raw pain

she was just really comfortable. that comfortable that she let her guard down all the way, and you never want to do that. never.


statea in pat si lacrimile i se prelingeau pe obraz. nici nu mai suspina. pana acum a facut-o. ramasese aproape fara aer la un moment dat. nu stia de ce cateodata durerea unei despartiri semana cu durerea vestii mortii cuiva. da. categoric durerea unei despartiri dureaza zile, pe cand cealalalta dureaza infinit. chiar daca nu realizezi, durerea mortii cuiva e mereu acolo, in suflet si isi mai manifesta prezenta cateodata prin "ah ce dor imi e". dar e vorba de prima durere. nu se astepta ca la vazul acelor cuvinte aerul sa-i paraseasca cu un "uush" pieptul si sa nu vrea sa se intoarca. nu se astepta sa reactioneze. si mai ales, nu se astepta sa reactioneze frumos. dar a tras aer in piept si a lasat lacrimile si cuvintele sa-i cada. le-a lasat sa se imprastie si sa faca ce stiu ele mai bine. cu fiecare cuvant pe care il scria simtea cum durerea se ascute. cum se infinge si se rasuceste inauntrul ei. mai ales din cauza sinesteziei aleia idioate, simtea intepaturi in zona pieptului. era asa de incordata si trista incat simtea ca nu are aer. ca nu poate sa-l prinda si sa si-l arunce in plamani. simtea ca se sufoca. ca se scufunda. si durerea aia ascutita pornea din inima si i se batea de coaste si facea ravagii pana cand se putea materializa in cuvinte. dar nu. nu mai voia cuvinte, cand si-a dat seama ca cuvintele au adus-o aici de la inceput.


i-a venit in gand galopand fiecare gest frumos pe care l-a facut fata de ea. fiecare "you're amazing". fiecare "multumesc ca existi". fiecare "sunt asa de bucuros ca mi-am ascultat instinctul". fiecare "I'm falling in love with you". fiecare bullshit pe care i l-a servit in zilele alea. fiecare privire care o facea sa se simta ca este singura din lume si ca ea e cheia fericirii lui. fiecare zambet. (zambetul ala o sa-i lipseasca, chiar daca era doar o iluzie.) fiecare film vazut impreuna. fiecare "facem cum vrei tu". fiecare episod de serial vazut impreuna. fiecare melodie aratata. fiecare "te invat vreodata ceva rau?" spus lui, de ea. fiecare sentiment de apartenenta, care se ivea la gesturi mici si confortabile. fiecare clipa de confort alaturi de el. toate astea galopau in mintea ei la nivel de milisecunde si se bateau si explodau. fiecare "I'm falling in love with you". nu au fost multe, dar fiecare.


inchide ochii sa-i scurga de lacrimile care se agita in continuare sa iasa si sa-i umbreasca vederea. acum lasa de-o parte gandurile bune si le face loc indoielilor. fiecare indoiala ca se misca prea repede. fiecare indoiala ca simte prea multe, dupa doar putin peste o saptamana. fiecare indoiala ca se poate iubi asa usor. fiecare indoiala ca se gasesc oameni perfecti in lumea asta. fiecare indoiala ca o sa o lase. fiecare indoiala ca o sa o indeparteze. fiecare indoiala ca cumva va ajunge sa strice tot, pentru ca asa i se intampla de fel.


reuseste cateva ore sa se plimbe pe malul apei si sa isi revina. reuseste sa respire. reuseste sa gandeasca ca durerea ei nu e asa mare in comparatie cu a altora, si ca pamantul se va roti perpetuu chiar daca ea nu se urneste din loc. dar reusita cea mai mare a ei din seara aia, a fost ca a putut sa vada. odata ce lacrimile i s-au uscat pe obraji, a putut sa vada ca de fapt totul a fost o iluzie. isi da seama ca fiecare vorba si gest auzite, au fost doar niste sperante materializate de un bun manipulator. a vazut ca s-a deschis prea tare fata de cineva pe care nu il stia suficient, si a vazut cum el a gasit oportunitatea de a profita de asta. nu il acuza pentru asta. pentru ca nu a fost greseala lui, ci a ei. a fost slaba. i-a dat sansa pe tava, si prost sa fii sa nu o iei. a zis inconstient "te rog, raneste-ma" si el s-a supus.


cand a reusit sa vada, lacrimile au inceput sa-i curga iar. si indoielile au inceput sa apara. dar nu aceleasi. total altele. s-a indoit de ea. "sunt naiva?" "sunt proasta?" "sunt o victima?" "sunt o curva?" nu poti sa te daruiesti cuiva asa de total, fara sa il cunosti, si sa nu ajungi sa gandesti asa. a lasat gandurile de-o parte si a cautat confort unde a stiut ca sigur il gaseste si ca e genuine. a sunat-o pe mama. care dupa ce i-a spus ca a avertizat-o in repetate randuri sa nu "se arunce", i-a spus ca e acolo si ca o asteapta acasa. s-a simtit din nou invaluita intr-o bula de iubire. dar de data asta era reala. asa reala ca se putea arunca pe spate cu ochii inchisi in ea. stii, cum fac aia exercitiile alea de incredere, cand se lasa pe spate si ii prinde partenerul. si a zambit. "nu sunt curva. sunt cum aleg sa ma vad."


oricat de confortabil te-ai simti, alege prima oara sa crezi ca totul e o iluzie. alege sa fii sceptic si sa pui sub umbra indoielii lucrurile care par a fi prea frumoase sa fie adevarate, pentru ca de obice nu sunt. si dupa ...

call up mama when all else fails.

ah. that time again.

nu e necesar sa iti spun sa te uiti pe geam. nu. tu stii deja. simti. cu toate simturile. vazul iti este stimulat de toate beculetele si decoratiunile agatate peste tot. mirosul iti este asaltat de aerul de iarna, si mai apoi de toate dulciurile ce se vand la tarabele din centru. pipaitul iti este dat peste cap de frigul de afara. manusi? cizme? caciula? nu conteaza. tot il simti. auzul iti este satisfacut de colinde si alte sunete festive. si in sfarsit gustul. am lasat ce e mai bun la sfarsit, caci asta imi este obiceiul inca de mica. stii foarte bine ca atunci cand zic Craciun, zic ciocolata (lichida, solida, nici nu conteaza), turta dulce si alte bunatati care iti fac "sa ploua in gura" cel putin la fel de tare ca primele.


acum ca ti-ai amintit ce luna e, da-mi voie sa iti amintesc alte lucruri esentiale. toata lumea din jur a inceput sa spuna cat de bine e sa fii bun. cat de bine te simti daca daruiesti. cum ar trebui sa apreciezi lucrurile marunte. da. ok. sunt total de acord cu fiecare lucru in parte. si nu as vrea sa reiau ce se zice cel mai des de Valentine's Day, dar totusi ... de ce nu faci lucrurile alea in fiecare zi?? o fi asa de greu sa te uiti langa tine si sa zambesti ca persoana aia e inca langa tine, si ca nu ai visat-o? sau ar fi asa de greu sa surprinzi pe cineva prin gesturi mici? sun-o pe mama ta si spune-i ca o iubesti. ai idee cat de mult ar incanta-o? sigur mai mult decat o alta esarfa de craciun. sau lumanare parfumata sau mai stiu eu incotro te indreapta alegerile. sau da-i o ciocolata unui prieten. si bucura-te cand ii vezi fata cum se lumineaza.


dar stii ce? nu. hai sa lasam tertipurile. hai sa lasam "fii bun tot anul" si restul. hai sa inchidem ochii si sa simtim. ... nu ma minti. stiu ca nu i-ai inchis. inchide-i 5 minute. ok? poti sa te lipsesti de la nebunia cotidiana care-ti mentine viata pe linia de plutire 5 minute. haaai. stiu ca vreeeei. inchide ochii si trage adanc aer in piept. la ce te gandesti? care e primul gand care iti strabate cortexul cu pasi grabiti? care? pentru ca oricare ar fi ... ala e cel mai pur.

o sa fiu corecta si o sa-ti spun la ce ma gandesc eu. cand inchid ochii si ma incapatanez sa iau in piept tot aerul din camera, brusc se transforma tot. sunt acasa. ma uit in jur si vad un brad. vad decoratiuni de craciun ( don't judge me. e sarbatoarea mea preferata ) peste tot. vad beculete la marginea ferestrelor si in curte prin copaci. mh. curte? acum vad ca nu sunt in apartamentul alor mei si zambesc. o casa frumoasa. lemn si sticla. si imi provoaca un sentiment de apartenenta cum nu am mai intalnit. ma intorc la brad si trec de el. deodata un zambet mi se formeaza pe buze, care simt efectiv cum imi lumineaza fata. pentru ca dincolo de geamul ce desparte livingul, unde sunt eu, de bucatarie, esti tu. gatesti? eroule! si imi dau seama ca de aici provine sentimentul de apartenenta. de aici. din sufletul ala care face cat mii de cuvinte insiruite in spatiu real si virtual la un loc. de fiecare data cand inchid ochii te vad pe tine.

tu ce vezi? fix primul gand? ce te face sa tresari? te gandesti la mine?


orice ar spune masa de oameni de dincolo de zidurile tale, orice fraza uzata ti-ar trece razant pe langa urechi, de sarbatori ideea de baza e sa faci ce simti.


do whatever the fuck makes you happy!