ploaie si apus

ploua, ploua, ploua,
vreme de betie,
si s-asculti pustiul,
ce melancolie,
ploua, ploua, ploua.

poetul meu preferat e bacovia. si asta nu e un secret. nu imi place sa ma consider o fire morbida, dar poate sunt. inca nu ploua, dar e innorat. si ma gandeam ... e ca un purgatoriu. sunt nori. pot pleca, si va fi soare, sau se pot aduna si va fi ploaie. ploaia e buna. ne spala. ne curata. si nu ma refer doar la cea fizica. nu multi stiu sa aprecieze frumusetea acestor lucruri. ne inchidem in noi si punem etichete. cand te gandesti cat de nelimitata e puterea creierului, si noi suntem atat de ... limitati. ne batem joc de capacitatile noastre si ne incarceram in prejudecati. pentru ca, sincer sa fii cu tine, de obicei privim lumea din jurul nostru prin valul acela al prejudecatilor si etichetelor. cu cat avansam, si aici ma refer la educatie si tehnologie si multe, cu atat regresam ... emotional. ma refer aici la inteligenta emotionala. la interactiune umana. era mai bine in epocile de dinainte. mult mai bine. oamenilor le e greu sa-si deschida mintea. sa accepte aceste anomalii, asa le cosidera. de exemplu homosexualii. cred ca dragostea e dragoste. nu conteaza ca e intre doua femei, doi barbati, sau intre un barbat si o femeie. sau chiar intre doi barbati si o femeie, sau mai stiu eu ce alte combinatii mai sunt. suntem asa de incapanati sa credem ca notiunile care ne-au fost impuse de mici sunt corecte, incat nu vrem sa iesim din cutie. americanii zic "thinking outside the box". si bine zic. ar trebui sa o facem. sa acceptam ca nu suntem toti la fel si fiecare se exprima altfel. nu cred ca un tip bine si facut si tatuat e un dur. poate e cel mai bland om. nu cred ca lungimea fustei sau adancimea decolteului sunt direct proportionale cu respectul de sine sau demnitatea. bine. asta in cele mai multe cazuri. sau ca culoarea parului iti indica inteligenta.

ar trebui sa ne lasam spalati de ploaie. chiar daca nu ploua acum, va veni. si va veni si ninsoarea, pe care o astept cu sufletul la gura. any day now. :) nu sunt morbida, si-mi place sa cred ca nu-s limitata. nu imi place rasaritul. prefer apusul, ori o mie (vorba unui prieten). apusul are culori mai vii. e mai frumos. daca ar fi sa aseman apusul cu muzica, as spune ca e o melodie lenesa de jazz. cu trompeta aia care suna melodios. cu versuri tandre. cu saxofon. si rasaritul e .... tot ce aud cand ma gandesc la rasarit e un cocos, care tipa din toate puterile. mh. nu fain.

in complexitatea asta a lumii care ne inconjoara, cu natura, cu muzica, cu arta, cu oameni, cu animale, fiecare isi cauta locul. unii si-l cauta pana aproape de sfarsit, altii nu-l gasesc niciodata, altii il gasesc fix de cand incep sa caute. fiecare avem loc. ce rost are sa denigram si sa subestimam si sa judecam? de ce nu inchizi ochii si lasi muzica sa te absorba? si cauta bunatatea aia din tine. poate sunt naiva, dar cred in puterea oamenilor de a fi ...  ei bine, oameni. de a fi buni. de a avea capacitatea de a sta si zambi impreuna chiar daca unuia ii place apusul si celuilalt rasaritul. chiar daca unul e hetero si unul homo. si sunt oameni din astia. dar cum ar fi sa fim toti asa?