the one

"azi e ziua ta. de o luna de cand am aflat, mi-am stors creierii sa ma gandesc ce surpriza ti-as putea face ca sa intelegi cat de mult tin la tine, cat insemni pentru mine. te-am cunoscut de doua luni. doamne. da. au trecut doar doua luni. dar parca ar fi trecut doua epoci. de prima oara de cand te-am vazut am stiu ca ceva in mine s-a schimbat. si cand ai deschis gura si te-ai luat de mine, am fost sigur ca trebuie sa te am. imi amintesc prima oara cand ti-am simtit parfumul. mi-a umplut narile si a dat un nou sens vietii mele. doamne. ce fatalau am ajuns. nu credeam ca va veni momentul ala in care sa zic ca as da totul pentru o persoana. ca viata mea e definitiv terminata fara iubire. imi amintesc cand am reusit sa te fac sa vorbesti cu mine, fara sa vrei sa-mi strivesti capul cu primul lucru care iti vine la mana. zambesc cand imi amintesc focul din privirea ta atunci cand te-am suparat. nici nu ma stiai. dar erai atat de vehementa. cand ti-ai dat seama ca de fapt era vina ta, pentru o clipa a trecut pe fata sentimentul de rusine, dar a trecut cum a venit. ti-ai tinut barbia sus, si mi-ai cerut scuze, si te-ai intors pe calcaie si ai plecat. o saptamana mi-a luat sa te gasesc. si doua zile de mesaje sa te fac sa iesi cu mine. pe teren neutru, evident. altfel nu acceptai. imi amintesc cum ai inceput usor usor sa renunti la masca aia de femeie dura si m-ai lasat sa iti vad in suflet. cand am aruncat prima privire, am stiut ca sunt pierdut. dupa doar putin peste o saptamana, m-am lasat pierdut in tine. am vorbit ore in sir prima oara. am aflat ca iti plac surprizele, si culoarea verde si muzica. am aflat ca esti trista des, dar si ca esti optimista. am invatat ca esti buna. ca dai o sansa fiecarui om pe care il intalnesti, pentru ca nu stii in cine se ascunde un prieten. am invatat ca ti-e frica sa te arunci cu totul intr-o relatie, de frica sa nu-ti fie calcata inima in picioare. erai asa de pasionata de tot ce vorbeai. imi amintesc cu zambetul pe buze ca o jumatate de ora mi-ai explicat cum se impleteste parul in spic. nu mai stiu de la ce a pornit, si nu-mi pasa nici cat negru sub unghie cum se impleteste parul, dar cand am inceput sa dai din maini si sa explici cu atata foc, nu am putut sa fiu dezinteresat. si acum am un zambet tamp pe fata cand ma suni. imi place vocea ta. e muzica vietii mele. si ochii tai. ma pierd in schimbul ala de culoare ... ma pierd in trecerea aia a ta de la o stare la alta. ma pierd in ... bratele tale. prima oara cand am facut dragoste am crezut ca am murit si ca am ajuns in rai. cliseu, stiu. dar nu exista cuvinte care sa poata exprima mai bine ce am simtit. imi aduc aminte cand mi-ai zis a doua zi ca nimeni nu te-a tinut atat de strans in brate toata noaptea si cat de mult ti-a placut. cand am vazut satisfactia si bucuria in ochii tai, am stiut ca o sa o fac in fiecare noapte. am dormit o noapte separati. impropriu spus dormit. pentru ca nu am inchis un ochi toata noaptea. lipsea ceva. ceva esential. lipseai tu.

dupa doua luni de zile de cand te-am cunoscut, stiu ce sa-ti ofer de ziua ta. iti ofer dragostea mea. inima mea cred ca o ai din prima clipa de cand ai pus ochii pe mine. si doar s-a aprofundat sentimentul. cand ai intrat timida in spatele meu la dus, si mi-ai lasat placerea sa-ti spal parul. m-ai rasfatat cu mangaieri si cuvinte dulci. mi-ai dat inzecit ce ti-am oferit. simt ca nu sunt de ajuns pentru tine. dar sunt egoist. nu iti dau drumul. esti ... the one and only. "

unde esti tu, ala care gandesti asa? care gandesti asa despre mine, evident. poate gandesti acum, exact cum gandesc eu. poate ... o sa vii la mine odata cu zapada. poate nu e acum momentul.

voua

5 randuri de pasi. adidasi, tocuri ... irelevant. e irelevant si faptul ca nu au acelasi pas. 5 randuri de pasi. unii inainte un pic, altii ramasi in urma, conspiratori. cele doua perechi de pasi din urma, isi aduc aminte ca se cunosc de multi ani, si nu au incetat sa semene in acesti ani. primele 3 randuri pasi, discuta de cea mai importanta dintre ele. de fapt, pasii femini mereu tachineaza pasii aia masculini cateodata prea plini de ei. vezi tu. perechile astea de pasi, de talpi, de urme invizibile pe asfalt, sunt, dupa cum ai ghicit, o gasca de prieteni. se cunosc din liceu si o data cu timpul s-au apropiat. s-au maturizat impreuna. au facut misto drastic unii de altii, doar ca sa se aduca cu picioarele pe pamant. s-au cunoscut cand au inceput liceul, si reactia unora fata de ceilalti a fost instantanee : ignoranta. au trebuit sa treaca 4 ani, sa se apropie sfarsitul, ca sa se lege prietenia. dar o data legata, nu mai poate fi dezlegata. poate nu se vad in fiecare zi. poate ies la plimbare si doar 2 perechi din acei pasi. poate ... una din perechi e scumpa la vedere. si depresiva. si ii e greu. si ceilalti nu percep mereu asta. poate perechea de pasi bucuresteanca e rasfatata. si delicata. dar pentru asta ceilalti o iubesc mai mult. e "copilasul" pe oriunde merge. dar putini stiu ca in infatisarea aia de copilas dragut si inocent se ascunde o femeie mai puternica decat foarte multi. cateodata nu comunica bine. se intalnesc o data pe saptamana, si nici atunci 2 pasi nu-si deschid sufletul. e greu sa vezi dincolo de aparente la persoana asta. e greu sa afli detalii personale sincere si mai ales oferite voluntar. ei nu judeca pe nimeni. nu se judeca intre ei. pentru ca au trecut prin multe impreuna si au ajuns sa se cunoasca chiar bine. s-au ajutat intre ei sa se ridice. o alta pereche de pasi, e cea care mereu e ... gatita. dupa care intorc baietii capul pe strada. dar ei nu stiu ca dincolo de fatada asta e o femeie simpla, sensibila, care are nevoie de dragoste. toti au.

5 perechi de pasi, care sunt impreuna de 5 ani. au mai adaugat si au mai taiat din pasie ce le sunt alaturi. dar e o legatura puternica inca.

ultima pereche de pasi ... sunt eu. evident. mereu aici, pentru fiecare din ceilalti. va stiti prea bine, bucuresteanca blonda, domnul vice, domnisoara inginer si domnisoara centralista. v-am zis recent cat va iubesc? :)

ploaie si apus

ploua, ploua, ploua,
vreme de betie,
si s-asculti pustiul,
ce melancolie,
ploua, ploua, ploua.

poetul meu preferat e bacovia. si asta nu e un secret. nu imi place sa ma consider o fire morbida, dar poate sunt. inca nu ploua, dar e innorat. si ma gandeam ... e ca un purgatoriu. sunt nori. pot pleca, si va fi soare, sau se pot aduna si va fi ploaie. ploaia e buna. ne spala. ne curata. si nu ma refer doar la cea fizica. nu multi stiu sa aprecieze frumusetea acestor lucruri. ne inchidem in noi si punem etichete. cand te gandesti cat de nelimitata e puterea creierului, si noi suntem atat de ... limitati. ne batem joc de capacitatile noastre si ne incarceram in prejudecati. pentru ca, sincer sa fii cu tine, de obicei privim lumea din jurul nostru prin valul acela al prejudecatilor si etichetelor. cu cat avansam, si aici ma refer la educatie si tehnologie si multe, cu atat regresam ... emotional. ma refer aici la inteligenta emotionala. la interactiune umana. era mai bine in epocile de dinainte. mult mai bine. oamenilor le e greu sa-si deschida mintea. sa accepte aceste anomalii, asa le cosidera. de exemplu homosexualii. cred ca dragostea e dragoste. nu conteaza ca e intre doua femei, doi barbati, sau intre un barbat si o femeie. sau chiar intre doi barbati si o femeie, sau mai stiu eu ce alte combinatii mai sunt. suntem asa de incapanati sa credem ca notiunile care ne-au fost impuse de mici sunt corecte, incat nu vrem sa iesim din cutie. americanii zic "thinking outside the box". si bine zic. ar trebui sa o facem. sa acceptam ca nu suntem toti la fel si fiecare se exprima altfel. nu cred ca un tip bine si facut si tatuat e un dur. poate e cel mai bland om. nu cred ca lungimea fustei sau adancimea decolteului sunt direct proportionale cu respectul de sine sau demnitatea. bine. asta in cele mai multe cazuri. sau ca culoarea parului iti indica inteligenta.

ar trebui sa ne lasam spalati de ploaie. chiar daca nu ploua acum, va veni. si va veni si ninsoarea, pe care o astept cu sufletul la gura. any day now. :) nu sunt morbida, si-mi place sa cred ca nu-s limitata. nu imi place rasaritul. prefer apusul, ori o mie (vorba unui prieten). apusul are culori mai vii. e mai frumos. daca ar fi sa aseman apusul cu muzica, as spune ca e o melodie lenesa de jazz. cu trompeta aia care suna melodios. cu versuri tandre. cu saxofon. si rasaritul e .... tot ce aud cand ma gandesc la rasarit e un cocos, care tipa din toate puterile. mh. nu fain.

in complexitatea asta a lumii care ne inconjoara, cu natura, cu muzica, cu arta, cu oameni, cu animale, fiecare isi cauta locul. unii si-l cauta pana aproape de sfarsit, altii nu-l gasesc niciodata, altii il gasesc fix de cand incep sa caute. fiecare avem loc. ce rost are sa denigram si sa subestimam si sa judecam? de ce nu inchizi ochii si lasi muzica sa te absorba? si cauta bunatatea aia din tine. poate sunt naiva, dar cred in puterea oamenilor de a fi ...  ei bine, oameni. de a fi buni. de a avea capacitatea de a sta si zambi impreuna chiar daca unuia ii place apusul si celuilalt rasaritul. chiar daca unul e hetero si unul homo. si sunt oameni din astia. dar cum ar fi sa fim toti asa?

zile si vise

esti o persoana optimista. foarte putini sunt in ziua de azi. dar pana si asa cum esti tu, aproape mereu vazand partea plina a paharului si convinsa ca vei gasi persoana perfecta pentru tine, cateodata ai ... cum sa le zic? gauri in credinta asta de nestramutat. care prin definitie nu e tocmai de nestramutat. sunt zilele alea in care ai impresia ca orice ai face nu vei cunoaste persoana aia. de ce? pai in primul rand pentru ca tu nu te pricepi sa interactionezi cu oamenii. esti o ciudatenie a naturii. in al doilea rand, ti-e frica ca poate nu vei stii sa recunosti persoana aia. zilele astea sunt grele. sunt triste. aduc cu sine melacolie, si muzica de ... taiat vene. sa nu neaparat. dar muzica de cupluri. cum ar fi home de la edward sharpe si the magnetic zeros sau marry you de la bruno mars sau altele ... zilele alea cand nimic nu poate sa te inveseleasca si parca tot ce faci te duce cu gandul acolo. totul te face sa te simti foarte singura.

dar ... sunt mai e si restul zilelor. zilele alea in care stii ca tu ai dreptate cand zici ca pe lumea asta e cineva exact pentru tine. zilele alea cand iti imaginezi cum va fi cand va veni si cum o sa aiba toti gura inchisa pentru ca ai avut dreptate. zilele alea in care orice ti-a zice oricine tu zambesti pentru ca in sinea ta stii mai bine. zilele alea cand mergi la dansuri si dansezi tango si visezi. nu am gasit un dans care sa-mi placa mai mult decat tango-ul. e pur si simplu genial.

si suma acestor zile, multe bune si cateva rele, esti tu. fii mandru de cine esti. pentru ca nimeni pe lumea asta nu este exact ca tine. toti avem puncte comune, stari comune, melodii comune, senzatii comune ... dra nu gasesti doi oameni la fel. bucura-te de ce esti. si atunci cand esti trist si singur si dezamagit si deziluzionat, adu-ti aminte ca la sfarsit tu o sa ai dreptate. si ca totul va fi cum crezi si speri. pentru daca tu crezi cu tarie in visele tale, se vor implini. intrebat care este secretul succesului lui in viata, un barbat foarte cunoscut a spus "incapatanarea". hai sa fim incapatanati si sa visam cu ochii deschisi.

"believe that dreams come true every day. because they do."

barbatul ideal

azi am avut o zi nasoala. nu pot spune de ce. poate asa m-am trezit de la un vis pe care nu mi-l amintesc. poate am citit chestii care m-au intristat la un anumit nivel. dar ideea e ca m-am simtit aiurea, fara sa stiu exact de ce. si nu imi plac situatiile de genul. am iesit afara cu catelul si a inceput ploaia. si am inchis ochii, am blocat lumea din jurul meu si am lasat muzica din casti sa curga prin mine. si mi-am adus aminte de o melodie pe care am ascultat-o ieri. hero. de la enrique. si asta m-a facut sa ma gandesc ...

cum e de fapt barbatul ideal? inalt, brunet, ochi albastri, trup bine sculptat, inteligent si amuzant? uite nu. vezi tu ... pana la urma nu conteaza daca esti brunet cu ochi albastri sau cu ochi negri, sau verzi, sau daca esti blond, sau daca esti scund sau inalt. zicem de multe ori "vreau unul ca brad pitt" sau johnny depp, sau ryan gosling sau bradley cooper sau david gandy. sau "vreau sa fie inalt" sau "vreau sa fie cantaret" sau mai stiu ce ne mai trece noua, femeilor, prin cap. faza e ca asta, ideea asta la care aspiram, e total absurda. pe langa aspectul fizic, care evident nu coteaza, pentru ca viitorul tau sot o sa fie cel mai frumos si cel mai destept si cel mai cel dintre toti, ne gandim si moral. vrem sa fie matur. vrem sa fie amuzant. vrem sa fie romantic.

dar stii ce cred eu? cred ca barbatul ideal e cel care reuseste sa te ridice la un alt nivel. cel care reuseste sa te faca sa fii sigura pe tine si sa te iubesti. noi, femeile, avem probleme mari cu increderea de sine. credem ca suntem grase, urate si proaste. nu mereu. dar in anumite zile, incepem sa plangem fara motiv si sa ne simtim de cacat si nu avem chef sa ne ridicam din pat. e greu de inteles, da. ( cum era? ... iubeste femeile asa cum sunt, nu incerca sa le intelegi ) si in astfel de momente avem nevoie ori de o imbratisare, ori de un comentariu stupid care ne face sa radem, ori de o floare ... ori de altele. barbatul ideal e ala care are o femeie de genul asta, si o transforma. o ajuta sa aiba zile din astea din ce in ce mai putin, pana nu o sa mai aibe deloc.

asta te poate surprinde. poate tipul ideal e cel care sta in fata ta la coada la supermarket si caruia nici macar nu-i arunci o a doua privire. sau poate e tipul ala pe care l-ai iubit in generala timp de 2 ani de zile. sau poate e tipul care pune pe facebook exact melodiile care iti plac tie. tipul ideal e cel care se afla pe aceeasi lungime de unda cu tine. cel cu care te conectezi la un alt nivel si cel care te citeste fara sa-i dai indicii. cel care simte cand esti suparata si stie exact ce sa zica si ce sa faca. cel care te face mereu sa zambesti, pentru ca i se rupe sufletul cand te vede trista. cel care te face sa te simti cea mai frumoasa, cea mai inteligenta, cea mai cea ... care te face sa simti atunci cand pasesti intr-o incapere plina cu femei frumoase, ca esti singura din lume pentru el. vise? deloc. sunt deja femei care au gasit asta.

I can be your hero, baby
I can kiss away the pain
I will stand by you forever
You can take my breath away

vino ...

te astept.

am trecut prin multe in comparatie cu unii, si prin foarte putine in comparatie cu majoritatea. daca veneai la mine acum 2 3 4 ani nu ne-am fi inteles. nu as fi fost pregatita. nu as fi stiut ce ma faci sa simt. poate m-as fi speriat sau poate, mult mai rau, nu as fi dat importanta. si ar fi fost pacat. de asta cred in destin. nu ai venit acum luni de zile cand nu eram pregatita sufleteste pentru ca eram intr-un loc ciudat. nu ai venit acum ani cand as fi fost prea mica. nu ai venit nici acum. poate nici acum nu sunt vindecata si nu stiu sa interpretez toate semnele cum trebuie. poate nu o sa vii maine sau peste 5 luni sau peste 2 ani. poate trebuie sa cunosc alte persoane si sa invat alte chestii pana o sa fiu gata pentru tine.

stiu doar ca ... atunci cand vei veni, o sa fie ... fara cuvinte. o sa simtim din prima ca suntem buni unul pentru celalalt. ca avem ce vorbi ore in sir. si ca putem tacea unul langa altul in armonie. o sa vedem cum ne ridicam unul pe celalalt. o sa simtim cand plutim cand mergem de mana pentru prima oara pe strada. o sa simti furnicaturi in palma cum nu ai mai simtit, dar nu o sa zici. pentru ca esti barbat. esti mandru si nu poti sa recunosti ca te-ai atasat asa repede de cineva. o sa-mi zici ce simti in cel mai nepotrivit moment, de frica sa nu-ti pierzi curajul. nu o sa iti vina sa crezi ca te simti asa, de parca ai fi un pusti de 15 ani care iubeste pentru prima oara. o sa simti ca ma vrei in preajma ta mereu si sa nu poti respira daca nu stii ce fac. nu credeai ca asa iubire poate exista in alta parte decat in carti, caci si tu, ca si mine, ai mai iubit, dar nu a fost asa ... o sa fii un domn ...  o sa fii exact cum am visat eu ca vei fi. desi nu credeai ca voi gasi ceva ca tine, si toti mi-au zis ca e imposibil. o sa ma rogi sa ma mut cu tine, cu o teama in glas sa nu cumva sa aleg sa raspund nu. dar nu as putea raspunde nu. as vedea cat de mult iti place cand te ating usor pe mana cand iti pun ceva, sau cand rad in palma, pentru ca rad in cele mai nepotrivite momente sau cat de interzis ramai cand spun lucrurilor pe nume, cand nu trebuie. ma ia gura pe dinainte. si ai stii ca si mie imi place cand ma iei in brate cand sunt trista, pentru stii ca atingerea ta ma face bine. fara cuvinte. doar noi. celulele ce ne compun si muzica sufletelor noastre.

intr-o zi o sa vii. orice zice lumea din jurul meu, eu te astept si nu e degeaba. o sa vorbim peste ani si ani, cand o sa fim incredibili de fericiti, despre asta. despre cum amandoi nu ne-am multumit cu putinul din relatiile anterioare si am vrut tot. o fim asa de asemanantori si atat de diferiti. o sa ramanem muti de intensitatea sentimentelor care vin de nici nu stim de unde. nici nu mai pot numara pe degete oamenii care ma cred naiva. eu cred doar ca sunt optimista. o sa vada ei. ei care se multumesc cu ce au ... poate nici eu nu am fost aia care sa triez brutal. am incercat. pentru ca nu stiu de unde o sa apari.

oare sunt prea visatoare? sau o sa vada ei in final ca am avut dreptate?

te astept, stii?

arta

unii din noi, vad lumea in culori. vad rosu si verde ... si albastru din ala pastelat. portocaliu. roz. you name it. oamenii aia vad toate culorile si le atribuie pe fiecare unei zile, unui sentiment, unei situatii ... e frumos sa traiesti colorat. altii vad totul alb negru. unii chiar doar gri. si aia sunt cei mai ... neoameni. sunt aia care stau intr-un colt si privesc lumea si viata cum trec pe langa ei. sunt oamenii paralizati de frica, sau durere ...

altii din noi ... mh. altii vedem lumea in sunete muzicale. poate nu te nasti cu muzica in sange. poate deprinzi arta asta tarziu. poate intr-o zi te trezesti ca simti muzica. ca fiecare nota isi lasa amprenta asupra ta si iti schimba starea. ca respiratia ta, si gesturile, si vorbele tale au un ritm propriu. oamenii astia cand aud o melodie incep sa fredoneze sau sa bata un ritm. pentru ei totul e muzica. si orice stare ai avea, gasesti o melodie care sa te unga pe suflet.

toti suntem sensibili la arta. fie ca la culori, fie ca la note muzicale, fie ca la poze, fie ca la mancare. toti avem asta in noi. toti avem o metoda de a ne gasi calmul si linistea in cele mai dificile momente. sunt zile in care iti vine sa urli. sa te iei de prima persoana care iti iese in cale si sa iti versi tot amarul pe ea. sunt alte zile ... cand iti vine sa plangi. nu stiu. te trezesti cu o stare, de-ti vine sa-ti iei campii. sunt alte zile cand ai nevoie sa inchizi ochii si sa te pierzi in caldura corpului cuiva. si nu .. nu te gandi aiurea. ma refer sa stai ca un ghemotoc pe canapea, in bratele unei persoane cu care te simti in siguranta. sunt zile cand iti vine sa urli, dar de fericire. sa stie toata lumea cat de bine iti e. sa le scoti ochii tuturor care au zis ca nu o sa poti sau chiar ca nu meriti. in toate zilele astea, apelam la arta. ascultam muzica care ne unge pe suflet. sau poate ... pictam cu ochii inchisi, sau poate pe veranda uitandu-ne la privelistea pe care o avem in spatele curtii. sau poate ... luam dalta in mana si facem dintr-o bucata de lemn ceva nemaivazut.

nu stiu sincer ce am face fara arta. asta e o manifestare a umanitatii cum este si constiinta. e o manifestare a spiritului fara de care nu am putea trai. si poate daca dintr-o data am fi privati de arta, am gasi o cale la ea din nou. pentru ca este ceva de care avem nevoie, in permanenta.