gusturi

gusturile nu se discuta.

doamne. de cate ori am auzit si am zis asta?? mii e putin zis. foarte putin. sute de mii? dar e corect. normal ca fiecare cu ce-i place, si normal ca nu avem dreptul sa judecam. desi zicem "uita-te si la aia ce fusta scurta are, dar na ... gusturile nu se discuta" :)) suntem ... ah. rai. si judecam si transam si etichetam. dar ... nu despre asta vroiam sa vorbesc.

am constatat de la o vreme (cred ca m-a rapus geniul sau ceva :)) ) ca am ceva in comun cu fiecare. la un moment dat ma gandeam ca poate sunt comuna. stii, vorbesc intr-o zi cu un prieten si ramanem perplecsi de cate de multe avem in comun, a doua zi vorbesc cu total altcineva si ajungem la concluzia ca avem multe chestii in comun. si mi se intampla des. si ma gandeam ca poate ... sunt comuna. asta ar trebui sa crezi cand fiecare cu care vorbesti se regaseste intr-o parte din tine, nu?  dar nu. acum nu mai cred asta. poate tocma, sunt complexa. am gusturi foarte vaste in toate domeniile incat cu fiecare persoana cu care vorbesc gasesc ceva in comun. cred ca si cel mai absolut rocker are o parte ce-mi seamana.

gusturile totusi .. se discuta. se impartasesc si se diseca. pentru ca astia suntem. pentru ca ne intalnim la o bere si stam la povesti si ne luam unul de altul in gluma de gusturile celuilalt. pentru asta sunt prietenii. prietenii sunt aia care-ti zic in fata "esti tampit? iti place asta?" si tu-i zici ca el e tampit ca nu-i place. da. prietenii sunt aia cu care te insulti cu zambetul pe buze, dar pe care ii iubesti si te iubesc al naibii de mult.

gusturile sunt .. creierul si sufletul tau. sunt copilaria, familia, scoala si anturajul tau. sunt momentele in care te strambi sau zambesti. sunt pielea gainii. sunt fiorii de pe ceafa (de nervi sau placere). sunt papilele gustative si timpanul. gusturile sunt ... neuroni. da. neuroni incarcati cu memorie. gusturile ne reprezinta. si trebuie sa ne sustinem sus si tare credintele si placerile si neplacerile.

filosofie la 2 noaptea. 'cause i'm just like that :D