general valabil, toti oamenii sufera de nesiguranta. e stiut faptul ca femeile au mereu o problema cu felul in care arata, in timp ce barbatii stiu sa ascunda tot in spatele orgoliului. dar cand treci de el ...
niciodata un barbat nu e privit bine daca sta intr-un colt si sufera. asta trebuie sa faca in privat. cel putin la concluzia asta am ajuns dupa ani si ani in care colegii de liceu au facut misto de mine in mod repetat. baietii inteleg mai greu cand cineva vine dintr-un mediu mai greu. nici nu imi place sa ma gandesc la trecut. am suferit destul. am trecut prin iad si am reusit sa ies. era o perioada grea pentru mine, desi ajunsesem destul de sus ierarhic pe scara societatii. am dat din coate si am strans din dinti sa ajung unde ajunsesem. la suprafata am invatat acum mult timp sa nu arat ce simt. cine iti vede in suflet stie cum sa se foloseasca de asta. era o perioada grea pentru ca trecutul nu ma lasa nicio clipa sa traiesc in liniste. era asa de apasator incat aveam momente in care ajunsesem sa ... ma tai. momentele alea pentru mine erau o solutie. gaseam in durerea aia o eliberare. o portita a nu mai simti durerea psihica care efectiv ma ingenunchea daca o lasam sa ma cuprinda. totul a fost foarte greu si invatasem sa nu las persoane inauntru. nimeni nu avea voie sa imi citeasca sufletul. eram rau pentru oricine. nu vroiam sa infestez sufletul nimanui. eram un barbat puternic de 28 de ani. nu aveam voie sa ma plang. si sa tin minte era ingrozitor. era iadul meu pe care il purtam in permanenta cu mine. in afara de momentele alea rare in care lasa cate un firicel de sange sa mi se scurga din ranile pe care mi le faceam. aveam bratele pline de linii albe, acoperite partial de tatuaje. cat mai colorate. cat mai vii. cat mai ... opuse fata de sufletul meu negru.
nu dusesem o viata grea pana in acel moment. au fost probleme care au venit si au plecat. si de cativa ani, nu mai parea sa imi intre absolut nimic la suflet. aveam 25 de ani si incepusem sa ma simt cinica. incepusem sa cred ca m-am inchis in mine si ca nu mai pot lasa pe nimeni inauntru. aveam prieteni putini. sa zic ca puteam sa ii numar pe degetele de la o mana ar fi o supraestimare. ieseam rar in oras.nu credeam ca mai sunt facuta sa petrec cu lume. si ma gandeam ca nimeni nu o sa vada in carapacea asta a mea construita din greseala.eram singuratica. de mult timp, incepusem sa realizez. si ma simteam ok. imi era ok. foarte foarte rar, ma simteam singura.nu traiam in rai si nu aveam un iad personal. it was a kind of limbo. nu simtisem niciodata sentimentul ala ca as apartine undeva. incepusem sa cred ca e un mit. sa simti ca apartii unui loc, unei persoane. aveam nesigurante cum avea fiecare persoana si eram impacata cu ele. doar ca ... uneori ma gandeam ca daca ai langa tine persoana potrivita, fara niciun efort o sa faca nesigurantele alea sa dispara. da. persoana aia era un unicorn.
inchid ochii si ma duc in trecut. nu in trecutul meu negru, provocat de tatal meu. ha. buna asta. tata e cuvant ce nu il descrie pe acel om. dar nu. nu ma gandesc la acel trecut care ma umple de rani si ganduri negre. ma gandesc la ziua in care totul s-a schimbat. la ziua in care toata lumea a fost socata sa ma vada zambind. era o zi ploioasa. si alea erau cele mai naspa pentru mine. era in mod surprinzator o zi mai grea decat celelalte. eram nervos si mergeam de la munca spre casa. m-am hotarat sa ma opresc intr-un bar. era 7 aseara si aveam nevoie de un pahar de alcool sa imi amorteasca un pic gandurile. nu era un lucru greu de obtinut pentru ca nu beau de obicei, deci pentru scopul la care aspiram nu aveam nevoie decat de doua pahare de tarie. am intrat in barul in care mergeam de obicei si m-am asezat, neavand chef de nimic. eram cu capul lasat, uitandu-ma la telefon pentru ca tocmai se mai ivise o problema, cand s-a intamplat.
era o zi obisnuita. munca acasa munca acasa. altceva nu faceam. desi azi m-au chemat niste colegi de munca la o bere. oscilam intre a ma duce si a sta acasa sa citesc urmatoarea carte pe care mi-o propusesem. pana la urma am zis ca am nevoie sa ies. eram in orasul asta de ceva saptamani si nu am iesit calumea decat in primele doua zile. asa ca mi-am luat niste blugi stramti si un tricou mov si m-am indreptat spre locul in care urma sa ne intalnim. eram patrunsa in ganduri. de cand nu am mai fost cu cineva, de cand nu am mai remarcat pe cineva, incat sa intorc capul. eh. aiurea. mi-am indreptat gandurile spre alt domeniu. ma gandeam la ceva ce facusem in ziua aia la munca, ceva care mi-a dat gandit si ma zbateam sa inteleg solutia pe care mi-o daduse o colega. cand am ajuns, lumea era toata acolo. ceea ce ma asteptam, pentru ca am intarziat un pic. nu mi-a placut niciodata sa ajung inainte si sa fiu prima, asa ca lasam mereu o marja de vreo 5 minute in care sa intarzii. toti erau la masa si eu a trebuit sa merg la bar sa imi iau berea neagra pe care vroiam sa o gust de cand mi s-a oferit invitatia. am luat-o si am inceput sa ma indrept spre masa, cand mi-a sunat telefonul. nu m-am oprit din mers si cum eram atenta la telefon m-am impiedicat. la inceput am crezut ca mi-a iesit in cale un scaun, dar de fapt era un barbat care statea la bar. m-am izbit de el destul de tare incat o parte din berea mea a sarit pe pantalonii lui, iar el a fost nevoit sa ma prinda de talie sa ma stabilizeze, ca sa nu cad peste el. cand m-am uitat in ochii lui am vazut atat de multe incat am ramas impietrita. am vazut ceva ce urma sa imi schimbe viata, i-am vazut sufletul.
mana aia de pe talia ei imi trimitea furnicaturi pana in adancul sufletului. niciodata nu am simtit asta. niciodata nu m-am pierdut in niste ochi ataaat de frumosi. erau caprui? erau verzi? nu am idee. dar abia astept sa descopar. cum trec de la o culoare la alta in functie de stari. cum se simte mana mea mangaind toata pielea aia catifelata. m-am pierdut. m-am inecat in ea. dar culmea. am simtit ca inecandu-ma in ea, de fapt incep sa traiesc.
au trecut ani de cand am vazut ochii aia caprui-verzi. de cand am vazut-o cum mi-a citit sufletul si m-a udat cu bere neagra in toata partea inferioara a corpului. ani in care degetele mele au cunoscut fiecare coltisor al trupului ei si mintea mea s-a jucat cu toate gandurile ei. am invatat sa o citesc din gesturi. am invatat cum ochii i se fac verzi de suparare si oboseala, si i se fac caprui, aproape negri de furie sau pasiune. am invatat cum un om te poate vindeca, fara sa vrea. cum iti elimina nesigurantele pe care le aveai in privinta ta. ea mi-a aratat ca sufletul meu era doar in aparenta negru. si ca nu o pot strica.
au trecut ani de cand am vazut ochii lui, mai albastri decat cel mai albastru si senin cer. ani in care am invatat ca nu cunoscusem iubirea, si ca ... unicornii la care visam si ii mitificam de fapt exista. am invatat ca tot ce le ziceam prietenilor mei, dandu-le speranta ca dragostea adevarata chiar exista, era intru totul adevarat. am invatat ca e ok sa nu iti fie ok. si am invatat ca sunt persoane, fara de care nu poti respira, chiar daca au plecat din casa de 5 minute si sunt doar la un apel distanta. am trait si traiesc dragostea cu o pasiune mistuitoare care ma ineaca. m-am inecat in el. si culmea, asta m-a facut sa simt ca traiesc. sa simt ca apartin. sa ma simt acasa. nu depinde de unde, ci depinde de cu cine. in liniile colorate de pe mainile lui, si-au gasit casa degetele mele. si in sufletul lui plin de durere, mi-a facut loc si am consolidad bucuria care a inceput sa se nasca in el. l-am salvat si el mi-a luminat viata.
imagine
duminică, 18 mai 2014
joi, 8 mai 2014
maturitate emotionala.
ieri coboram scarile pe care le cobor in fiecare zi si eram cu gandul departe. ca de obicei. lumea are o miscare atat de rapida in vremea noastra incat rar te obosesti sa te uiti in jurul tau. stai cu nasul in telefon. deseori. sau pur si simplu esti absorbit de ganduri si nu dai doi bani pe ce e langa tine. si e atat de gresit. e atat de gresit sa nu te uiti la liliceii astia infloriti care sunt pretutindeni si sa nu le inspiri mirosul. numa cateva secunde iti ia. opreste-te si miroase liliecii. o sa iti placa. inchide ochii si inspira mirosul ala placut si lasa-l sa creeze o mica bucurie inauntrul tau. uita-te la cerul ala cat e de albastru si trage-ti bucurie din asta. si chiar daca sunt nori gri si negri care semnaleaza furtuna... uita-te la ei. admira creatia asta ciudata care este atat de similara cu somoioagele de vata. cauta forme in ei, bucura-te de furtuna care vine. ”ploaia care va veni, le va potopi pe toate.” totul te poate purifica si iti poate schimba radical perspectiva. chiar si verdele sau mirsoul ierbii. bucura-te mereu de micile miracole din jurul tau. zambeste pentru nu ai idee cat poate conta. stii cand iti dai seama? cand mergi obosit, dupa o zi grea si lunga, in care ai indurat si frig si caldura, in care ti-ai mancat nervii ca nu iti iesea ceva, pana jos la non-stop sa iei un suc. esti cu capul in pamant pentru ca nu mai ai chef de nimic ... si cand ridici ochii vezi o fata zambitoare care poate a avut o zi la fel de grea. si lasi zambetul ala sa intre in tine si sa isi faca un loc al lui acolo. bucura-te de lucrurile marunte pentru ca nu stii cand se vor opri sa apara.
ma consider o persoana matura. daca nu matura in general, macar matura pentru varsta mea. si maturitatea, mai ales cea emotionala e foarte greu de atins. e foarte greu sa stii exact ce vrei si sa ai maturitate ca atunci cand primesti mai putin sa zici ”nu e pentru mine”. pentru ca daca te complaci intr-o situatie in care nu ti-e suta la suta bine, pentru ca ”poate totusi...” mi se pare imaturitate emotionala. in fine. si de asta spun ca ... oamenii fac foarte rau ca judeca. ca se uita in stanga si in dreapta si zic ”mama cum e imbracat ala” sau ”doamne ce face aia”. era o vreme cand as fi zis ”eu nu judec.” si as fi sustinut-o sus si tare. dar adevarul este ca... judec. doar ca ... mai putin decat o faceam odata. in fiecare zi mai putin, pana sper sa ajung unde vreau sa ajung. este gresit sa iti dai cu parerea si sa cataloghezi pe cineva dupa aparente. cateodata nici dupa ce ai cunoscut omul in esenta nu poti sa ai o parere de acuratete ridicata. pentru ca nu poti cunoaste o persoana in totalitate. si atunci de ce rautatea asta? si invidia si tot. pentru ce?
hai sa ne bucuram de lucrurile marunte. un bun exemplu, e un bun cover:
ma consider o persoana matura. daca nu matura in general, macar matura pentru varsta mea. si maturitatea, mai ales cea emotionala e foarte greu de atins. e foarte greu sa stii exact ce vrei si sa ai maturitate ca atunci cand primesti mai putin sa zici ”nu e pentru mine”. pentru ca daca te complaci intr-o situatie in care nu ti-e suta la suta bine, pentru ca ”poate totusi...” mi se pare imaturitate emotionala. in fine. si de asta spun ca ... oamenii fac foarte rau ca judeca. ca se uita in stanga si in dreapta si zic ”mama cum e imbracat ala” sau ”doamne ce face aia”. era o vreme cand as fi zis ”eu nu judec.” si as fi sustinut-o sus si tare. dar adevarul este ca... judec. doar ca ... mai putin decat o faceam odata. in fiecare zi mai putin, pana sper sa ajung unde vreau sa ajung. este gresit sa iti dai cu parerea si sa cataloghezi pe cineva dupa aparente. cateodata nici dupa ce ai cunoscut omul in esenta nu poti sa ai o parere de acuratete ridicata. pentru ca nu poti cunoaste o persoana in totalitate. si atunci de ce rautatea asta? si invidia si tot. pentru ce?
hai sa ne bucuram de lucrurile marunte. un bun exemplu, e un bun cover:
joi, 27 martie 2014
iarta-mi visarea si trezeste-ma ...
pentru ca a visa e gratis. si pentru ca fara vise si sperante probabil viata nu ar insemna nimic :
”de ce oare suntem remarcate doar atunci cand purtam tocuri si suntem machiate si nu stiu ce? daca eu ies in blugi si in adidasi nu se uita nici naiba la mine. dar daca imi trantesc in loc de adidasii astia obositi, tocuri, ma observa destui. si de ce? de ce s-au stricat standardele? de ce baietii sunt asa superficiali si se uita doar la astea machiate si urcate pe tocuri, carora le bate vantul pe sub fuste? astea disperate. pe bune. parca asta e dress code pentru femeile singure. si pentru ce? ca sa vada ca sub tona aia de machiaj si sub hainele alea atent potrivite, nu sunt decat niste femei urate si proaste? e incredibil cum se ascunde lumea dupa aparente si vede doar ce vrea sa vada.”
”da. exact la asta ma gandeam si eu.” spune prietena ei uitandu-se la ea de parca a grait cel mai mare adevar ... si poate chiar asta a facut.
”si mai sunt tipele alea, care sufera de blestemul femeii bagate in seama ... tipele alea care au o gramada de baieti la picioare si nu sunt fericite cu nici unul.” zice ea ganditoare.
”da, da. amuzant spus. blestem. si chiar asa e.” zice prietena ei razand.
”stii de ce avem noi nevoie? de un om matur. cu capul pe umeri. care sa gandeasca. un tip de cel putin vreo 30 de ani, care sa nu aiba in cap doar fuste scurte, care sa vrea sa aiba cu cine sa poarte o conversatie.”
”deja visezi prea departe...” spune prietena ei amagita. trista.
intr-o seara, ea cu prietena ei stau la o cafenea, band cate o ciocolata calda si povestind ca de obicei cate in luna si in stele. sunt prietene de atatia ani ca au pierdut deja numarul lor. nu a gasit pe nimeni cu care sa poata vorbi atat de deschis despre orice. la capitolul fete. ca cu baietii altfel vorbesti. intamplarea face, ca mirosul de cafea din jur sa ii aduca aminte de discutia lor de acum ani de zile. trage aer adanc in piept si zambeste.
”iti amintesti discutia aia despre baieti de atunci cand ne plimbam cu catelusa mea?”
prietena ei incepe sa rada isteric. ”stii ca am iesit cu ea de cel putin sute de ori?”
ah da. uitase. uitase ca prietena ei nu ii citeste gandurile si ca nu vede conexiunile pe care tocmai le-a facut in cap. asa ca ii aminteste toata conversatia ...
