maturitate emotionala.

ieri coboram scarile pe care le cobor in fiecare zi si eram cu gandul departe. ca de obicei. lumea are o miscare atat de rapida in vremea noastra incat rar te obosesti sa te uiti in jurul tau. stai cu nasul in telefon. deseori. sau pur si simplu esti absorbit de ganduri si nu dai doi bani pe ce e langa tine. si e atat de gresit. e atat de gresit sa nu te uiti la liliceii astia infloriti care sunt pretutindeni si sa nu le inspiri mirosul. numa cateva secunde iti ia. opreste-te si miroase liliecii. o sa iti placa. inchide ochii si inspira mirosul ala placut si lasa-l sa creeze o mica bucurie inauntrul tau. uita-te la cerul ala cat e de albastru si trage-ti bucurie din asta. si chiar daca sunt nori gri si negri care semnaleaza furtuna... uita-te la ei. admira creatia asta ciudata care este atat de similara cu somoioagele de vata. cauta forme in ei, bucura-te de furtuna care vine. ”ploaia care va veni, le va potopi pe toate.” totul te poate purifica si iti poate schimba radical perspectiva. chiar si verdele sau mirsoul ierbii. bucura-te mereu de micile miracole din jurul tau. zambeste pentru nu ai idee cat poate conta. stii cand iti dai seama? cand mergi obosit, dupa o zi grea si lunga, in care ai indurat si frig si caldura, in care ti-ai mancat nervii ca nu iti iesea ceva, pana jos la non-stop sa iei un suc. esti cu capul in pamant pentru ca nu mai ai chef de nimic ... si cand ridici ochii vezi o fata zambitoare care poate a avut o zi la fel de grea. si lasi zambetul ala sa intre in tine si sa isi faca un loc al lui acolo. bucura-te de lucrurile marunte pentru ca nu stii cand se vor opri sa apara.

ma consider o persoana matura. daca nu matura in general, macar matura pentru varsta mea. si maturitatea, mai ales cea emotionala e foarte greu de atins. e foarte greu sa stii exact ce vrei si sa ai maturitate ca atunci cand primesti mai putin sa zici ”nu e pentru mine”. pentru ca daca te complaci intr-o situatie in care nu ti-e suta la suta bine, pentru ca ”poate totusi...” mi se pare imaturitate emotionala. in fine. si de asta spun ca ... oamenii fac foarte rau ca judeca. ca se uita in stanga si in dreapta si zic ”mama cum e imbracat ala” sau ”doamne ce face aia”. era o vreme cand as fi zis ”eu nu judec.” si as fi sustinut-o sus si tare. dar adevarul este ca... judec. doar ca ... mai putin decat o faceam odata. in fiecare zi mai putin, pana sper sa ajung unde vreau sa ajung. este gresit sa iti dai cu parerea si sa cataloghezi pe cineva dupa aparente. cateodata nici dupa ce ai cunoscut omul in esenta nu poti sa ai o parere de acuratete ridicata. pentru ca nu poti cunoaste o persoana in totalitate. si atunci de ce rautatea asta? si invidia si tot. pentru ce?

hai sa ne bucuram de lucrurile marunte. un bun exemplu, e un bun cover: