speranta e o curva cu doua fete. stiu ca descrierea asta e foarte colorata, dar daca stai sa te gandesti, asa e. pentru ca speranta e lucrul care te poate inalta cel mai tare. doar ca sa ai un punct mai sus de unde sa cazi. sau poate disparea total si dupa sa se intample lucrul pentru care tu nu mai aveai nici cea mai mica urma de speranta. ce e speranta pentru tine? e fata care vinde flori la colt de bloc si se uita pe furis la tine de fiecare data cand treci? e barbatul in costum care mereu apare in cele mai inoportune momente si cere cafeaua lui obisnuita cu lapte? e nota pe care urmeaza sa o iei pe cel mai important proiect al carierei tale universitare? sau e rochita care asteapta inchisa de ani de zile in coltul unui dulap?
cred ca aproape de fiecare data cand am venit intamplator in barul asta, l-am vazut pe tipul ala stand cu capul in palme. ma face de fiecare data sa ma gandesc ce e in lumea lui atat de negru de il face sa para atat de apasat si atat de gol in acelasi timp. cateodata il vad acolo, la ultimul loc de la bar, cu paharul lui in fata si ma gandesc ca undeva in sufletul meu, si eu sunt la fel. ma face sa ma gandesc la fiecare despartire pe care am avut-o. la fiecare ruptura pe care am provocat-o sau de care m-am lasat atinsa. la cate oferte de prietenie am auzit, cand eu speram total altceva. la cate insistente si dorinte am avut fata de cativa tipi, care nici macar nu imi dadeau sansa sa ii cunosc. ma face sa ma gandesc cum la fiecare despartire sunt exact ca el : cu capul in palme, intr-un colt de camera, gandindu-ma de ce nu a iesit nici de data asta. mereu a lipsit ceva. si poate acel ceva se numeste interes de partea cealalta. niciodata nu am avut ocazia sa simt ca un barbat ma vrea cu adevarat. sa il simt cum ma curteaza si cum ma convinge sa ii acord o sansa, indiferent cat de suferind ar fi dupa o alta fata sau indiferent cat de emotional instabil s-ar considera. ma face sa ma gandesc cum da, am stat ca el acolo, poate cateva zile la rand, dar dupa toate asta, intr-o zi m-am trezit fara absolut niciun gand de genul in cap. si persoana dupa care tanjeam a ramas unde ii era locul, in trecut. spiritul matern din mine plange cand vede barbatul misterios de la bar, pentru ca imi e foarte greu sa-l vad cum sufera. a trecut in jur de o luna de cand il tot vad. asa ca intr-o seara cand intru din nou in bar si il vad stand asa, ma duc hotarata la el si-i spun doar atat : " a trecut suficient. ia-ti haina si vino cu mine. "
cand viata ti se destrama te uiti neputincios la ea, inghiti in sec si astepti cu nerabdare ca dezastrul sa ajunga la final. astepti sa cada tot ce e de cazut, ca apoi sa dai la o parte bucatile cazute de pe tine, sa te scuturi de praf si intr-un final sa te ridici. cateodata e greu. e al dracu' de greu sa consideri reala toata intamplarea care ti-a ruinat viata. cel putin asa credeam, ca totul e ruinat. serviciu, relatie, tot s-a dus pe apa sambetei. asa ca vin in barul asta, imi iau locul obisnuit si ma afund in alcool, ca durerea sa ma apese mai putin. eram in ignoranta mea cand intr-o seara taifunul ala de femeie a venit si a pretins sa plec cu ea. nu as fi facut-o. dar m-am intors incet, si am privit-o de jos in sus. i-am admirat pantofii verzi cu toc, nu neaparat potriviti pentru tipul asta de bar, i-am admirat picioarele si rochita care cadea perfect pe ea. insa ce m-a facut sa ma gandesc de doua ori inainte sa zic nu, au fost ochii aia verzi plini de determinare. pareau ca de foc. era frumoasa, dar nu asta m-a facut sa ma ridic si sa o iau de mana. ci faptul ca gestul ei a denotat curaj si afectiune totodata. m-a miscat cum pot exista oameni atat de blanzi si atenti fata de cei din jur. eu nu am mai avut parte de persoane din astea in jurul meu. asa ca simpla ei fraza m-a ridicat de pe scaun si m-a facut sa o trag dupa mine afara in ploaie. habar nu aveam ca ploua, dar asta nu ne-a incetinit pe nici unul din nou.
de ani de zile ma bucur de barbatul minunat care m-a tarat efectiv afara din barul care cu timpul a devenit barul nostru, la propriu. afacerea lui prospera pentru ca ne-am combinat fortele. asa poate fi descrisa relatie dintre noi : combinatie de forte. in seara aia am reusit cumva, prin simplul meu fel de a fi, sa-i alin sufletul. in schimb ce el, in saptamanile care au urmat mi-a demonstrat ca atunci cand vrei ceva, mergi dupa lucrul ala. si ... am avut noroc. m-a vrut pe mine. mi-a aratat ca nu toti barbatii sunt porci, sau indiferenti, sau nepasatori. mi-a aratat ca dragostea chiar exista si ca speranta e un lucru fabulos. te cuprinde cand nu te astepti si te invaluie ca o patura incalzita dinainte.
m-am trezit azi dimineata si m-am simtit norocos. norocos pentru ca patul meu nu e gol si pentru ca persoana care a acaparat partea ramasa de pat e o persoana fantastica. o admir dormind imprastiata efectiv printre asternuturi si ma gandesc la cat de mult mi-a schimbat mentalitatea. m-a facut sa vreau. sa vreau sa o gasesc si sa o conving sa fie a mea. m-a facut sa realizez ca nu toate femeile sunt curve, sau parsive, sau pe interes. mi-a deschis ochii si sufletul si s-a infiltrat acolo atat de adanc incat nu va mai exista altcineva vreodata pentru mine. mi-a aratat ca dragostea chiar exista si ce avusesem eu pana atunci fusese doar o minciuna. fusese doar un marketing prost al unor femei de doi lei care se voiau a fi mari doamne. m-a facut sa simt ... speranta.
speranta e un lucru duplicitar. fiecare ii da propriul lui sens. pentru tine speranta e cel mai groaznic sau cel mai frumos sentiment?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu