dezamagit si consideri ca e imposibil de ridicat. dar dupa, stai. te gandesti si zambesti. il iei de pe jos, il scuturi un pic si il reaprinzi. il lansezi din nou. mai atent, ce-i drept, dar reusesti. reusesti, intelegi??

hai sa nu mai vindem sex. pentru ca sexul e ceva natural. nu ar trebui privit ca ceva tabu sau ca ceva care trebuie meticulos planuit. sexul nu e de cum esti aranjat, ci de cum iti dai frau liber imaginatiei si dorintei aleia care urla in tine. sexul nu tine de marketing, ci de comunicare. asa ca, hai sa nu mai vindem sex. hai sa nu ne mai vindem pe noi. intr-o zi o sa te trezesti langa cineva care te place asa, indiferent dupa ce imagine te ascunzi. dar pentru asta, trebuie sa faci fata multor visuri distruse. pentru ca sunt putini oamenii care se arata asa cum sunt. indiferent de nivel, social sau personal.

cineva mi-a spus: "pana faci ce vrei, faci ce poti." bun sfat.

live in the present

"Iubito,
Nu ştiu dacă eşti
Umbra unui gând  
Sau gândul unei umbre."


astazi faceam curat printre sutele de foi care-mi impanzesc sertarele. am stat jos si am inceput sa citesc lasandu-ma cuprinsa de amintiri. mi-am amintit rand pe rand intamplari care m-au bucurat sau care m-au intristat la momentele respective. amintiri care pareau tragice la momentul ala si care s-au dovedit a fi infime in timp. amintiri carora nu le-am dat importanta si care si-au marit exponential valoarea. vezi tu, e lucru ciudat prezentul asta. lumea iti zice sa traiesti in el, dar deseori, efectiv, nu stii cum. da. o sa ti se para absurd, normal. dar de cate ori ti-ai pus de fapt intrebarea: as fi reactionat altfel atunci cu mintea de acum? da-i prostului mintea de pe urma ...

zeci de foi mai tarziu, si cu o durere ingrozitoare de spate de la atata stat adunata pe covor, cu picioarele incrucisate, acoperite de hartii, am gasit o foaie care mi-a atras atentia. am zambit cand ochii mi-au cazut peste randurile sterse de ani. era un zambet melancolic, dar fericit. imi amintesc cum am luat atunci toate intamplarile si cum s-au dovedit a fi de fapt.


"asa de bine m-am simtit azi cu tine, incat aproape nu e corect. pentru ca am simtit cum ceva nu e ok cand am plecat. am simtit ca ma intristez cu fiecare km pe care il faceam in directia opusa tie. am simtit cum lacrimile mi se aduna in colturile ochilor. nu stiam ce sa fac. voiam sa dorm, ca sa fortez timpul sa treaca pe langa mine. sa ma lase 5 minute in pace gandurile despre tine. dar nu am putut. m-ai facut sa simt ceva ce nimeni nu a putut. sa simt o legatura. am vorbit cu tine doua zile, cum nu am vorbit cu altii dupa 2 ani. ne cunosteam de o viata. aberant, poate. poate nu. am inceput sa ma gandesc  cum pot sa fac sa ma simt din nou bine, sa fiu din nou langa tine. am inceput sa fac ce stiu mai bine: sa exagerez. pentru ca asta faci cand incepi sa fii usor disperat ca sa nu pierzi pe cineva. dar am uitat ca lucrurile astea nu se fac cu sila. am uitat ca trebuie sa iti fie dor de mine de la sine, nu sa iti impun eu. am uitat ca trebuie sa vorbesti cu mine de buna voie, nu sa te agasez cu tampeniile mele. am uitat ca nu e cazul sa ma victimizez. am uitat ca nu sunt intreaga si ca nu am ce cauta intr-o relatie. am uitat toate astea si m-am lasat dusa de ganduri. m-am lasat dusa de starea extraordinara de bine pe care mi-au indus-o prin simpla ta prezenta in camera. fie ca te cuibareai in mine, fie ca stateai la cativa metri fascinat de vreun joc sau vreo melodie, prezenta ta imi invoca o stare excelenta. o stare atat de buna incat m-a facut sa ma gandesc ani in avans. m-a facut sa vad peste saptamani si luni intregi si sa-mi imaginez imposibilul: noi doi, intregi, impreuna. poate tu esti partea care-mi lipseste." ...


a trebuit sa ma opresc din citit, pentru ca mi-am amintit ce s-a intamplat pe urma. rad cand ma gandesc ca la cateva luni diferenta am cunoscut pe cineva care s-a dovedit a fi de fapt partea aia care lipsea. ne-am cunoscut clasic, in statia de autobuz. si de atunci am fost practic nedespartiti. ma amuza cum ma lasasem sa cred, pentru cateva luni, ca puteam sa fac un om neinteresat, sa se implice. nu am vorbit cine stie ce de atunci. nici nu am simtit neaparata nevoie. cred ca aveam mai mult nevoie de speranta. de speranta ca dragostea exista si ca vine cand nu te astepti. si da, pana la urma asa a fost, dar era sa o fortez dintr-o parte de unde nu putea fi fortata. intamplarea face ca acum vreo 2 zile sa ma intalnesc cu barbatul de care am scris. eram cu iubitul meu, si el era cu iubita lui. ne-am uitat unul la celalalt si ne-am zambit complice. 


"as da orice sa-ti simt acum atingerea si sa te aud cum imi povestesti nimicuri. iubesc vocea ta. ai un timbru atat de placut urechilor mele, incat te-as inregistra sa te ascult in fiecare zi. ah. iar imi vine sa te sun. ce e cu mine? ce mi-ai facut de fapt? de ce cand dorm ma gandesc unde anume ai fi stat langa mine si daca ai fi sforait iar? de ce alea doua zile au fost ca o doza naucitoare a unui drog? care e faza? dezinteresul cucereste inimi cumva? probabil ca da. probabil ai stiut atat de bine ce sa zici si sa faci, incat mi-ai acaparat gandurile. sunt nervoasa. pe tine. pe mine. si pe toti. am gandirea aia de copil mic. vreau sa-mi iau jucariile si sa plec. de ce ma atasez asa repede de cineva? e absurd. detest asta. ah. nu sunt perfecta pana la urma."


am terminat randurile, am mototolit foaia si am continuat sa-mi amintesc intalnirea cu el. ne-am zambit complice pentru ca si dupa atata timp simteam ca ne stim de o suta de ani. am zambit pentru ca eu eram fericita. pentru ca el era fericit. si pentru ca eram fericiti unul pentru celalalt. am zambit pentru ca nu mai eram nebuna aia disperata care a scris randurile alea. am zambit pentru ca uneori, trecutul e bine sa fie lasat acolo. si prezentul trebuie trait din plin. 


"ia fiecare clipa asa cum vine. nu te mai gandi atat. nu iti umple capul cu posibilitati. traieste momentul asta. atat." mi-a zis cineva destept odata.



We create our own demons. 
 

online.

acum cativa ani am descoperit magia internetului. am facut zeci de referate pe la engleza si franceza despre influentele pozitive si negative ale acestei minuni ale informaticii. am privit totul superficial. l-am privit ca pe ceva menit sa fie acolo, si totusi ceva de care m-as putea lipsi. nu am inteles ca e ... o legatura.


stau aici in fata ecranului meu, si cumva in spatele ecranului tau care e la sute de kilometri distanta. stau aici, pentru ca momentan atata pot face. stau si ma gandesc. ma gandesc daca stai oare in pozitia aia ciudata, cumva pe-o parte, cu ochii inchisi, si cu mana stanga peste fata, sforaind usor. asta e pozitia in care stateai cand te-am vazut ultima oara. m-am trezit candva spre dimineata si cand m-am uitat la tine erai asa de senin. asa de calm. stii cum? parca iti visai fericirea, stii ce zic? si acum sunt din nou departe de tine.

era noaptea tarziu cand mi-ai scris prima oara pe un site de socializare. dupa 10 minunte, radeam cu lacrimi. esti un talentat, draga domnule. stii sa imi iei dispozitia si sa o intorci la 180 de grade in cel mai placut mod. stii ce si mai ales cum sa zici sa fie totul o joaca. aparent. normal. pentru ca inteligenta ta merge mai departe de atat. tragi fraiele in niste directii, pe care uneori le inteleg doar cand sunt deja sucita cu fata spre directia aia. te pricepi atat de bine sa ... ah. sa ma faci sa zambesc si sa fiu nervoasa in acelasi timp. acum, daca stau sa recunosc, ma treci prin niste stari care nici nu credeam ca se pot alatura in acelasi grup.

era aceeasi noapte cand ti-am auzit vocea prima oara. si acum iti simt timbrul ala cum mi se misca pe piele. stii sinestezia mea, si stii ce imi face vocea ta. doar cateva cuvinte trebuie sa aud si ma poti manevra cum vrei tu. si stii asta. dar niciodata nu ai profitat. niciodata. esti un om care m-a lasat fara cuvinte de mai multe ori decat as vrea sa recunosc.

prima oara cand te-am vazut, am simtit ceva ce nu prea pot pune in cuvinte. am simtit acel ceva. si am vazut in privirea ta, pe parcursul acelei seri, ca si tu ai simtit ceva-ul ala indefinibil. clipele petrecute cu tine m-au rapit de orice notiune a timpului. ne-am plimbat si am vorbit ore in sir. cine statea sa le numere? cui ii pasa? nu noua. asteptasem zile, saptamani intregi sa lasam trenul sa inghita kilometrii aia dintre noi si sa ne vedem, sa ne atingem.

cand am dormit prima oara in bratele tale am stiut. am stiut ca alte brate nu o sa se simta in jurul meu cum se simt ale tale. stiam ca niciun alt cap nu va sta pe pieptul meu asa cum sta al tau. stiam ca nicio mana dreapta nu se va plimba pe marginea coastelor mele asa cum se plimba a ta. stiam ca niciun sarut nu va fi ca al tau. vreodata. da. vreodata. you heard me right.

am parcurs drumul ala deja de zeci de ori. si intervalul dintre dati s-a micsorat mereu. am ajuns sa ne vedem 3 din 7 zile pe saptamana. ai ajuns sa vii si tu la mine. am ajuns sa nu pot dormi fara o poza si o vorba. ai ajuns sa fii a clingy bastard. si asta imi aduce caldura in suflet si un zambet pe buze mai mare decat stii ca e de fapt. ma faci asa de fericita.

si stau in pat. si ma gandesc neputincioasa cum dormi ca un copilas in patul tau. cand eu sunt aici. ne despart in cele mai multe zile doua ecrane si sute de kilometri. ma gandesc cum ziceai tu la inceput absolut ferm ca nu vrei sa auzi de ceva la distanta. rad la gandul ala, pentru ca tu ai fost cel care a propus tot. si dupa sacrificii de ambele parti, iata-ne aici. eu stand pe spate cu laptop-ul in poala dorindu-mi sa-ti simt atingerea sau macar sa iti aud respiratia langa mine. si tu ... hm. tu dormind si visand la ziua de sambata.

noapte buna, iubitule.

de ce ne iubim?/juraminte

dragostea este ... un sentiment. o stare de spirit. o alinare de inima. un motiv de lacrimi. un motiv de inaltare. un abis. un verb si un substantiv totodata ... mh. poate chiar adjectiv. adverb. dragostea e inceputul si sfarsitul. dragostea e ... tot.


