durere

durerea fizica si psihica pot transforma un om la 180 de grade. dar sa ai puterea sa nu o lasi sa te schimbe, e o dovada de tarie uimitoare.


e doar o alta zi de vacanta. chiar nu am habar ce sa fac toata ziua. nici sa stau degeaba nu mai stiu. ma simt cateodata asa inutila. si in momentele astea ma gandesc la tot ce nu trebuie. mi se invart in cap atatea cuvinte care se lipesc si dau nastere la idei ... la amintiri ... mai mult sau mai putin placute. ca toti trecem prin lucruri grele, dar lucrurile mele neplacute sunt inchise undeva adanc in mintea mea si nu le accesez. niciodata. prietena mea cea mai buna stie. atat. nu povestesc in rest nimanui. doare prea tare sa deschid acea cutie a pandorei, pentru ca durerea nu s-a diminuat. poate cu vreun 1% in cei 6 ani care au trecut. dar mi-e frica sa nu cedez sub presiune si las amintirile alea sa-mi schimbe esenta firii. ar fi groaznic sa ma pierd pe mine din cauza durerii.


e doar o alta zi de munca. am ajuns de cateva minunte acasa si deja am atacat sticla de vin care ma astepta rece in frigider. stiu ca majoritatea barbatilor se pierd in scotch sau vodka sau alte chestii super distilate. plasa mea de siguranta are la baza strugurii. si asta a pornit de mic. de cand tata ma batea inutil pentru ca nu invatam suficient de repede toate felurile de struguri care ne umpleau podgoria. dar ... el nu a avut niciodata nevoie de un motiv sa ma bata, asa cum mama nu a avut niciodata motiv sa intervina. faptul ca beau vin e razbunarea mea. e placerea mea nascuta din acea durere fizica. oare de ce fix acum mi-a venit in cap motivul viciului meu? am avut si asa o zi grea ... nu imi trebuie alte cacaturi sa imi umble prin cap.


daca nu ar fi tras prietena mea de mine, acum as fi fost in pat si m-as fi uitat la serial. ah. ce nu imi place sa ies in oras intre atatia oameni si incerc sa par placuta. e extenuant cateodata. m-am asezat la masa si eram in lumea mea. incercam sa ma gandesc la ce o sa fac maine, cand in grupul nostru a aparut un barbat. evident si el tras de catre cineva aici, pentru ca nu avea absolut niciun chef. si daca ma uit mai bine la el... mi-l amintesc de undeva. ne-am cunoscut cred ca tot cu aceeasi prieteni. mi-au ramas in cap ochii lui, pentru ca am obsesia asta cu ochii. si ai lui sunt magnifici. sunt cameleonici. nu pot sa le zic culoarea. stiu ca asta m-a intrigat si data trecuta. asta si acel simt sarcastic al umorului pe care il are, ce denota inteligenta si ... faptul ca a trecut prin multe lucrurile nu tocmai usoare. poate de asta m-am si simtit legata intr-o oarecare masura de el.
"buna."zice uitandu-se la mine. "ma numesc alex. incantat de cunostinta." pentru cateva momente raman masca. mda. se pare ca doar pentru mine a insemnat ceva data trecuta cand ne-am vazut. nu stiu de ce sunt asa femeie cateodata si ma gandesc prea mult la chestii.
"buna. sunt anisia. am mai facut o data cunostinta." zic un pic sec si ma indrept spre bar sa imi iau un pahar de vin. e singurul meu viciu.


o vad cum se duce spre bar si ma cert singur. de ce m-am facut ca nu o cunosc? poate din cauza ca m-a marcat asa de mult data trecuta cand am vazut-o incat nu am vrut sa fiu vulnerabil. hei. nu am zis ca barbatii sunt cele mai inteligente fiinte. categoric, deseori nu suntem. avem mai multe nesigurante decat femeile. evident, asta nu se discuta. e ceva ce stiu eu despre mine si despre ceilalti, dar nu ar fi ok sa vorbim intre noi despre asta. imi indrept ochii spre ea si o admir. se vede dupa cum sta si dupa cum se comporta ca nu prea are la suflet oamenii in general. e mai retrasa si mai pentru ea. cred ca asta m-a marcat data trecuta. din multe puncte de vedere e exact ca mine. cateodata, pentru ochiul invatat, pentru mici fractiuni de secunda, i se citeste in privire durerea. dar nu chiar ca a mea. a ei are alt izvor. desi se vede ca e la fel de atinsa de durerea aia ca si mine. pot sa bag mana in foc ca nici ei nu ii place sa vorbeasca de asta. atat de multe lucruri poti citi atunci cand esti atent. un moment iti poate schimba intreaga viata.

si asa a si fost. momentul in care am tras-o de-o parte si am sarutat-o. nu am umplut tacerea cu cuvinte inutile, pentru ca nu avea sens. i-am aratat. cu acel sarut i-am aratat cat de asemanatori suntem. si a fost ... reciproc. faptul ca din durere se poate naste placere, e general cunoscut. dar sa ajungi sa simti asta pe pielea ta ... nici acum dupa ani de zile, nu sunt pe deplin obisnuit cu atata implinire.


asemenea iubiri se intampla in carti si filme poate. dar in momentul in care m-a tras de-o parte si m-a sarutat am stiut ca am sansa sa am filmul meu. e surprinzator cat de mult ne asemanam si pe alta parte cat de complementari suntem. e uimitor cum am putut sa ne deschidem unul fata de celalalt si am putut sa ne povestim cele mai groaznice experiente si cele mai mari temeri. e uimitor cum sprijinindu-te pe un om te poti ridica atat de sus, si-l poti ridica cu tine. firea umana e incredibila. are nevoie doar de sprijin. el a stanca mea, asa cum eu sunt a lui.


durerea te poate schimba, dar te si poate propulsa in locuri nebanuite. believe that dreams come true every day. because they do.