esti o persoana optimista. foarte putini sunt in ziua de azi. dar pana si asa cum esti tu, aproape mereu vazand partea plina a paharului si convinsa ca vei gasi persoana perfecta pentru tine, cateodata ai ... cum sa le zic? gauri in credinta asta de nestramutat. care prin definitie nu e tocmai de nestramutat. sunt zilele alea in care ai impresia ca orice ai face nu vei cunoaste persoana aia. de ce? pai in primul rand pentru ca tu nu te pricepi sa interactionezi cu oamenii. esti o ciudatenie a naturii. in al doilea rand, ti-e frica ca poate nu vei stii sa recunosti persoana aia. zilele astea sunt grele. sunt triste. aduc cu sine melacolie, si muzica de ... taiat vene. sa nu neaparat. dar muzica de cupluri. cum ar fi home de la edward sharpe si the magnetic zeros sau marry you de la bruno mars sau altele ... zilele alea cand nimic nu poate sa te inveseleasca si parca tot ce faci te duce cu gandul acolo. totul te face sa te simti foarte singura.
dar ... sunt mai e si restul zilelor. zilele alea in care stii ca tu ai dreptate cand zici ca pe lumea asta e cineva exact pentru tine. zilele alea cand iti imaginezi cum va fi cand va veni si cum o sa aiba toti gura inchisa pentru ca ai avut dreptate. zilele alea in care orice ti-a zice oricine tu zambesti pentru ca in sinea ta stii mai bine. zilele alea cand mergi la dansuri si dansezi tango si visezi. nu am gasit un dans care sa-mi placa mai mult decat tango-ul. e pur si simplu genial.
si suma acestor zile, multe bune si cateva rele, esti tu. fii mandru de cine esti. pentru ca nimeni pe lumea asta nu este exact ca tine. toti avem puncte comune, stari comune, melodii comune, senzatii comune ... dra nu gasesti doi oameni la fel. bucura-te de ce esti. si atunci cand esti trist si singur si dezamagit si deziluzionat, adu-ti aminte ca la sfarsit tu o sa ai dreptate. si ca totul va fi cum crezi si speri. pentru daca tu crezi cu tarie in visele tale, se vor implini. intrebat care este secretul succesului lui in viata, un barbat foarte cunoscut a spus "incapatanarea". hai sa fim incapatanati si sa visam cu ochii deschisi.
"believe that dreams come true every day. because they do."
imagine
joi, 31 octombrie 2013
marți, 15 octombrie 2013
barbatul ideal
azi am avut o zi nasoala. nu pot spune de ce. poate asa m-am trezit de la un vis pe care nu mi-l amintesc. poate am citit chestii care m-au intristat la un anumit nivel. dar ideea e ca m-am simtit aiurea, fara sa stiu exact de ce. si nu imi plac situatiile de genul. am iesit afara cu catelul si a inceput ploaia. si am inchis ochii, am blocat lumea din jurul meu si am lasat muzica din casti sa curga prin mine. si mi-am adus aminte de o melodie pe care am ascultat-o ieri. hero. de la enrique. si asta m-a facut sa ma gandesc ...
cum e de fapt barbatul ideal? inalt, brunet, ochi albastri, trup bine sculptat, inteligent si amuzant? uite nu. vezi tu ... pana la urma nu conteaza daca esti brunet cu ochi albastri sau cu ochi negri, sau verzi, sau daca esti blond, sau daca esti scund sau inalt. zicem de multe ori "vreau unul ca brad pitt" sau johnny depp, sau ryan gosling sau bradley cooper sau david gandy. sau "vreau sa fie inalt" sau "vreau sa fie cantaret" sau mai stiu ce ne mai trece noua, femeilor, prin cap. faza e ca asta, ideea asta la care aspiram, e total absurda. pe langa aspectul fizic, care evident nu coteaza, pentru ca viitorul tau sot o sa fie cel mai frumos si cel mai destept si cel mai cel dintre toti, ne gandim si moral. vrem sa fie matur. vrem sa fie amuzant. vrem sa fie romantic.
dar stii ce cred eu? cred ca barbatul ideal e cel care reuseste sa te ridice la un alt nivel. cel care reuseste sa te faca sa fii sigura pe tine si sa te iubesti. noi, femeile, avem probleme mari cu increderea de sine. credem ca suntem grase, urate si proaste. nu mereu. dar in anumite zile, incepem sa plangem fara motiv si sa ne simtim de cacat si nu avem chef sa ne ridicam din pat. e greu de inteles, da. ( cum era? ... iubeste femeile asa cum sunt, nu incerca sa le intelegi ) si in astfel de momente avem nevoie ori de o imbratisare, ori de un comentariu stupid care ne face sa radem, ori de o floare ... ori de altele. barbatul ideal e ala care are o femeie de genul asta, si o transforma. o ajuta sa aiba zile din astea din ce in ce mai putin, pana nu o sa mai aibe deloc.
asta te poate surprinde. poate tipul ideal e cel care sta in fata ta la coada la supermarket si caruia nici macar nu-i arunci o a doua privire. sau poate e tipul ala pe care l-ai iubit in generala timp de 2 ani de zile. sau poate e tipul care pune pe facebook exact melodiile care iti plac tie. tipul ideal e cel care se afla pe aceeasi lungime de unda cu tine. cel cu care te conectezi la un alt nivel si cel care te citeste fara sa-i dai indicii. cel care simte cand esti suparata si stie exact ce sa zica si ce sa faca. cel care te face mereu sa zambesti, pentru ca i se rupe sufletul cand te vede trista. cel care te face sa te simti cea mai frumoasa, cea mai inteligenta, cea mai cea ... care te face sa simti atunci cand pasesti intr-o incapere plina cu femei frumoase, ca esti singura din lume pentru el. vise? deloc. sunt deja femei care au gasit asta.
I can be your hero, baby
I can kiss away the pain
I will stand by you forever
You can take my breath away
cum e de fapt barbatul ideal? inalt, brunet, ochi albastri, trup bine sculptat, inteligent si amuzant? uite nu. vezi tu ... pana la urma nu conteaza daca esti brunet cu ochi albastri sau cu ochi negri, sau verzi, sau daca esti blond, sau daca esti scund sau inalt. zicem de multe ori "vreau unul ca brad pitt" sau johnny depp, sau ryan gosling sau bradley cooper sau david gandy. sau "vreau sa fie inalt" sau "vreau sa fie cantaret" sau mai stiu ce ne mai trece noua, femeilor, prin cap. faza e ca asta, ideea asta la care aspiram, e total absurda. pe langa aspectul fizic, care evident nu coteaza, pentru ca viitorul tau sot o sa fie cel mai frumos si cel mai destept si cel mai cel dintre toti, ne gandim si moral. vrem sa fie matur. vrem sa fie amuzant. vrem sa fie romantic.
dar stii ce cred eu? cred ca barbatul ideal e cel care reuseste sa te ridice la un alt nivel. cel care reuseste sa te faca sa fii sigura pe tine si sa te iubesti. noi, femeile, avem probleme mari cu increderea de sine. credem ca suntem grase, urate si proaste. nu mereu. dar in anumite zile, incepem sa plangem fara motiv si sa ne simtim de cacat si nu avem chef sa ne ridicam din pat. e greu de inteles, da. ( cum era? ... iubeste femeile asa cum sunt, nu incerca sa le intelegi ) si in astfel de momente avem nevoie ori de o imbratisare, ori de un comentariu stupid care ne face sa radem, ori de o floare ... ori de altele. barbatul ideal e ala care are o femeie de genul asta, si o transforma. o ajuta sa aiba zile din astea din ce in ce mai putin, pana nu o sa mai aibe deloc.
asta te poate surprinde. poate tipul ideal e cel care sta in fata ta la coada la supermarket si caruia nici macar nu-i arunci o a doua privire. sau poate e tipul ala pe care l-ai iubit in generala timp de 2 ani de zile. sau poate e tipul care pune pe facebook exact melodiile care iti plac tie. tipul ideal e cel care se afla pe aceeasi lungime de unda cu tine. cel cu care te conectezi la un alt nivel si cel care te citeste fara sa-i dai indicii. cel care simte cand esti suparata si stie exact ce sa zica si ce sa faca. cel care te face mereu sa zambesti, pentru ca i se rupe sufletul cand te vede trista. cel care te face sa te simti cea mai frumoasa, cea mai inteligenta, cea mai cea ... care te face sa simti atunci cand pasesti intr-o incapere plina cu femei frumoase, ca esti singura din lume pentru el. vise? deloc. sunt deja femei care au gasit asta.
I can be your hero, baby
I can kiss away the pain
I will stand by you forever
You can take my breath away
sâmbătă, 5 octombrie 2013
vino ...
te astept.
am trecut prin multe in comparatie cu unii, si prin foarte putine in comparatie cu majoritatea. daca veneai la mine acum 2 3 4 ani nu ne-am fi inteles. nu as fi fost pregatita. nu as fi stiut ce ma faci sa simt. poate m-as fi speriat sau poate, mult mai rau, nu as fi dat importanta. si ar fi fost pacat. de asta cred in destin. nu ai venit acum luni de zile cand nu eram pregatita sufleteste pentru ca eram intr-un loc ciudat. nu ai venit acum ani cand as fi fost prea mica. nu ai venit nici acum. poate nici acum nu sunt vindecata si nu stiu sa interpretez toate semnele cum trebuie. poate nu o sa vii maine sau peste 5 luni sau peste 2 ani. poate trebuie sa cunosc alte persoane si sa invat alte chestii pana o sa fiu gata pentru tine.
stiu doar ca ... atunci cand vei veni, o sa fie ... fara cuvinte. o sa simtim din prima ca suntem buni unul pentru celalalt. ca avem ce vorbi ore in sir. si ca putem tacea unul langa altul in armonie. o sa vedem cum ne ridicam unul pe celalalt. o sa simtim cand plutim cand mergem de mana pentru prima oara pe strada. o sa simti furnicaturi in palma cum nu ai mai simtit, dar nu o sa zici. pentru ca esti barbat. esti mandru si nu poti sa recunosti ca te-ai atasat asa repede de cineva. o sa-mi zici ce simti in cel mai nepotrivit moment, de frica sa nu-ti pierzi curajul. nu o sa iti vina sa crezi ca te simti asa, de parca ai fi un pusti de 15 ani care iubeste pentru prima oara. o sa simti ca ma vrei in preajma ta mereu si sa nu poti respira daca nu stii ce fac. nu credeai ca asa iubire poate exista in alta parte decat in carti, caci si tu, ca si mine, ai mai iubit, dar nu a fost asa ... o sa fii un domn ... o sa fii exact cum am visat eu ca vei fi. desi nu credeai ca voi gasi ceva ca tine, si toti mi-au zis ca e imposibil. o sa ma rogi sa ma mut cu tine, cu o teama in glas sa nu cumva sa aleg sa raspund nu. dar nu as putea raspunde nu. as vedea cat de mult iti place cand te ating usor pe mana cand iti pun ceva, sau cand rad in palma, pentru ca rad in cele mai nepotrivite momente sau cat de interzis ramai cand spun lucrurilor pe nume, cand nu trebuie. ma ia gura pe dinainte. si ai stii ca si mie imi place cand ma iei in brate cand sunt trista, pentru stii ca atingerea ta ma face bine. fara cuvinte. doar noi. celulele ce ne compun si muzica sufletelor noastre.
intr-o zi o sa vii. orice zice lumea din jurul meu, eu te astept si nu e degeaba. o sa vorbim peste ani si ani, cand o sa fim incredibili de fericiti, despre asta. despre cum amandoi nu ne-am multumit cu putinul din relatiile anterioare si am vrut tot. o fim asa de asemanantori si atat de diferiti. o sa ramanem muti de intensitatea sentimentelor care vin de nici nu stim de unde. nici nu mai pot numara pe degete oamenii care ma cred naiva. eu cred doar ca sunt optimista. o sa vada ei. ei care se multumesc cu ce au ... poate nici eu nu am fost aia care sa triez brutal. am incercat. pentru ca nu stiu de unde o sa apari.
oare sunt prea visatoare? sau o sa vada ei in final ca am avut dreptate?
te astept, stii?
am trecut prin multe in comparatie cu unii, si prin foarte putine in comparatie cu majoritatea. daca veneai la mine acum 2 3 4 ani nu ne-am fi inteles. nu as fi fost pregatita. nu as fi stiut ce ma faci sa simt. poate m-as fi speriat sau poate, mult mai rau, nu as fi dat importanta. si ar fi fost pacat. de asta cred in destin. nu ai venit acum luni de zile cand nu eram pregatita sufleteste pentru ca eram intr-un loc ciudat. nu ai venit acum ani cand as fi fost prea mica. nu ai venit nici acum. poate nici acum nu sunt vindecata si nu stiu sa interpretez toate semnele cum trebuie. poate nu o sa vii maine sau peste 5 luni sau peste 2 ani. poate trebuie sa cunosc alte persoane si sa invat alte chestii pana o sa fiu gata pentru tine.
stiu doar ca ... atunci cand vei veni, o sa fie ... fara cuvinte. o sa simtim din prima ca suntem buni unul pentru celalalt. ca avem ce vorbi ore in sir. si ca putem tacea unul langa altul in armonie. o sa vedem cum ne ridicam unul pe celalalt. o sa simtim cand plutim cand mergem de mana pentru prima oara pe strada. o sa simti furnicaturi in palma cum nu ai mai simtit, dar nu o sa zici. pentru ca esti barbat. esti mandru si nu poti sa recunosti ca te-ai atasat asa repede de cineva. o sa-mi zici ce simti in cel mai nepotrivit moment, de frica sa nu-ti pierzi curajul. nu o sa iti vina sa crezi ca te simti asa, de parca ai fi un pusti de 15 ani care iubeste pentru prima oara. o sa simti ca ma vrei in preajma ta mereu si sa nu poti respira daca nu stii ce fac. nu credeai ca asa iubire poate exista in alta parte decat in carti, caci si tu, ca si mine, ai mai iubit, dar nu a fost asa ... o sa fii un domn ... o sa fii exact cum am visat eu ca vei fi. desi nu credeai ca voi gasi ceva ca tine, si toti mi-au zis ca e imposibil. o sa ma rogi sa ma mut cu tine, cu o teama in glas sa nu cumva sa aleg sa raspund nu. dar nu as putea raspunde nu. as vedea cat de mult iti place cand te ating usor pe mana cand iti pun ceva, sau cand rad in palma, pentru ca rad in cele mai nepotrivite momente sau cat de interzis ramai cand spun lucrurilor pe nume, cand nu trebuie. ma ia gura pe dinainte. si ai stii ca si mie imi place cand ma iei in brate cand sunt trista, pentru stii ca atingerea ta ma face bine. fara cuvinte. doar noi. celulele ce ne compun si muzica sufletelor noastre.
intr-o zi o sa vii. orice zice lumea din jurul meu, eu te astept si nu e degeaba. o sa vorbim peste ani si ani, cand o sa fim incredibili de fericiti, despre asta. despre cum amandoi nu ne-am multumit cu putinul din relatiile anterioare si am vrut tot. o fim asa de asemanantori si atat de diferiti. o sa ramanem muti de intensitatea sentimentelor care vin de nici nu stim de unde. nici nu mai pot numara pe degete oamenii care ma cred naiva. eu cred doar ca sunt optimista. o sa vada ei. ei care se multumesc cu ce au ... poate nici eu nu am fost aia care sa triez brutal. am incercat. pentru ca nu stiu de unde o sa apari.
oare sunt prea visatoare? sau o sa vada ei in final ca am avut dreptate?
te astept, stii?
duminică, 22 septembrie 2013
arta
unii din noi, vad lumea in culori. vad rosu si verde ... si albastru din ala pastelat. portocaliu. roz. you name it. oamenii aia vad toate culorile si le atribuie pe fiecare unei zile, unui sentiment, unei situatii ... e frumos sa traiesti colorat. altii vad totul alb negru. unii chiar doar gri. si aia sunt cei mai ... neoameni. sunt aia care stau intr-un colt si privesc lumea si viata cum trec pe langa ei. sunt oamenii paralizati de frica, sau durere ...
altii din noi ... mh. altii vedem lumea in sunete muzicale. poate nu te nasti cu muzica in sange. poate deprinzi arta asta tarziu. poate intr-o zi te trezesti ca simti muzica. ca fiecare nota isi lasa amprenta asupra ta si iti schimba starea. ca respiratia ta, si gesturile, si vorbele tale au un ritm propriu. oamenii astia cand aud o melodie incep sa fredoneze sau sa bata un ritm. pentru ei totul e muzica. si orice stare ai avea, gasesti o melodie care sa te unga pe suflet.
toti suntem sensibili la arta. fie ca la culori, fie ca la note muzicale, fie ca la poze, fie ca la mancare. toti avem asta in noi. toti avem o metoda de a ne gasi calmul si linistea in cele mai dificile momente. sunt zile in care iti vine sa urli. sa te iei de prima persoana care iti iese in cale si sa iti versi tot amarul pe ea. sunt alte zile ... cand iti vine sa plangi. nu stiu. te trezesti cu o stare, de-ti vine sa-ti iei campii. sunt alte zile cand ai nevoie sa inchizi ochii si sa te pierzi in caldura corpului cuiva. si nu .. nu te gandi aiurea. ma refer sa stai ca un ghemotoc pe canapea, in bratele unei persoane cu care te simti in siguranta. sunt zile cand iti vine sa urli, dar de fericire. sa stie toata lumea cat de bine iti e. sa le scoti ochii tuturor care au zis ca nu o sa poti sau chiar ca nu meriti. in toate zilele astea, apelam la arta. ascultam muzica care ne unge pe suflet. sau poate ... pictam cu ochii inchisi, sau poate pe veranda uitandu-ne la privelistea pe care o avem in spatele curtii. sau poate ... luam dalta in mana si facem dintr-o bucata de lemn ceva nemaivazut.
nu stiu sincer ce am face fara arta. asta e o manifestare a umanitatii cum este si constiinta. e o manifestare a spiritului fara de care nu am putea trai. si poate daca dintr-o data am fi privati de arta, am gasi o cale la ea din nou. pentru ca este ceva de care avem nevoie, in permanenta.
altii din noi ... mh. altii vedem lumea in sunete muzicale. poate nu te nasti cu muzica in sange. poate deprinzi arta asta tarziu. poate intr-o zi te trezesti ca simti muzica. ca fiecare nota isi lasa amprenta asupra ta si iti schimba starea. ca respiratia ta, si gesturile, si vorbele tale au un ritm propriu. oamenii astia cand aud o melodie incep sa fredoneze sau sa bata un ritm. pentru ei totul e muzica. si orice stare ai avea, gasesti o melodie care sa te unga pe suflet.
toti suntem sensibili la arta. fie ca la culori, fie ca la note muzicale, fie ca la poze, fie ca la mancare. toti avem asta in noi. toti avem o metoda de a ne gasi calmul si linistea in cele mai dificile momente. sunt zile in care iti vine sa urli. sa te iei de prima persoana care iti iese in cale si sa iti versi tot amarul pe ea. sunt alte zile ... cand iti vine sa plangi. nu stiu. te trezesti cu o stare, de-ti vine sa-ti iei campii. sunt alte zile cand ai nevoie sa inchizi ochii si sa te pierzi in caldura corpului cuiva. si nu .. nu te gandi aiurea. ma refer sa stai ca un ghemotoc pe canapea, in bratele unei persoane cu care te simti in siguranta. sunt zile cand iti vine sa urli, dar de fericire. sa stie toata lumea cat de bine iti e. sa le scoti ochii tuturor care au zis ca nu o sa poti sau chiar ca nu meriti. in toate zilele astea, apelam la arta. ascultam muzica care ne unge pe suflet. sau poate ... pictam cu ochii inchisi, sau poate pe veranda uitandu-ne la privelistea pe care o avem in spatele curtii. sau poate ... luam dalta in mana si facem dintr-o bucata de lemn ceva nemaivazut.
nu stiu sincer ce am face fara arta. asta e o manifestare a umanitatii cum este si constiinta. e o manifestare a spiritului fara de care nu am putea trai. si poate daca dintr-o data am fi privati de arta, am gasi o cale la ea din nou. pentru ca este ceva de care avem nevoie, in permanenta.
