atunci cand incep o relatie sau cand cunosc pe cineva nou, ma gandesc ... "ok. acum ce dracu' vorbesc cu el?" si e amuzant, stii. daca ma vezi in cercul meu de prieteni sau acasa cu ai mei, nu-mi tace gura. ok. si cunosc pe cineva. prima intalnire. am in cap inainte doar "doamne. ce o sa vorbesc? o sa tac din gura si o sa zica ca-s nebuna si o sa plece." da. antisociala, stiu. dar .. ajung acolo, langa persoana aia noua, si vorbesc ceva si vad ca e ok. si ca incepem sa vorbim din ce in ce mai multe. si sunt ... foarte mandra de mine ca mi-a iesit.
dar. cand incep o relatie e altceva. ma gandesc ca acum am ce vorbi. pentru ca, hai sa recunoastem, nu-l cunosc decat de o saptamana, sau mai stiu eu cat. avem ce vorbi. pentru ca am sa-i povestesc 22 de ani din viata mea. dar aia nu dureaza la nesfarsit. si da. ajungem aici. cea mai mare temere a mea e ca la un moment dat nu o sa mai avem ce vorbi. nu stiu de ce. adica, in fiecare zi am niste idei. scriu des. ascult muzica. citesc mult. dar totusi, am frica asta. ma gandesc ca suntem impreuna 1 an, 2, 3 ... 50? peste 50 de ani o sa avem ce vorbi? poate ca da. o sa avem copii si nepoti atunci. o sa vina ei la noi sa povesteasca si sa-i ajutam cu sfaturi.
poate de asta simt ca persoana de langa mine trebuie sa stie sa taca cum trebuie. suna...intr-un mare fel, stiu. dar poate mai mult decat conversatiile, pentru mine importante sunt tacerile impaciuitoare. nu vreau cand sunt suparata sa aud fel de fel de chestii gen toate se intampla cu un motiv sau cacaturi de genul asta. nu. vreau sa fiu luata in brate si sa aud "sunt aici". si dupa, liniste. linistea e subapreciata. iubesc linistea. iubesc sa stau langa cineva si sa simt cum tacerea ne apropie. cu foarte putini oameni poti stabili o legatura in intuneric si in tacere. nu am reusit asta inca.
si cu toate ca iubesc tacerea in intuneric si ploaie, mi-e frica ca ar putea ajunge apasatoare. ca nu o sa mai stiu la un moment ce cuvinte sa scot pe gura. si mi s-a intamplat. dupa 3 ani, sa vorbesti cu persoana pe care simti ca o iubesti si sa nu mai stii ce sa-i zici ... nu e ok. daca dupa 3 ani mi s-a intamplat asta, cum o sa fie cand o sa treaca 20 de ani? 40?
bineinteles ca viata are un mod ciudat de a te aduce cu botul pe labe si de a te face sa te gandesti la tot felul de chestii de genul asta. dar ... nu intelege gresit. nu-s pesimista. sunt foarte optimista, dar ganditoare. stiu ca va veni cineva care ma va lua cu asalt si fara sa-mi dau seama va indeplini toate conditiile de pe lista, dar momentan mi-e frica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu