bate vantul. tare. nu ar putea sa estimeze viteza cu care bate. asta e unul din defectele ei, nu stie sa estimeze. bate vantul ala asa de tare si aduce cu el intr-un final ploaia.
„exact ca-n suflet” gandeste si inspira adanc. nu a fost cea mai reusita perioada pentru ea. inchide ochii pentru cateva secunde si un an ii trece prin fata ochilor. isi aduce aminte cum a luat-o la vale viata ei sentimentala. si a tras dupa sine altele probleme la nivel moral. isi aminteste fiecare zambet care i-a mascat durerea si complicatiile din suflet. prietenii cu care statea si ei credeau ca e totul bine. de multe ori nu stii cum sa le zici persoanelor celor mai apropiate tie ca nu e bine. ceva. viata ta nu e buna. dar nu stii exact de ce. nu intelegi cum dupa un ramas-bun, au venit atatea indecizii, incat nu stii daca vreodata se vor duce. inghite in sec pentru ca o ustura gatul.
„nu mai vreau sa plang iar” isi spune si isi sterge colturile ochilor ca sa nu inceapa iar valul. nu vrea sa explice nimanui de ce plange aproape in fiecare seara. oricum toti o cred nebuna, nu vrea sa le confirme asta. zambeste. pentru ca ... ea nu e victima. nu intelege de ce cand a rupt o relatie a venit un blocaj. de ce cand a incercat cu unul si cu altul, rezultatul a fost acelasi. vreau si nu vreau in acelasi timp.
„cred ca sunt stricata.” daca ar stii prietenele ei, care se bucura sa o vada mereu, ca gandeste asa ar certa-o matern ca sa-si revina. dar odata ce ai inceput sa gandesti asta despre tine, nu prea ai cum sa iesi din asta..
inchide ochii din nou pentru putin ... pentru ca mirosul de ploaie si asfalt ud sa i se infiltreze in simturi. si tresare cand se aude ceainicul fluierand. ei nu ii place ceaiul. dar o data pe luna, mai bea cate un ceai.
„azi bei si tu o cana cu mine? am gri, de care iti place tie” se aude vocea zambitoare a iubitului ei. zambetul din vocea lui, i se strecoara pe buze si se trezeste zambind. da. si atunci lasa gandurile negre in fundal si le aduce in prim plan pe cele bune. isi reaminteste cum ploaia i-a adus impreuna. cum a stropit-o trecand cu masina pe trecerea de pietoni pe care se afla ea, si ea l-a injurat. isi aminteste cum el s-a dat jos nervos din masina si s-au certat 5 minute, dar la sfarsit niciunul nu isi amintea despre ce e vorba. si erau si uzi leoarca. isi aminteste cum in secunda in care a atins-o, din greseala, a simtit ceva. nu stia exact ce... isi aminteste cum a reusit in cateva zile, saptamani, sa-i stearga durerea din trecut, sa-i dea incredere in ea si in finalul ei fericit. isi aminteste cum si ea l-a vindecat pe el. isi aminteste cum au luptat amandoi cu sentimentele lor proprii, pentru ca amandoi au avut un an groaznic. amandoi au incercat fara succes. amandoi aveau fantezii legate de persoana pe care o vor langa ei.
„ce fantezii demne de carti aveam” gandeste ea. si da. finalul ei fericit a fost ca in carti. se intinde pe spate in hamacul pe care l-a primit de la cei mai apropiati oameni ai ei. isi aduce aminte razand cum s-a certat la cutite cu iubitul ei ca sa i-l agate. atat de pasional si tumultuos a fost totul de cand s-au cunoscut.
„ai de gand sa-mi raspunzi?” se aude din bucatarie. i s-a schimbat tonul. e vocea aia intimidanta de care se tem toti si foarte putini indraznesc sa o confrunte. asta a aflat despre el inca din prima zi. ii place sa fie sus, peste toti. sa controleze lumea. dar ea l-a infruntat din prima. si au fost adversari pe cinste. s-a ridicat din hamac cu parere de rau, pentru ca ar mai fi stat cateva ore acolo sa asculte si sa miroasa ploaia si sa-si aminteasca de anul care a trecut, ca sa reuseasca sa dea drumul amintirilor. si a pasit pe varfuri pana in bucatarie, unde s-a pus in spatele lui si si-a infasurat bratele in jurul lui.
„as fi preferat si un raspuns verbal” spune el cu o voce asa calda si dulce cum nu a mai auzit la nimeni. sau daca a auzit, nu a avut asupra ei acelasi efect. nu a vazut pe nimeni care sa-si schimbe starea in cateva secunde asa de drastic. dar iubea asta la el. face ochii mari si inspira o gura mare de aer. tocma si-a dat seama ca ...
„te iubesc” spune prinzandu-se de el ca de viata in sine. pentru ca puterea cu care simte acest sentiment o zguduie si ii da putere in acelasi timp. ii e frica de ce va zice. dar el se intoarce, o saruta pe tampla, ii ridica fata cu ambele maine si-i spune privind-o in ochi pana in adancul sufletului.
„te iubesc” si tremurul acela mic o face sa vada ca e adevarat si ca si el se temea de reactia ei. „multumesc”
„pentru ce?”
„pentru ca esti incapatanata si vehementa. pentru ca te certi cu pasiune si iubesti cu pasiune. pentru ca m-ai salvat.” o lacrima i s-a scurs pe obraz. pentru ca si el a salvat-o pe ea. de ea insasi.