”doamne ... ce bine ai zis-o atunci. nici nu-mi vine sa cred. chiar uitasem. au trecut 5 ani de atunci.”
da ... au trecut 5 ani de atunci. timp in care ...
gandurile ii sunt intrerupte de mana calda care deja are casa ei pe pielea ei. acum doi ani de zile, intr-o zi teribil de proasta, cand era imbracata in adidasi si blugi si avea parul ravasit pentru ca fusese la munca intr-un sat, a dat piept in piept cu un barbat. cand si-a ridicat ochii din pamant, s-a pierdut in niste ochi mai negri decat noaptea. ea, care a luptat ani de zile sa devina o femeie puternica, care nu pleaca in fata oricui capul, si-a pierdut toate cuvintele. nu mai simtise asta din adolescenta si nici nu credea ca o va mai simti vreodata. avea senzatia deja ca dragostea adevarata nu e pentru ea. dar vazand ochii aia negri, cu destul peste inaltimea ei, a simtit cum roseste si cuvintele o parasesc unul cate unul. el a zambit gentil, dar se vedea cat de multe ascunde in privirea aia. cand a intins mana sa dea mana cu ea, a simtit cum mii de fiori i se imprastie pe sirea spinarii. si dupa modul in care el a tras aer in piept si-a dat seama ca si el a simtit.
”ce faci, doamna?” i-a zis jucaus in timp ce s-a aplecat sa-i sarute tampla, taindu-i respiratia ca in prima zi cand l-a vazut.
”ma gandeam la tine. tu esti visul meu cel mai de pret, indeplinit.”
mood today :
now i'm looking for a reason why, you even set my world into motion
I never thought, I'd be like this
In the palm of your hand - happily speechless
You wear my shirt and just a devil smile
Bringing Mars closer to Venus
Late at night, I watch you sleep
You saved my life, when no one believed
You gave up Diamonds for a Rolling' Stone
Now I know what it means to be home.
tu esti cea mai frumoasa parte din mine ...
”de ce oare suntem remarcate doar atunci cand purtam tocuri si suntem machiate si nu stiu ce? daca eu ies in blugi si in adidasi nu se uita nici naiba la mine. dar daca imi trantesc in loc de adidasii astia obositi, tocuri, ma observa destui. si de ce? de ce s-au stricat standardele? de ce baietii sunt asa superficiali si se uita doar la astea machiate si urcate pe tocuri, carora le bate vantul pe sub fuste? astea disperate. pe bune. parca asta e dress code pentru femeile singure. si pentru ce? ca sa vada ca sub tona aia de machiaj si sub hainele alea atent potrivite, nu sunt decat niste femei urate si proaste? e incredibil cum se ascunde lumea dupa aparente si vede doar ce vrea sa vada.”
”da. exact la asta ma gandeam si eu.” spune prietena ei uitandu-se la ea de parca a grait cel mai mare adevar ... si poate chiar asta a facut.
”si mai sunt tipele alea, care sufera de blestemul femeii bagate in seama ... tipele alea care au o gramada de baieti la picioare si nu sunt fericite cu nici unul.” zice ea ganditoare.
”da, da. amuzant spus. blestem. si chiar asa e.” zice prietena ei razand.
”stii de ce avem noi nevoie? de un om matur. cu capul pe umeri. care sa gandeasca. un tip de cel putin vreo 30 de ani, care sa nu aiba in cap doar fuste scurte, care sa vrea sa aiba cu cine sa poarte o conversatie.”
”deja visezi prea departe...” spune prietena ei amagita. trista.
intr-o seara, ea cu prietena ei stau la o cafenea, band cate o ciocolata calda si povestind ca de obicei cate in luna si in stele. sunt prietene de atatia ani ca au pierdut deja numarul lor. nu a gasit pe nimeni cu care sa poata vorbi atat de deschis despre orice. la capitolul fete. ca cu baietii altfel vorbesti. intamplarea face, ca mirosul de cafea din jur sa ii aduca aminte de discutia lor de acum ani de zile. trage aer adanc in piept si zambeste.
”iti amintesti discutia aia despre baieti de atunci cand ne plimbam cu catelusa mea?”
prietena ei incepe sa rada isteric. ”stii ca am iesit cu ea de cel putin sute de ori?”
ah da. uitase. uitase ca prietena ei nu ii citeste gandurile si ca nu vede conexiunile pe care tocmai le-a facut in cap. asa ca ii aminteste toata conversatia ...
”doamne ... ce bine ai zis-o atunci. nici nu-mi vine sa cred. chiar uitasem. au trecut 5 ani de atunci.”
da ... au trecut 5 ani de atunci. timp in care ...
gandurile ii sunt intrerupte de mana calda care deja are casa ei pe pielea ei. acum doi ani de zile, intr-o zi teribil de proasta, cand era imbracata in adidasi si blugi si avea parul ravasit pentru ca fusese la munca intr-un sat, a dat piept in piept cu un barbat. cand si-a ridicat ochii din pamant, s-a pierdut in niste ochi mai negri decat noaptea. ea, care a luptat ani de zile sa devina o femeie puternica, care nu pleaca in fata oricui capul, si-a pierdut toate cuvintele. nu mai simtise asta din adolescenta si nici nu credea ca o va mai simti vreodata. avea senzatia deja ca dragostea adevarata nu e pentru ea. dar vazand ochii aia negri, cu destul peste inaltimea ei, a simtit cum roseste si cuvintele o parasesc unul cate unul. el a zambit gentil, dar se vedea cat de multe ascunde in privirea aia. cand a intins mana sa dea mana cu ea, a simtit cum mii de fiori i se imprastie pe sirea spinarii. si dupa modul in care el a tras aer in piept si-a dat seama ca si el a simtit.
”ce faci, doamna?” i-a zis jucaus in timp ce s-a aplecat sa-i sarute tampla, taindu-i respiratia ca in prima zi cand l-a vazut.
”ma gandeam la tine. tu esti visul meu cel mai de pret, indeplinit.”
mood today :
now i'm looking for a reason why, you even set my world into motion
I never thought, I'd be like this
In the palm of your hand - happily speechless
You wear my shirt and just a devil smile
Bringing Mars closer to Venus
Late at night, I watch you sleep
You saved my life, when no one believed
You gave up Diamonds for a Rolling' Stone
Now I know what it means to be home.
tu esti cea mai frumoasa parte din mine ...
joi, 20 martie 2014
lather. rinse. repeat.
multi, sa nu zicem chiar majoritatea, au o conceptie foarte gresita. imi plange logica si rationalitatea cand aud ce prostii debiteaza unii. ce ma supara cel mai puternic, mai ales in ultima vreme, e conceptia asta de multime ca dragostea perfecta nu exista. oh, come on! am ajuns sa cred ca asta zic oamenii care vor sa se scuze fata de ei. stii ... atunci cand esti cu cineva, si e bine, ca e de treaba, si e destul de draguta. atractia nu mai e ce a fost, dar atata timp cat sta cu tine si te ajuta si-ti suporta toate ticurile si obiceiurile proaste, de ce sa vrei altceva? e „acasa” cu ea. e obisnuinta si confort. si comoditate. si e ok. daca renunti la asta, poate ce gasesti va fi mult mai rau. poate nu mai gasesti una ca ea, dragutica si cu destula minte..
serios?!! dar daca gasesti ceva mult mai bun? si fiind legat de tipa confort nu poti sa o cunosti pe cea perfecta. ce e cu gandirea asta absurda de a ne multumi cu ce e ok? nu „the best”, ci doar ok. trebuie sa invatam ca meritam tot. e foarte simplu. o data ce ai avut curajul sa renunti la o persoana odata, cu restul e usor. sa accepti totul, sau nimic. teoria asta trebuie sa o luam, sa ne spalam cu ea, si sa ne clatim dupa. si daca dupa ce ai clatit, ai udat teoria asta si a intrat la apa, atunci repeti. repeti pana asta devine motto-ul tau. nu stiu de ce toti se multumesc cu putin... si de ce se subestimeaza, crezand ca e bine ce au si ca poate nu merita mai mult. doamne!! toti meritam mai mult. toti meritam fericirea absoluta cu persoana perfecta. si inainte sa zici ca nu exista asa ceva, da. nu exista. persoana perfecta. dar exista persoana perfecta pentru tine. si o sa stii cand o sa o cunosti ca ea e.
in alta ordine de idei, nu credeam ca va exista ceva care sa-mi satisfaca gusturile muzicale. sunt foarte pretentioasa si in acelasi timp ascult orice. ciudat, stiu. nu credeam ca o sa primesc asta de la un radio .... dar. rock fm. listen to it :D it's fucking awesome. inspiratie de la unde.
serios?!! dar daca gasesti ceva mult mai bun? si fiind legat de tipa confort nu poti sa o cunosti pe cea perfecta. ce e cu gandirea asta absurda de a ne multumi cu ce e ok? nu „the best”, ci doar ok. trebuie sa invatam ca meritam tot. e foarte simplu. o data ce ai avut curajul sa renunti la o persoana odata, cu restul e usor. sa accepti totul, sau nimic. teoria asta trebuie sa o luam, sa ne spalam cu ea, si sa ne clatim dupa. si daca dupa ce ai clatit, ai udat teoria asta si a intrat la apa, atunci repeti. repeti pana asta devine motto-ul tau. nu stiu de ce toti se multumesc cu putin... si de ce se subestimeaza, crezand ca e bine ce au si ca poate nu merita mai mult. doamne!! toti meritam mai mult. toti meritam fericirea absoluta cu persoana perfecta. si inainte sa zici ca nu exista asa ceva, da. nu exista. persoana perfecta. dar exista persoana perfecta pentru tine. si o sa stii cand o sa o cunosti ca ea e.
in alta ordine de idei, nu credeam ca va exista ceva care sa-mi satisfaca gusturile muzicale. sunt foarte pretentioasa si in acelasi timp ascult orice. ciudat, stiu. nu credeam ca o sa primesc asta de la un radio .... dar. rock fm. listen to it :D it's fucking awesome. inspiratie de la unde.
marți, 18 martie 2014
pentru tine.
stateam azi si ma gandeam ca nu ti-am scris niciodata. am scris despre tine ... o data sau de doua ori, dar nu tie. ceea ce nu e corect. de-a lungul vietii am cunoscut multe persoane. dar unele iti raman in suflet.
te-am cunoscut acum foarte mult timp. sa fi trecut ani...si luni intregi petrecute alaturi de tine. de la tine am invatat sa apreciez oamenii. sa ma bucuri de lucruri marunte. sa tintesc sus. mi-ai spus ca nu e frumos sa judeci si sa ma lipsesc de oamenii care fac asta. mi-ai aratat cum sa imi incep drumul in viata asta ciudata si grea. ai fost laga mine la pasii definitorii ai drumului meu si ai avut mereu urechile indreptate in directia mea cand aveam vreo problema. am impartasit bucurii, lacrimi, sperieturi. imi pare rau ca nu mai e cum a fost. si ca vorbesc cu tine destul de rar.
Some days I feel broke inside but I won't admit
Sometimes I just wanna hide 'cause it's you I miss
And it's so hard to say goodbye when it comes to this, ooh
Would you tell me I was wrong? Would you help me understand?
Are you looking down upon me? Are you proud of who I am?
There's nothing I wouldn't do to have just one more chance
To look into your eyes and see you looking back
au trecut atatia ani in care am pus mana pe telefon sa te sun, doar ca sa-mi dau seama ca nu are cine sa-mi raspunda. in primul an am sunat cred ca in fiecare zi. au trecut ani plini cu luni presarate cu zile grele. zile de dor. in care priveam stelele si ma gandeam la tine. nu o sa zic ca nu e corect ca ai plecat, pentru ca poate iti e mai bine. dar o sa zic ca nu e zi in care sa nu-mi sa fii aici. vorbesc cu tine in fiecare zi, fara a avea placerea de ati auzi vocea. dar culmea, stiu ca ma vezi si ca ma ajuti. unele zile sunt grele inca, dupa aproape 6 ani, fara tine.
mi se rupe inima de dor ...
te-am cunoscut acum foarte mult timp. sa fi trecut ani...si luni intregi petrecute alaturi de tine. de la tine am invatat sa apreciez oamenii. sa ma bucuri de lucruri marunte. sa tintesc sus. mi-ai spus ca nu e frumos sa judeci si sa ma lipsesc de oamenii care fac asta. mi-ai aratat cum sa imi incep drumul in viata asta ciudata si grea. ai fost laga mine la pasii definitorii ai drumului meu si ai avut mereu urechile indreptate in directia mea cand aveam vreo problema. am impartasit bucurii, lacrimi, sperieturi. imi pare rau ca nu mai e cum a fost. si ca vorbesc cu tine destul de rar.
Some days I feel broke inside but I won't admit
Sometimes I just wanna hide 'cause it's you I miss
And it's so hard to say goodbye when it comes to this, ooh
Would you tell me I was wrong? Would you help me understand?
Are you looking down upon me? Are you proud of who I am?
There's nothing I wouldn't do to have just one more chance
To look into your eyes and see you looking back
au trecut atatia ani in care am pus mana pe telefon sa te sun, doar ca sa-mi dau seama ca nu are cine sa-mi raspunda. in primul an am sunat cred ca in fiecare zi. au trecut ani plini cu luni presarate cu zile grele. zile de dor. in care priveam stelele si ma gandeam la tine. nu o sa zic ca nu e corect ca ai plecat, pentru ca poate iti e mai bine. dar o sa zic ca nu e zi in care sa nu-mi sa fii aici. vorbesc cu tine in fiecare zi, fara a avea placerea de ati auzi vocea. dar culmea, stiu ca ma vezi si ca ma ajuti. unele zile sunt grele inca, dupa aproape 6 ani, fara tine.
mi se rupe inima de dor ...
duminică, 16 martie 2014
aim high.
ma scoate din gandurile astea mana ta care cauta sa ma atinga. si imi amintesc prima noapte impreuna cand pe la 3 4 noaptea m-am dus pana la baie si cand m-am intors m-a amuzat ca tu ma cautai frenetic prin pat. soarele iti mangaie acum pieptul. si eu ma gandesc la ziua cand te-am vazut plangand pentru prima oara si cum ai cautat alinare in bratele mele. imi vin rand pe rand in cap amintirile timpului petrecut impreuna ... privirea ta in prima seara si siguranta cu care ai vorbit. siguranta unui om inteligent care are ce vorbi cu oricine. siguranta unui om constient de cum arata ... securitatea si confortul pe care le-am simtit din prima cu tine ... teama care m-a cuprins din cauza puterii sentimentelor pe care le-am simtit prea devreme ... fericirea care m-a inaltat pana in al noualea cer cand mi-ai spus prima oara ca ma iubesti ...tensiunea pe care am simtit-o cand ai inceput sa vezi prin straturile mele de autoaparare construite din cauza ranilor. pe care mi le-ai vindecat cum nimeni nu a reusit. toti inaintea ta adaugasera cate o contributie proprie pe lista aia. si ai venit tu si mi-ai sters lacrimile si mi-ai cicatrizat ranile din suflet ... furia din ochi cand cineva ma trata de fata cu tine cu mai putin decat respect ... respectul pe care mi l-ai oferit in absolut fiecare zi de cand am avut contact vizual.
doi ochi verzi ma privesc dintr-o data undeva pierduri in parul tau care ti s-a lasat pe frunte.
"la ce te gandeai?" spune vocea aia calda a ta care m-a cucerit din prima. inchid ochii si-i multumesc sufletului care acum este in cer si ma vegheaza. ii multumesc ca mi-a scos in cale o persoana care sa-mi indeplineasca visurile. o persoana care s-a ridicat chiar peste nivelul standardurilor mele, despre care foarte multi au spus ca sunt exagerata. "go big or go home",nu? deschid ochii cand iti simt buzele pe tampla stanga si aproape ca imi curge o lacrima. cineva categoric ma iubeste acolo sus.
"ca trebuie sa te tunzi" spund parand plictisita. si bineinteles ca in cateva secunde ma trezesc trantita pe spate si tine deasupra privindu-ma usor arogant.
"de ce ma minti cand stiu atat de bine cat iti place"
duminică, 2 martie 2014
salvare
bate vantul. tare. nu ar putea sa estimeze viteza cu care bate. asta e unul din defectele ei, nu stie sa estimeze. bate vantul ala asa de tare si aduce cu el intr-un final ploaia.
„exact ca-n suflet” gandeste si inspira adanc. nu a fost cea mai reusita perioada pentru ea. inchide ochii pentru cateva secunde si un an ii trece prin fata ochilor. isi aduce aminte cum a luat-o la vale viata ei sentimentala. si a tras dupa sine altele probleme la nivel moral. isi aminteste fiecare zambet care i-a mascat durerea si complicatiile din suflet. prietenii cu care statea si ei credeau ca e totul bine. de multe ori nu stii cum sa le zici persoanelor celor mai apropiate tie ca nu e bine. ceva. viata ta nu e buna. dar nu stii exact de ce. nu intelegi cum dupa un ramas-bun, au venit atatea indecizii, incat nu stii daca vreodata se vor duce. inghite in sec pentru ca o ustura gatul.
„nu mai vreau sa plang iar” isi spune si isi sterge colturile ochilor ca sa nu inceapa iar valul. nu vrea sa explice nimanui de ce plange aproape in fiecare seara. oricum toti o cred nebuna, nu vrea sa le confirme asta. zambeste. pentru ca ... ea nu e victima. nu intelege de ce cand a rupt o relatie a venit un blocaj. de ce cand a incercat cu unul si cu altul, rezultatul a fost acelasi. vreau si nu vreau in acelasi timp.
„cred ca sunt stricata.” daca ar stii prietenele ei, care se bucura sa o vada mereu, ca gandeste asa ar certa-o matern ca sa-si revina. dar odata ce ai inceput sa gandesti asta despre tine, nu prea ai cum sa iesi din asta..
inchide ochii din nou pentru putin ... pentru ca mirosul de ploaie si asfalt ud sa i se infiltreze in simturi. si tresare cand se aude ceainicul fluierand. ei nu ii place ceaiul. dar o data pe luna, mai bea cate un ceai.
„azi bei si tu o cana cu mine? am gri, de care iti place tie” se aude vocea zambitoare a iubitului ei. zambetul din vocea lui, i se strecoara pe buze si se trezeste zambind. da. si atunci lasa gandurile negre in fundal si le aduce in prim plan pe cele bune. isi reaminteste cum ploaia i-a adus impreuna. cum a stropit-o trecand cu masina pe trecerea de pietoni pe care se afla ea, si ea l-a injurat. isi aminteste cum el s-a dat jos nervos din masina si s-au certat 5 minute, dar la sfarsit niciunul nu isi amintea despre ce e vorba. si erau si uzi leoarca. isi aminteste cum in secunda in care a atins-o, din greseala, a simtit ceva. nu stia exact ce... isi aminteste cum a reusit in cateva zile, saptamani, sa-i stearga durerea din trecut, sa-i dea incredere in ea si in finalul ei fericit. isi aminteste cum si ea l-a vindecat pe el. isi aminteste cum au luptat amandoi cu sentimentele lor proprii, pentru ca amandoi au avut un an groaznic. amandoi au incercat fara succes. amandoi aveau fantezii legate de persoana pe care o vor langa ei.
„ce fantezii demne de carti aveam” gandeste ea. si da. finalul ei fericit a fost ca in carti. se intinde pe spate in hamacul pe care l-a primit de la cei mai apropiati oameni ai ei. isi aduce aminte razand cum s-a certat la cutite cu iubitul ei ca sa i-l agate. atat de pasional si tumultuos a fost totul de cand s-au cunoscut.
„ai de gand sa-mi raspunzi?” se aude din bucatarie. i s-a schimbat tonul. e vocea aia intimidanta de care se tem toti si foarte putini indraznesc sa o confrunte. asta a aflat despre el inca din prima zi. ii place sa fie sus, peste toti. sa controleze lumea. dar ea l-a infruntat din prima. si au fost adversari pe cinste. s-a ridicat din hamac cu parere de rau, pentru ca ar mai fi stat cateva ore acolo sa asculte si sa miroasa ploaia si sa-si aminteasca de anul care a trecut, ca sa reuseasca sa dea drumul amintirilor. si a pasit pe varfuri pana in bucatarie, unde s-a pus in spatele lui si si-a infasurat bratele in jurul lui.
„as fi preferat si un raspuns verbal” spune el cu o voce asa calda si dulce cum nu a mai auzit la nimeni. sau daca a auzit, nu a avut asupra ei acelasi efect. nu a vazut pe nimeni care sa-si schimbe starea in cateva secunde asa de drastic. dar iubea asta la el. face ochii mari si inspira o gura mare de aer. tocma si-a dat seama ca ...
„te iubesc” spune prinzandu-se de el ca de viata in sine. pentru ca puterea cu care simte acest sentiment o zguduie si ii da putere in acelasi timp. ii e frica de ce va zice. dar el se intoarce, o saruta pe tampla, ii ridica fata cu ambele maine si-i spune privind-o in ochi pana in adancul sufletului.
„te iubesc” si tremurul acela mic o face sa vada ca e adevarat si ca si el se temea de reactia ei. „multumesc”
„pentru ce?”
„pentru ca esti incapatanata si vehementa. pentru ca te certi cu pasiune si iubesti cu pasiune. pentru ca m-ai salvat.” o lacrima i s-a scurs pe obraz. pentru ca si el a salvat-o pe ea. de ea insasi.
„exact ca-n suflet” gandeste si inspira adanc. nu a fost cea mai reusita perioada pentru ea. inchide ochii pentru cateva secunde si un an ii trece prin fata ochilor. isi aduce aminte cum a luat-o la vale viata ei sentimentala. si a tras dupa sine altele probleme la nivel moral. isi aminteste fiecare zambet care i-a mascat durerea si complicatiile din suflet. prietenii cu care statea si ei credeau ca e totul bine. de multe ori nu stii cum sa le zici persoanelor celor mai apropiate tie ca nu e bine. ceva. viata ta nu e buna. dar nu stii exact de ce. nu intelegi cum dupa un ramas-bun, au venit atatea indecizii, incat nu stii daca vreodata se vor duce. inghite in sec pentru ca o ustura gatul.
„nu mai vreau sa plang iar” isi spune si isi sterge colturile ochilor ca sa nu inceapa iar valul. nu vrea sa explice nimanui de ce plange aproape in fiecare seara. oricum toti o cred nebuna, nu vrea sa le confirme asta. zambeste. pentru ca ... ea nu e victima. nu intelege de ce cand a rupt o relatie a venit un blocaj. de ce cand a incercat cu unul si cu altul, rezultatul a fost acelasi. vreau si nu vreau in acelasi timp.
„cred ca sunt stricata.” daca ar stii prietenele ei, care se bucura sa o vada mereu, ca gandeste asa ar certa-o matern ca sa-si revina. dar odata ce ai inceput sa gandesti asta despre tine, nu prea ai cum sa iesi din asta..
inchide ochii din nou pentru putin ... pentru ca mirosul de ploaie si asfalt ud sa i se infiltreze in simturi. si tresare cand se aude ceainicul fluierand. ei nu ii place ceaiul. dar o data pe luna, mai bea cate un ceai.
„azi bei si tu o cana cu mine? am gri, de care iti place tie” se aude vocea zambitoare a iubitului ei. zambetul din vocea lui, i se strecoara pe buze si se trezeste zambind. da. si atunci lasa gandurile negre in fundal si le aduce in prim plan pe cele bune. isi reaminteste cum ploaia i-a adus impreuna. cum a stropit-o trecand cu masina pe trecerea de pietoni pe care se afla ea, si ea l-a injurat. isi aminteste cum el s-a dat jos nervos din masina si s-au certat 5 minute, dar la sfarsit niciunul nu isi amintea despre ce e vorba. si erau si uzi leoarca. isi aminteste cum in secunda in care a atins-o, din greseala, a simtit ceva. nu stia exact ce... isi aminteste cum a reusit in cateva zile, saptamani, sa-i stearga durerea din trecut, sa-i dea incredere in ea si in finalul ei fericit. isi aminteste cum si ea l-a vindecat pe el. isi aminteste cum au luptat amandoi cu sentimentele lor proprii, pentru ca amandoi au avut un an groaznic. amandoi au incercat fara succes. amandoi aveau fantezii legate de persoana pe care o vor langa ei.
„ce fantezii demne de carti aveam” gandeste ea. si da. finalul ei fericit a fost ca in carti. se intinde pe spate in hamacul pe care l-a primit de la cei mai apropiati oameni ai ei. isi aduce aminte razand cum s-a certat la cutite cu iubitul ei ca sa i-l agate. atat de pasional si tumultuos a fost totul de cand s-au cunoscut.
„ai de gand sa-mi raspunzi?” se aude din bucatarie. i s-a schimbat tonul. e vocea aia intimidanta de care se tem toti si foarte putini indraznesc sa o confrunte. asta a aflat despre el inca din prima zi. ii place sa fie sus, peste toti. sa controleze lumea. dar ea l-a infruntat din prima. si au fost adversari pe cinste. s-a ridicat din hamac cu parere de rau, pentru ca ar mai fi stat cateva ore acolo sa asculte si sa miroasa ploaia si sa-si aminteasca de anul care a trecut, ca sa reuseasca sa dea drumul amintirilor. si a pasit pe varfuri pana in bucatarie, unde s-a pus in spatele lui si si-a infasurat bratele in jurul lui.
„as fi preferat si un raspuns verbal” spune el cu o voce asa calda si dulce cum nu a mai auzit la nimeni. sau daca a auzit, nu a avut asupra ei acelasi efect. nu a vazut pe nimeni care sa-si schimbe starea in cateva secunde asa de drastic. dar iubea asta la el. face ochii mari si inspira o gura mare de aer. tocma si-a dat seama ca ...
„te iubesc” spune prinzandu-se de el ca de viata in sine. pentru ca puterea cu care simte acest sentiment o zguduie si ii da putere in acelasi timp. ii e frica de ce va zice. dar el se intoarce, o saruta pe tampla, ii ridica fata cu ambele maine si-i spune privind-o in ochi pana in adancul sufletului.
„te iubesc” si tremurul acela mic o face sa vada ca e adevarat si ca si el se temea de reactia ei. „multumesc”
„pentru ce?”
„pentru ca esti incapatanata si vehementa. pentru ca te certi cu pasiune si iubesti cu pasiune. pentru ca m-ai salvat.” o lacrima i s-a scurs pe obraz. pentru ca si el a salvat-o pe ea. de ea insasi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)