de ce te iubesc? iubitule, o intrebare cu un raspuns mai complex, nu cred ca exista. te iubesc in primul rand pentru ochii aia verzi, pe care i-am remarcat din prima clipa. ochii aia plinit de inteligenta, un pic de aroganta si umor. a fost o combinatie care m-a facut sa revin cu privirea la ei ori de cate ori am avut ocazia. au trecut ani de zile si inca nu ma pot satura sa-i privesc. te iubesc pentru ca cu numai cateva cuvinte ai capacitatea de a-mi schimba dispozitia. pentru ca ma vezi trista si ma intrebi ce am, si dai dovada de toata radbarea din lume lunadu-ma in brate si mangaindu-mi parul in timp ce ma asculti povestindu-ti cum ziua respectiva a reusit sa ma darame psihic. te iubesc pentru ca nu imi minimizezi problemele, punand accentul pe faptul ca altii au greutati mult mai mari, ci imi spui ca impreuna trecem peste toate. te iubesc pentru ca zambesti sinceri cand ma vezi. iti simt iubirea cec o emani prin toti porii si vad cum ti se incretesc colturile ochilor cand intru in incaperea in care esti tu. te iubesc pentru ca esti sigur pe tine, si pe mine, chiar atunci cand eu nu sunt. pentru ca puterea ta complementeaza perfect sensibilitatea mea. te iubesc pentru ca dupa numai o luna mi-ai spus ca nu am nicio sansa sa fug de tine. si ai luptat pentru mine si mi-ai demonstrat in repetate randuri cat de importanta sunt pentru tine. pentru ca mi-ai zis ca voi ajunge sa fiu sotia ta, cu mult inainte ca eu sa accept cat de puternica e legatura dintre noi. te iubesc pentru sinceritatea ta. pentru ca esti direct si spui lucrurilor pe nume, chiar si atunci cand nu prea as vrea sa aud adevarul. esti corect, comunicativ si deschis la minte. ai gandirea aia practica, care mie imi lipseste cu desavarsire. te iubesc pentru ca stii sa folosesti autoironia cand e cazul. si pentru ca, chiar daca te mai uiti trecator la cate un fund de femeie, sau un san, sau un picior, mi-ai fost fidel toti anii astia. te iubesc pentru ca uneori spui ca nu esti suficient de bun pentru mine, si aia ma face sa ma simt superioara tuturor celorlalte dinaintea mea. ma faci sa ma simt unica. iubesc privirea aprinsa pe care o ai cand un barbat se uita la mine mai intens sau cand atingerea lui persista cateva secunde peste norme. pentru ca gelozia te transforma intr-o fiara, dar niciodata nu faci nimic necugetat. pentru ca autocontrolul tau e ceva demn de carti sau filme. te iubesc pentru ca atingerea ta imi face pielea fericita. si pentru ca am intreaga ta atentie. pentru ca stii cum sa te comporti, fara sa te fi invatat cum am nevoie sa te comporti. te iubesc pentru ca ai in permanenta nevoia de contact fizic. si atunci cand ne certam trebuie sa imi simti o bucatica de piele pe pielea ta. as putea sta ore intregi sa insir motive pentru care te iubesc. sa enumar priviri, atingeri si cuvinte care mi-au schimbat intreaga viata. si acum am ocazia sa iti ofer in schimb devotament, iubire si apreciere tot restul vietii mele.


sa rezum in cuvinte de ce te iubesc, va fi foarte greu iubito. stii ca eu sunt omul care prefera sa se manifeste prin fapte, cuvintele nepermitandu-mi totul. incercand sa tranform in cuvinte un sentiment atat de puternic, chiar cred ca nu l-ar indreptati. dar. pentru tine. te iubesc pentru inocenta de care dai dovada deseori. esti o femeie puternica si matura, mai ales emotional, dar inca ai o doza de inocenta in tine care-mi da peste cap gandurile. te iubesc pentru esti nesigura pe tine, dar cand mergi iti alegi foarte bine pasii, sa pari hotarata. si chiar esti. te iubesc pentru ca mi s-a parut amuzant faptul ca nu m-ai crezut cand ti-am spus ca o sa fi sotia mea candva si ca voi face orice ca sa se intample asta. te iubesc pentru pielea ta catifelata si pentru modul in care aproape torci de fiecare data in prezenta mea. pentru ca avem pasiuni atat de diferite, si totusi mereu ai avut un interes fata de ale mele. sa le intelegi in primul rand. si apoi sa le inveti. te iubesc pentru ca nu te-ai dat inapoi de la nimic. pentru ca m-ai luat asa cum sunt, desi, dumnezeu imi e martor, sunt plin de defecte. te iubesc pentru ca atunci cand zic ca nu sunt suficient pentru tine, tu ignori afirmatia si imi arati in cel mai frumos mod ca nu vrei pe absolut nimeni altcineva. te iubesc pentru ca ai aparut in viata mea cand ma asteptam mai putin. si ti-ai infipt radacinile in sufletul meu fara ca macar sa bag de seama. you really are a smooth operator. te iubesc pentru modul in care gemi si matai dimineata cand te trezesti. pentru increderea si sinceritatea pe care mi le acorzi. pentru faptul ca dupa numai cateva zile mi-ai spus ca cel mai important cuvant pentru tine este "reciprocitate", nestiind bineinteles ca si al meu este exact acelasi. te iubesc pentru faptul ca alegi sa te consulti cu mine si in rarele ocazii cand nu o faci e ca sa ma surprinzi placut. te iubesc pentru inteligenta si intelegerea de care dai dovada zilnic. pentru sarcasmul si gura aia ta, care uneori nu stie cand sa taca. te iubesc pentru ca faptul ca iti manifesti creativitatea in cele mai dubioase feluri, desi tu zici ca stai prost cu imaginatia. te iubesc pentru ca esti fericita cu mine si pentru ca ma faci sa fiu atat de ferciti ca uneori nu am cuvintele potrivite pentru a exprima ce simt. te iubesc pentru ca ma lasi fara cuvinte. motivele sunt atat de multe, incat o sa-mi petrec viata intreaga sa ti le destanui in continuare, cate unul pe rand.


"falling in love was easy. anyone could fall. it was the holding on that was tricky."

hurt.

sunt anumite dureri pe lumea asta care te marcheaza. care te schimba. care te forteaza sa te rupi de locul in care esti de ani de zile. de zeci de ani de zile. te rupe de acolo si te arunca la mama naibii, fara a-ti lasa macar o harta sau niste simple indicatii. ce faci cand te trezesti in pustiu? in neant? in gaura neagra? in triunghiul bermudelor? ce faci?!



imi amintesc si acum ziua in care ne-am cunoscut. ploua. pentru ca atunci e cel mai frumos moment de a cunoaste pe cineva. era o zi nenorocita de octombrie, in care aratam groaznic si ultimul lucru pe care mi-l doream era sa ma izbesc de un strain frumos, care arata impecabil. a fost suficient de atent cat sa ma ajunte sa imi gasesc echilibrul si sa-mi taie respiratia cu privirea aia patrunzatoare. ziua aia, s-a dovedit de-a lungul timpului, a fi cea mai importanta zi din viata mea. atunci mi-am cunoscut dragostea vietii mele, sufletul pereche, spune-i cum vrei. jumatatea. mi-am petrecut de atunci ani de zile trezindu-ma langa acea persoana minunata.


cea mai fericita zi din viata mea a fost ziua in care am cunoscut-o pe femeia vietii mele. era un dezastru. poate de asta m-a si atras. eram satul de atatea femei puse la punct, care mereu arata impecabil si sunt mai reci decat gheata, daca e posibil asa ceva. ziua in care lumile ni s-au zdruncinat si amestecat, e marcata in calendarul meu mental. au trecut ani de atunci, si tot multumesc cui ma iubeste de sus ca mi-a scos-o in cale. in toti anii astia, in care am si oficializat relatia, m-am trezit in fiecare zi cu oarecare frica ca nu va mai fi acolo. ca isi va da seama ca nu sunt suficient pentru ea. dar inca se trezeste cu un zambet mare pe fata de fiecare data cand imi intalneste privirea.


a doua cea mai frumoasa zi, intamplator, a fost tot una de octombrie. ma simtisem rau in ultima saptamana si sotul meu a insistat sa merg la doctor. doar pentru a descoperi cel mai minunat lucru: eram insarcinata. nu pot descrie in cuvinte bucuria care m-a cuprins la aflarea vestii. mi-am imaginat toata viata de acum incolo. viata in trei, nu doar in doi. am simtit cum viata mi se implineste. cum dorintele mele devin realitate. cum planurile mele prind contur ...


eram la servici cand sotia m-a sunat cu rezultatul testelor pe care i le-a facut doctorul. sa spun ca ma simteam in birou, ca un leu in cusca, ar fi o crunta subestimare a sentimentelor ce-mi strabateau cortexul in momentele acelea. cand in sfarsit am primit telefonul mult asteptat, am ascultat cu atentie. pentru cateva secunde m-a imobilizat sentimentul de soc. apoi am simtit cum zambetul mi se largeste pe fata. am simtit cum infloreste efectiv in sufletul meu dragostea pentru acel copil nenascut inca.


am adormit tarziu aseara. probabil era vreo 3. am stat pana atunci si am vorbit cu sotul meu tot felul de prostii. ne-am amintit de primele zile in care am fost impreuna, de excursiile pe care le-am facut, de party-urile unde ne-am unit toti prietenii. am vorbit vrute si nevrute, pana cand am adormit cu zambetul pe buze, in mijlocul unei fraze.


