acum cativa ani am descoperit magia internetului. am facut zeci de referate pe la engleza si franceza despre influentele pozitive si negative ale acestei minuni ale informaticii. am privit totul superficial. l-am privit ca pe ceva menit sa fie acolo, si totusi ceva de care m-as putea lipsi. nu am inteles ca e ... o legatura.
stau aici in fata ecranului meu, si cumva in spatele ecranului tau care e la sute de kilometri distanta. stau aici, pentru ca momentan atata pot face. stau si ma gandesc. ma gandesc daca stai oare in pozitia aia ciudata, cumva pe-o parte, cu ochii inchisi, si cu mana stanga peste fata, sforaind usor. asta e pozitia in care stateai cand te-am vazut ultima oara. m-am trezit candva spre dimineata si cand m-am uitat la tine erai asa de senin. asa de calm. stii cum? parca iti visai fericirea, stii ce zic? si acum sunt din nou departe de tine.
era noaptea tarziu cand mi-ai scris prima oara pe un site de socializare. dupa 10 minunte, radeam cu lacrimi. esti un talentat, draga domnule. stii sa imi iei dispozitia si sa o intorci la 180 de grade in cel mai placut mod. stii ce si mai ales cum sa zici sa fie totul o joaca. aparent. normal. pentru ca inteligenta ta merge mai departe de atat. tragi fraiele in niste directii, pe care uneori le inteleg doar cand sunt deja sucita cu fata spre directia aia. te pricepi atat de bine sa ... ah. sa ma faci sa zambesc si sa fiu nervoasa in acelasi timp. acum, daca stau sa recunosc, ma treci prin niste stari care nici nu credeam ca se pot alatura in acelasi grup.
era aceeasi noapte cand ti-am auzit vocea prima oara. si acum iti simt timbrul ala cum mi se misca pe piele. stii sinestezia mea, si stii ce imi face vocea ta. doar cateva cuvinte trebuie sa aud si ma poti manevra cum vrei tu. si stii asta. dar niciodata nu ai profitat. niciodata. esti un om care m-a lasat fara cuvinte de mai multe ori decat as vrea sa recunosc.
prima oara cand te-am vazut, am simtit ceva ce nu prea pot pune in cuvinte. am simtit acel ceva. si am vazut in privirea ta, pe parcursul acelei seri, ca si tu ai simtit ceva-ul ala indefinibil. clipele petrecute cu tine m-au rapit de orice notiune a timpului. ne-am plimbat si am vorbit ore in sir. cine statea sa le numere? cui ii pasa? nu noua. asteptasem zile, saptamani intregi sa lasam trenul sa inghita kilometrii aia dintre noi si sa ne vedem, sa ne atingem.
cand am dormit prima oara in bratele tale am stiut. am stiut ca alte brate nu o sa se simta in jurul meu cum se simt ale tale. stiam ca niciun alt cap nu va sta pe pieptul meu asa cum sta al tau. stiam ca nicio mana dreapta nu se va plimba pe marginea coastelor mele asa cum se plimba a ta. stiam ca niciun sarut nu va fi ca al tau. vreodata. da. vreodata. you heard me right.
am parcurs drumul ala deja de zeci de ori. si intervalul dintre dati s-a micsorat mereu. am ajuns sa ne vedem 3 din 7 zile pe saptamana. ai ajuns sa vii si tu la mine. am ajuns sa nu pot dormi fara o poza si o vorba. ai ajuns sa fii a clingy bastard. si asta imi aduce caldura in suflet si un zambet pe buze mai mare decat stii ca e de fapt. ma faci asa de fericita.
si stau in pat. si ma gandesc neputincioasa cum dormi ca un copilas in patul tau. cand eu sunt aici. ne despart in cele mai multe zile doua ecrane si sute de kilometri. ma gandesc cum ziceai tu la inceput absolut ferm ca nu vrei sa auzi de ceva la distanta. rad la gandul ala, pentru ca tu ai fost cel care a propus tot. si dupa sacrificii de ambele parti, iata-ne aici. eu stand pe spate cu laptop-ul in poala dorindu-mi sa-ti simt atingerea sau macar sa iti aud respiratia langa mine. si tu ... hm. tu dormind si visand la ziua de sambata.
noapte buna, iubitule.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu