raw pain

she was just really comfortable. that comfortable that she let her guard down all the way, and you never want to do that. never.


statea in pat si lacrimile i se prelingeau pe obraz. nici nu mai suspina. pana acum a facut-o. ramasese aproape fara aer la un moment dat. nu stia de ce cateodata durerea unei despartiri semana cu durerea vestii mortii cuiva. da. categoric durerea unei despartiri dureaza zile, pe cand cealalalta dureaza infinit. chiar daca nu realizezi, durerea mortii cuiva e mereu acolo, in suflet si isi mai manifesta prezenta cateodata prin "ah ce dor imi e". dar e vorba de prima durere. nu se astepta ca la vazul acelor cuvinte aerul sa-i paraseasca cu un "uush" pieptul si sa nu vrea sa se intoarca. nu se astepta sa reactioneze. si mai ales, nu se astepta sa reactioneze frumos. dar a tras aer in piept si a lasat lacrimile si cuvintele sa-i cada. le-a lasat sa se imprastie si sa faca ce stiu ele mai bine. cu fiecare cuvant pe care il scria simtea cum durerea se ascute. cum se infinge si se rasuceste inauntrul ei. mai ales din cauza sinesteziei aleia idioate, simtea intepaturi in zona pieptului. era asa de incordata si trista incat simtea ca nu are aer. ca nu poate sa-l prinda si sa si-l arunce in plamani. simtea ca se sufoca. ca se scufunda. si durerea aia ascutita pornea din inima si i se batea de coaste si facea ravagii pana cand se putea materializa in cuvinte. dar nu. nu mai voia cuvinte, cand si-a dat seama ca cuvintele au adus-o aici de la inceput.


i-a venit in gand galopand fiecare gest frumos pe care l-a facut fata de ea. fiecare "you're amazing". fiecare "multumesc ca existi". fiecare "sunt asa de bucuros ca mi-am ascultat instinctul". fiecare "I'm falling in love with you". fiecare bullshit pe care i l-a servit in zilele alea. fiecare privire care o facea sa se simta ca este singura din lume si ca ea e cheia fericirii lui. fiecare zambet. (zambetul ala o sa-i lipseasca, chiar daca era doar o iluzie.) fiecare film vazut impreuna. fiecare "facem cum vrei tu". fiecare episod de serial vazut impreuna. fiecare melodie aratata. fiecare "te invat vreodata ceva rau?" spus lui, de ea. fiecare sentiment de apartenenta, care se ivea la gesturi mici si confortabile. fiecare clipa de confort alaturi de el. toate astea galopau in mintea ei la nivel de milisecunde si se bateau si explodau. fiecare "I'm falling in love with you". nu au fost multe, dar fiecare.


inchide ochii sa-i scurga de lacrimile care se agita in continuare sa iasa si sa-i umbreasca vederea. acum lasa de-o parte gandurile bune si le face loc indoielilor. fiecare indoiala ca se misca prea repede. fiecare indoiala ca simte prea multe, dupa doar putin peste o saptamana. fiecare indoiala ca se poate iubi asa usor. fiecare indoiala ca se gasesc oameni perfecti in lumea asta. fiecare indoiala ca o sa o lase. fiecare indoiala ca o sa o indeparteze. fiecare indoiala ca cumva va ajunge sa strice tot, pentru ca asa i se intampla de fel.


reuseste cateva ore sa se plimbe pe malul apei si sa isi revina. reuseste sa respire. reuseste sa gandeasca ca durerea ei nu e asa mare in comparatie cu a altora, si ca pamantul se va roti perpetuu chiar daca ea nu se urneste din loc. dar reusita cea mai mare a ei din seara aia, a fost ca a putut sa vada. odata ce lacrimile i s-au uscat pe obraji, a putut sa vada ca de fapt totul a fost o iluzie. isi da seama ca fiecare vorba si gest auzite, au fost doar niste sperante materializate de un bun manipulator. a vazut ca s-a deschis prea tare fata de cineva pe care nu il stia suficient, si a vazut cum el a gasit oportunitatea de a profita de asta. nu il acuza pentru asta. pentru ca nu a fost greseala lui, ci a ei. a fost slaba. i-a dat sansa pe tava, si prost sa fii sa nu o iei. a zis inconstient "te rog, raneste-ma" si el s-a supus.


cand a reusit sa vada, lacrimile au inceput sa-i curga iar. si indoielile au inceput sa apara. dar nu aceleasi. total altele. s-a indoit de ea. "sunt naiva?" "sunt proasta?" "sunt o victima?" "sunt o curva?" nu poti sa te daruiesti cuiva asa de total, fara sa il cunosti, si sa nu ajungi sa gandesti asa. a lasat gandurile de-o parte si a cautat confort unde a stiut ca sigur il gaseste si ca e genuine. a sunat-o pe mama. care dupa ce i-a spus ca a avertizat-o in repetate randuri sa nu "se arunce", i-a spus ca e acolo si ca o asteapta acasa. s-a simtit din nou invaluita intr-o bula de iubire. dar de data asta era reala. asa reala ca se putea arunca pe spate cu ochii inchisi in ea. stii, cum fac aia exercitiile alea de incredere, cand se lasa pe spate si ii prinde partenerul. si a zambit. "nu sunt curva. sunt cum aleg sa ma vad."


oricat de confortabil te-ai simti, alege prima oara sa crezi ca totul e o iluzie. alege sa fii sceptic si sa pui sub umbra indoielii lucrurile care par a fi prea frumoase sa fie adevarate, pentru ca de obice nu sunt. si dupa ...

call up mama when all else fails.