am dormit tarziu, si stiam ca nu e bine. pentru ca sotia are nevoie de odihna, mai ales ca e insarcinata in 2 luni jumate. dar ea a insistat sa stam la povesti. am inceput sa rad cand am deschis ochii sa ma uit la ea, pentru ca asteptam sa termine fraza, si am vazut ca ea adormise deja cu un mare zambet pe fata. nimic nu ma face mai mandru decat sa o vad pe ea fericita si sa stiu ca am avut si eu un mic aport la asta. ma uit la ceas si constat ca e 5. si nu inteleg de ce sunt treaz, pentru ca ceasul suna abia peste o ora jumate. ma concentrez pe respiratia ei, pentru a adormi la loc, dar ceva tot ma impiedica. imi dau seama treptat ca respiratia ei este un pic mai fragila decat de obicei. imi pun toate simturile in alerta si imi dau seama ca sunt ud pe picior. are obiceiul sa doarma cu un picior peste al meu. cand dau patura la o parte, imi pierd respiratia. aprind becul si fricile imi sunt confirmate: e sange. primul gand care mi-a trecut prin cap a fost: Doamne, te rog, nu o lua de langa mine.


ma trezeste o magaiere usoara pe umar. deschid lenes ochii, si vad irisii aia verzi care imi lumineaza zilele. doar ca e ingrijorat. incearca sa imi spuna ceva, dar nu il aud bine. il vad, dar in ceata. ceva se intampla. ceva rau. nu pot spune exact ce, dar ...


tot ce s-a intamplat pe urma a fost un total haos. am pierdut si notiunea timpului si tot. am sunat la salvare si am inceput sa tip cand nu veneau suficient de repede. lesinase si nu stiam ce sa fac. ma simteam nepunticios. ma gandeam intr-una ca e vina mea ca am tinut-o treaza, ca am obosit-o. ma gandeam ca nu sunt de ajuns pentru ea si ca ma lasa ....


nu stiu cat timp am stat inconstienta. cert e ca adormeam si ma trezeam. ma durea tot. dar cel mai tare sufletul. eram sigura ca atunci cand voi deschide ochii si voi fi lucida, mi se va spune ca am suferit un avort spontan. ma tot chinuiam in sinea mea sa imi adun puterile. sa fiu cat pot de tare pentru a primi vestea. ma gandeam doar la el, care se lupta cu o frica si mai mare. pentru ca la cum ma simt, sigur am pierdut mult sange si puteam sa mor si eu. dar mai stau un pic asa. mai vreau sa sufar numai cu mine, pana va fi momentul sa infrunt realitatea, si sa-mi calmez sotul. nu o sa las asta sa ne distruga.


timpul a capatat proportii astronomice. fiecare secunda, in lumea mea dura un an. nu stiu cat am stat langa patul ei si m-am rugat. nu sunt un om religios, dar in situatii de criza, apelezi pana si la aparent cea mai imposibila optiune. am urmarit-o cum se trezea si adormea la loc, din cauza durerii si a medicamentatiei administrate care o ajuta cu asta. doctorii mi-au spus de mult ce suspectam, si anume ca micutul fetus nu o sa ajunga sa vada lumina zilei. dar informatia asta nu a reusit sa-mi penetreze simturile. abia cand mi-au zis ca ea e bine, si ca va trai o viata normala, am lasat armura de om adunat sa cada si lacrimile mi le-am lasat sa curga pe obraji. stiam ca intamplarea asta ne poate arunca in parti diferite si ne poate destrama. dar exista si sansa ca acest incident nefericit sa reuseasca cumva sa ne intareasca. si sa-mi spele frica ca nu sunt suficient pentru ea.


mi-am lasat sufletul sa inghita toata durerea aia. am acceptat-o. asta a fost secretul de a trece mai departe. am acceptat ca am pierdut fiinta aia mica si neajutorata, dar am realizat ca daca imi e dat sa am copii, o sa am. alaturi de el, am reusit sa trec peste asta. au trecut deja ani de atunci, timp in care am nascut un minunat baietel care are ochii mei si parul lui. am invatat in timpul asta ca poti trece peste orice cat timp ai pe cine trebuie langa tine.



chiar daca durerea e insuportabila intr-un anumit moment al vietii si simti cum te sfasie din interior spre exterior, nu inseamna ca nu iti poti deschide sufletul si altor sentimente.