marți, 13 august 2013
ganduri si simtire
cateodata esti plictisit. teribil. te uiti in jur si e ... aceeasi lume. nu ma refer la exact aceleasi fete, caci ele se schimba. dar aceleasi caractere. aceleasi minciuni. aceleasi reprosuri. aceleasi priviri. si atunci stii ce faci? te intinzi in pat. respiri greu ca e al dracu' de cald, si te-ai culca de fapt jos pe gresie, dar dupa ai avea dureri de spate. inchizi ochi si respiri. simti cum aerul iti umfla plamanii pana la refuz. iti poti imagina ce vrei in timpul asta. poti inspira iubirea si caldura celor din jur. si bunatatea din oameni. caci crezi ca oamenii mereu au o latura buna. inspiri ziua de ieri, si-i schimbi deznodamantul. pentru ca acolo, in plamanii tai plini de aer, in creierul tau luminat de sinapse active, poti face ce vrei. asta e lumea ta in care nimeni nu poate patrunde. iei conversatia cu un prieten in care te-ai simtit usor jignita si o schimbi. ii dai replica si-i inchizi gura. schimbi sirul evenimentelor. il faci sa inteleaga ca daca e nervos nu e cazul sa-si verse nervii pe tine. il faci pe tipul pe care il vrei sa te vrea inapoi, si inca cu o sete mai mare ca a ta. o faci pe prietena ta care iar e suparata sa fie fericita. si sa mearga la un curs de dans. sa-si arunce grijile in ritm de cha-cha si vals vienez.
dechizi ochii pentru doua secunde si nu-ti place ce vezi. ii inchizi iar. si acum expiri. simti cum aerul paraseste alveolele pulmonare si ajunge incet si sigur pana la nari de unde iese. daca te concentrezi mai tare simti cum iti curge sangele prin vene ... si mai e ceva. da. muzica. si lasi muzica sa-ti cante in cap. si lasi sunetele sa-ti atinga pielea si sa ti se plimbe pe coloana. e ca un masaj. te relaxeaza. expiri problemele, grijile, durerile, in timpul in care sunetele iti modifica celulele din corp. simti energia cum curge prin tine.
dar nu mereu are efect statul asta intins in pat cu ochii inchisi. cateodata simti nevoia sa-i pui lesa la catel si sa-l iei la pas pe strazi. te uiti din cand in cand in ochii celor care trec pe langa tine. cate sentimente pot ascunde niste parti ale corpului atat de ... insignifiante as zice, dar nu e cuvantul corect. cand te uiti in ochii unei persoane, daca stii cum, poti vedea tot. dar cateodata ti se intampla sa simti oamenii. pur si simplu. stii ca persoana cu care vorbesti este vesela. stii ca alta e trista sau nevoasa, chiar daca nu vorbesti cu ea. oare de ce pot simti anumite persoane? ce vrea sa insemne asta? cred in legaturi umane. cred ca poti sa te simti legat sufleteste de-o persoana dupa cateva ore in care ati stat de vorba si sa simti ca o cunosti de ... la inceputul lumii. alteori faptul ca simtim anumite persoane ne da de gandit la faptul ca poate ne e destinat sa fim apropiati de ele. dar cam in 90% din cazuri sentimentul nu e reciproc. si stii la ce te mai ganesti? la faptul ca gandesti prea mult. cate persoane ti-au zis sa nu mai diseci intamplarile si iei totul asa cum e? dar iesi a plimbare, stai in pat si nu ai somn sau pur si simplu stai sub dus si capul ti se umple de ganduri. si ti se face sete de scris. mie una. poate tie iti vine cheful sa pictezi, sau sa desenezi, sau sa bati la tobe ...
dechizi ochii pentru doua secunde si nu-ti place ce vezi. ii inchizi iar. si acum expiri. simti cum aerul paraseste alveolele pulmonare si ajunge incet si sigur pana la nari de unde iese. daca te concentrezi mai tare simti cum iti curge sangele prin vene ... si mai e ceva. da. muzica. si lasi muzica sa-ti cante in cap. si lasi sunetele sa-ti atinga pielea si sa ti se plimbe pe coloana. e ca un masaj. te relaxeaza. expiri problemele, grijile, durerile, in timpul in care sunetele iti modifica celulele din corp. simti energia cum curge prin tine.
dar nu mereu are efect statul asta intins in pat cu ochii inchisi. cateodata simti nevoia sa-i pui lesa la catel si sa-l iei la pas pe strazi. te uiti din cand in cand in ochii celor care trec pe langa tine. cate sentimente pot ascunde niste parti ale corpului atat de ... insignifiante as zice, dar nu e cuvantul corect. cand te uiti in ochii unei persoane, daca stii cum, poti vedea tot. dar cateodata ti se intampla sa simti oamenii. pur si simplu. stii ca persoana cu care vorbesti este vesela. stii ca alta e trista sau nevoasa, chiar daca nu vorbesti cu ea. oare de ce pot simti anumite persoane? ce vrea sa insemne asta? cred in legaturi umane. cred ca poti sa te simti legat sufleteste de-o persoana dupa cateva ore in care ati stat de vorba si sa simti ca o cunosti de ... la inceputul lumii. alteori faptul ca simtim anumite persoane ne da de gandit la faptul ca poate ne e destinat sa fim apropiati de ele. dar cam in 90% din cazuri sentimentul nu e reciproc. si stii la ce te mai ganesti? la faptul ca gandesti prea mult. cate persoane ti-au zis sa nu mai diseci intamplarile si iei totul asa cum e? dar iesi a plimbare, stai in pat si nu ai somn sau pur si simplu stai sub dus si capul ti se umple de ganduri. si ti se face sete de scris. mie una. poate tie iti vine cheful sa pictezi, sau sa desenezi, sau sa bati la tobe ...
vineri, 21 iunie 2013
vicii
Care e viciul tau,deliciul tau social acceptat?
mergeam azi la plaja, si a inceput sa-mi cante melodia asta in cap. bineinteles ca nu am nici cea mai mica idee de unde pana unde a venit asta, dar am acceptat gandul si am inceut sa fredonez melodia. si dupa, normal, am inceput sa reflectez versurile.
tigari, cafea, droguri. astea sunt viciile principale. si alcoolul. astea sunt in top. dar nu sunt doar astea. si ciocolata e un viciu.
E vorba de dependenta, nu conteaza drogul
Cand te-ngropi in ceva si-ai uitat scopul.
si telefonul e un viciu. calculatorul. in ziua de azi suntem din ce in ce mai slabi incat orice se poate transforma in viciu. si bineinteles
Iti gasesti mereu alte ocupatii
Majoritatea luate de la altii.
influenta celor din jur e totul. te lasi influentat si dai mai departe. si ma gandeam, care e viciul meu? cele clasice nu imi apar in lista. nu beau, nu fumez, nu beau cafea. urasc cafeaua si iubesc mirosul. ciudat, nu? nu sunt dependenta de calculator sau telefon, am constatat ca pot trai fara el. nici de carti, desi in ultimele luni, am manacat efectiv carti pe paine. nici de ciocolata. poate de muzica. da. nu trece o sa zi fara sa ascult ceva, si daca trece, cant eu singura. e asta un viciu? poate gandurile care mereu imi umbla in cap. cine stie?
Senzatia e unica,doza de risc e mica
Viciul meu implica doar placere si dependenta psihica.
mergeam azi la plaja, si a inceput sa-mi cante melodia asta in cap. bineinteles ca nu am nici cea mai mica idee de unde pana unde a venit asta, dar am acceptat gandul si am inceut sa fredonez melodia. si dupa, normal, am inceput sa reflectez versurile.
tigari, cafea, droguri. astea sunt viciile principale. si alcoolul. astea sunt in top. dar nu sunt doar astea. si ciocolata e un viciu.
E vorba de dependenta, nu conteaza drogul
Cand te-ngropi in ceva si-ai uitat scopul.
si telefonul e un viciu. calculatorul. in ziua de azi suntem din ce in ce mai slabi incat orice se poate transforma in viciu. si bineinteles
Iti gasesti mereu alte ocupatii
Majoritatea luate de la altii.
influenta celor din jur e totul. te lasi influentat si dai mai departe. si ma gandeam, care e viciul meu? cele clasice nu imi apar in lista. nu beau, nu fumez, nu beau cafea. urasc cafeaua si iubesc mirosul. ciudat, nu? nu sunt dependenta de calculator sau telefon, am constatat ca pot trai fara el. nici de carti, desi in ultimele luni, am manacat efectiv carti pe paine. nici de ciocolata. poate de muzica. da. nu trece o sa zi fara sa ascult ceva, si daca trece, cant eu singura. e asta un viciu? poate gandurile care mereu imi umbla in cap. cine stie?
Senzatia e unica,doza de risc e mica
Viciul meu implica doar placere si dependenta psihica.
miercuri, 12 iunie 2013
oda tie
e ciudat cat de mult comfort poti gasi in cineva pe care credeai ca ai dezamagit si ca-ti va intoarce spatele. pentru ... cateva luni, nu ti-am vazut decat spatele. ti-am suflat in ceafa prin intermediului blogosferei si al unui prieten care foarte rar dadea detalii. am vrut sa vad ca e totul bine. si cand a fost greu, sufletul meu a fost acolo cu tine. si ... m-am rugat sa fie bine. eu aia necredincioasa, am facut asta. si a fost bine. si m-am bucurat pentru tine. era un timp in care toate actiunile mele orbitau in jurul tau. de la primul gand de dimineata pana la ultimul gand de seara. tot ce faceam se raporta la faptul ca vroiam sa fi fericit, si sa nu te supar cu nimic. dar au trecut luni si apoi ani in care te-am pus pe primul plan si intr-o zi, deodata, am realizat ca totul s-a trasnformat in ceva mai putin decat ce vreau. a fost o decizie ciudata si brusca pe care nici eu nu o inteleg complet. stiu doar ca ... asa a trebuit sa se intample. si cu decizia aia am dezamagit persoana care era cea mai importanta.
si dupa zile, saptamani de digerat actiunile mele si consecintele lor ai facut ... imposibilul. m-ai iertat. am simtit cele mai contradictorii sentimente. am simtit ca nu merit asta, dar m-am bucurat enorm. pentru ca atunci cand nu ai vorbit cu mine, lipsea o parte din mine. din pacate nu partea aia ... nu jumatatea mea, sufletul meu pereche sau asa ... alta parte. nici acum nu stiu sa dau o definitie. ai zis prieten de suflet. da. poate asta e cea mai buna notiune.
am gasit in tine ... un comfort inimaginabil pe care nu l-am mai gasit in nimeni. si cred ca mi-am dat seama de ce. mai devreme, am vorbit cu tata. si .. in cuvintele lui, le-am regasit pe ale tale. semeni atat de mult cu el, incat ai ajuns sa completezi o parte din mine care lipseste. m-ai ajutat sa ating un alt nivel. la fel cum ai mai facut-o. ma ajuti sa cresc. nu am zile de ajuns sa-ti multumesc pentru asta. tot ce pot acum sa fac, e sa sper ca nu o sa-mi intorci spatele din nou. si e teribil de egoist sa cer asta. chiar si sa aspir la asta. dar ... sper. ca o sa fi langa mine si o sa ne ajutam reciproc. si daca vreodata o sa consideri ca nu poti tine o simpla prietenie ( nu chiar simpla ) cu mine, si o sa decizi sa ma lasi pe drumul meu, vreau sa stii cat de mult te iubesc. din pacate nu cum o faceam odata, dar o iubire fraterna poate. suna ciudat, stiu ...
aveam nevoie sa zic asta.
si dupa zile, saptamani de digerat actiunile mele si consecintele lor ai facut ... imposibilul. m-ai iertat. am simtit cele mai contradictorii sentimente. am simtit ca nu merit asta, dar m-am bucurat enorm. pentru ca atunci cand nu ai vorbit cu mine, lipsea o parte din mine. din pacate nu partea aia ... nu jumatatea mea, sufletul meu pereche sau asa ... alta parte. nici acum nu stiu sa dau o definitie. ai zis prieten de suflet. da. poate asta e cea mai buna notiune.
am gasit in tine ... un comfort inimaginabil pe care nu l-am mai gasit in nimeni. si cred ca mi-am dat seama de ce. mai devreme, am vorbit cu tata. si .. in cuvintele lui, le-am regasit pe ale tale. semeni atat de mult cu el, incat ai ajuns sa completezi o parte din mine care lipseste. m-ai ajutat sa ating un alt nivel. la fel cum ai mai facut-o. ma ajuti sa cresc. nu am zile de ajuns sa-ti multumesc pentru asta. tot ce pot acum sa fac, e sa sper ca nu o sa-mi intorci spatele din nou. si e teribil de egoist sa cer asta. chiar si sa aspir la asta. dar ... sper. ca o sa fi langa mine si o sa ne ajutam reciproc. si daca vreodata o sa consideri ca nu poti tine o simpla prietenie ( nu chiar simpla ) cu mine, si o sa decizi sa ma lasi pe drumul meu, vreau sa stii cat de mult te iubesc. din pacate nu cum o faceam odata, dar o iubire fraterna poate. suna ciudat, stiu ...
aveam nevoie sa zic asta.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)