schimbarea este un lucru foarte ciudat, dar fundamental. in serialul meu preferat la un moment dat am auzit asta: "Every cell in the human body regenerates on average every seven years. Like snakes, in our own way, we shed our skin. Biologically, we are brand new people." si " We have to constantly come up with new ways to fix ourselves. So we change, we adapt. We create new versions of ourselves. We just need to be sure that this one is an improvement over the last." orice ce am face, pana la urma schimbarea e ... propria noastra bilogie. propriul sistem de autoaparare. iti schimbi culoare sau lungimea parului. iti schimbi hainele. dar cel mai greu e sa iti schimbi mentalitatea.
au trecut 3 ani in care am stat singura. singura din punct de vedere sentimental. inceputul a fost simplu. nu vroiam sa aud de barbati. e amuzant. de cate ori nu ai auzit asta de la o femeie? " de azi nu mai am nevoie de niciun barbat. fericirea mea nu trebuie sa depinda de o a doua persoana." si da. categoric si absolut asa este. apoi a urmat o etapa mai grea in care m-am redescoperit. am invatat cat de greu e sa fii singur, dar pe de alta parte cat de satisfacator este sa te descurci singura si sa stii ca ce ai obtinut, ai obtinut pe spatele tau. sigur, prietenii au fost acolo sa se bucure cu tine cand ti-a iesit, si sa aduca vinul cand nu ti-a prea iesit. sigur au fost momente cand m-am trezit plangand ca sunt prea proasta pentru lumea asta sau prea urata sau prea prea. sigur au fost alte momente, in care am simtit ca lumea imi sta intinsa la picioare si asteapta doar sa comand. te iau toate starile astea si te coplesesc. dar cand ajungi sa le stapanesti, stii ca ai devenit un om puternic. eu sunt persoana care are nevoie in permanenta de schimbare. si in momentele cele mai negre, cand simteam ca viata ma ploua, m-am gandit ca ... doar dupa ploaie vine curcubeul. minunatia aia colorata vine doar cand soarele ia contact cu vaporii de apa ramasi in urma ploii. deci trebuie sa suferi ploaia, ca sa te poti bucura de efecte. si daca esti suficient de norocos, ai parte de dublu curcubeu.
daca stau bine sa ma gandesc, eu nu am fost niciodata singur. mereu, pe langa prietenii care sunt practic obligati sa fie langa mine, am avut zeci de femei. ok, ok. sute. am facut practic orice ca sa nu raman singur. cand raman singur ... ma gandesc la chestii negre. nu pot spune ca am o mare nesiguranta in ceea ce ma priveste, dar sincer vorbind, nu cred ca exista om care sa nu sufere de nesiguranta. poti sa fii tu cel mai macho si cel mai bogat si cel mai cel, dar tot te apasa sentimentul asta candva. chiar daca o data pe saptamana, chiar daca o data pe luna, e acolo. nesiguranta mea totusi, e mai adanc infipta. pentru ca, sa recunoastem, sunt un om rau. cu ele mai ales. nu am avut o relatie pe bune niciodata. niciun te iubesc spus, in afara de mamei mele ... si prietenilor mei dupa mai mult de o sticla de scotch. ca sa scap de porcariile astea care ma macina, carora restul le spun sentimente, sunt in continua schimbare. in continua cautare de senzatii tari. zi-mi un munte. sigur l-am urcat. zi-mi un sport extrem. sigur l-am practicat. cel putin o data. pentru ca atunci cand ai banii mei, dar si apasarile mele, nu poti face ceva o singura data. le-ai epuiza prea repede. doamne cateodata cand analizez ce gandesc am senzatia ca o sa-mi creasca un vagin si o sa devin femeie.
era o zi ploioasa cand prietenii mei au hotarat ca am nevoie de o interventie. adica multe sticle de vin, la barul nostru preferat. am ajuns uda leoarca din cap pana in picioare, dar ei erau acolo si ma asteptau, asa ca nimic nu mai conta. am zambit melancolic cand i-am vazut acolo. ma suporta de 3 ani de zile in starea asta. dar ma cunosc de mult mai mult. de 7 ani suntem apropiati, si multumesc zanei mele bune ca mi i-a scos in cale. si-mi multumesc si mie ca am stiut cum sa ii mentin langa mine. vin alb. vin rosu. un fel de rose. am baut ore in sir. nicio idee nu aveam cat e ceasul, unde si cand trebuie sa merg acasa. stiam doar ca in momentul ala voiam la baie. pentru ca ... atata lichid. bineinteles ca atunci cand am iesit, m-am izbit de ceva. nu mergeam drept de vreo ora deja, deci ca sa ajung de la baie la masa era oricum o cursa cu obstacole, dar nu ma asteptam si la obstacole umane. am ridicat ochii si am vazut un cap blond si doi ochi albastri-gri. era un fel de ... soare langa un cer calm de dupa furtuna.
bineinteles ca prietenii astia ai mei nu au putut sa se intalneasca decat in cacatul ala de zi. ploua ca naiba cand am ajuns la bar. numa ca am avut noroc ca am mers cu masina si apa nu mi-a ajuns pana la piele. oricum eram morocanos ca ziua unui dintre ei s-a nimerit fix in ziua aia. era una din zilele in care eram eu cu mine, asa ca dispozitia mea nu era stralucita. era una din zilele alea cand nu voiam sa vad pe nimeni. dar era ziua lui si trebuia sa ma prezint. intr-un bar de care habar nu aveam, dar care s-a dovedit a fi destul de confortabil si placut. a curs o gramada de bautura. nici nu mai stiai, daca ne vedeai, daca bem de 3 ore sau 3 zile. am avut noroc ca nu fac exces si ca stiu sa ma eschivez de la alcool si sa-i imping pe ceilalti sa isi umple paharele. astfel incat in momentul in care ei se tarau practic pana la bar, eu eram in stare sa fiu biped. si chiar tantos, as putea adauga. doar ca, atunci cand am iesit de la baie, echilibrul si multumirea momentana de sine mi-au fost date peste cap de o femeie care a iesit si ea in baie si care efectiv s-a izbit de mine si era sa ma dea jos. am ajutat-o sa se echilibreze, si am indreptat-o in directia mesei ei, cand s-a uitat in ochii mei. sa zic ca respiratia mi-a fost taiata, ar fi o formulare prea feminina pentru gusturile mele, dar ... cateva secunde efectiv nu am putut respira. o vazusem bineinteles cand a intrat in bar, cu hainele lipite pe corp, stralucind din cauza apei ce parea ca a inecat-o cu totul si al zambetului aluia care a schimbat tiata dispozitia lumii ce se afla in bar. dar sa o vad atat de aproape de mine ... pentru o secunda am gandit "vreau sa am o sotie asa." bineinteles ca acel gand m-a speriat mult prea tare si am impins-o un pic cam tare in directia mesei ei. barbatii sunt idioti. chiar daca nu recunoastem. o stim.
"It's not always rainbows and butterflies
It's compromise that moves us along, yeah
My heart is full and my door's always open
You come anytime you want, yeah."
toata viata am cautat exact ce am aici. pe tine. lumina din viata mea care a facut posibil curcubeul. nu te iubesc din prima clipa in care te-am vazut, pentru ca, sa fim sinceri, ai fost nesimtit. dar dupa aceste luni in care am trait cu tine, am invatat ca schimbarea nu e mereu necesara. ca singuratatea nu e neaparat un lucru rau si se poate face si in doi. ca tacerea confortabila e ceva pierdut in lume, dar un lucru pe care eu am avut bucuria sa il gasesc alaturi de tine. iti promit ca de azi inainte, sa te iubesc in fiecare zi mai mult, sa iti scot ochii cand gresesti si sa accept cand ai dreptate. iti promit ca verigheta asta care te leaga de mine, nu e o catusa, ci o forma de eliberare. iti promit ca o sa fiu mereu aici, langa tine, si o sa te ajut sa cresti.
in schimb, eu nu am cautat toata viata ce am in fata ochilor. tu te-ai incapatanat sa te izbesti de mine, dupa nenumarate sticle de vin. mi-ai dat echilibrul peste cap si m-ai facut sa am parte de multe prime dati alaturi de tine. am reusit prima oara sa spun te iubesc, pentru ca esti asa de frumoasa si desteapta, incat nu puteam sa nu iti spun asta. iti promit ca o sa fiu mereu alaturi de tine, si o sa te ajut sa cresti. m-ai invatat ca pot convietui cu apasarile mele si ca pot sa imi trag putere din asta. iti promit sa fiu mereu puterea ta, valul tau protector si mai ales ... pelerina ta de ploaie. poate eu sunt lumina care ti-a aratat curcubeul, dar tu ai fost seriozitatea care mi-a adus picioarele pe pamant si bucuria care m-a facut sa traiesc. cu adevarat sa traiesc. aceasta verigheta, clar nu e o catusa. e cheia fericirii mele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu