de 3 ani, vad aceeasi ochi atunci cand ma trezesc. ochii aia negri care mereu se deschid inaintea alor mei. ochii aia neobositi pe care am ajuns sa ii iubesc. nu. am ajuns sa fiu dependenta de ei. privirea aia calda si plina de dragoste de la un om atat de tare si puternic atat fizic cat si moral, care contrazice esenta firii lui. a fost greu sa se lasa purtata de el si dusa in lumea lui. pentru ca totul pare roz la inceput. si dup-aia se innegreste. de atatea ori mi se intamplase inainte ...
dupa ani de relatie se ajunsese la reprosuri si vorbe grele. el nu a inteles nici acum si nici nciodata ca nu este suficient de bun pentru mine. orgoliul masculin nu permite chestia asta. si stiam. poate nu de la inceput. eram tineri la inceput si lumea putea fi a noastra. mi-a promis luna si stelele. dar a uitat sa faca lucruri importante pentru mine. a uitat sa imi arate cat ii pasa. a uitat sa renunte la chestii pentru mine, asta dupa ce eu am renuntat la luni intregi de zile. a venit la mine. in casa mea departe de casa. si credeam ca o sa se schimbe atatea. si el tot nu intelegea semnele pe care i le dadeam. bine ... acum stiu ca baietii nu se pricep la subtilitati. si atunci cand le dai mesaje subliminale ai face sa le subliniezi. sa le indrepti atentia catre ele mai ceva decat cei de la aeroport care dirijeaza avioanele. dar am zis ca intelege. si bineinteles ca nu a inteles. nu a vazut ca nu era ce imi trebuie si ca merit mai mult. nu sunt zeita zeitelor, dar m-am simtit minimizata de el. si bineinteles ca dupa ani de zile, el inca nu realizeaza asta. m-a acuzat ca nu am luptat pentru relatie. dar el nu stia ca eu am luptat cu mine insami de peste jumatate de an. el nu percepea asta. nu intelegea. scurt pe doi la asta s-a rezumat relatia noastra. 3 ani in 3 cuvinte : el NU intelege.
dupa luni de la despartire am senzatia ca nici el nu intelege. dupa luni intregi pentru el inca sunt pe piedestalul ala. inca sunt zeita. pentru unul nu am fost si pentru altul sunt. am crezut ca asta vreau. si poate chiar asta vreau, dar nu de la oricine. am inteles dupa o luna ca inca suferea. dar a trecut atata timp incat da in obsesie. incat ma indeparteaza asa de tare, ca doar ideea ca ma va atinge ma face sa ma retrag. pana si un "hei" ma face sa ma treaca fiorii. si nu aia buni. nu suport pana nici faptul ca foloseste expresia mea, luata de la cel pentru care eram o obisnuinta. incep sa nu mai suport nimic si mi-e frica ca intr-o zi o sa fiu asa rea cu el incat nu o sa ma recunosc. si nu vreau sa ma pierd pe mine din cauza cuiva care nu imi da drumul. nu vreau nici asa. sa fiu considerata cea mai cea si sa ajunga sa fie o speranta inutila. ma enerveaza ca pana in al 12-lea ceas e atat de arogant si deja aroganta aia o da doar aiurea. doar cand nu trebuie. prea multa incredere de sine strica. distruge. 2 luni exprimate in 4 cuvinte : el CREDE ca intelege.
despartirile astea doua mi-au trecut prin fata ochilor. celelalte relatii nu sunt importante. au fost zile, saptamani si cateodata luni care au trecut rapid pe langa mine. m-au invatat lucruri, da. din tot inveti. dar astea doua mi-au aratat doua nuante diferite de negru. doua nuante pe care le detest. din tot sufletul. persoanele alea inca sunt undeva in sufletul meu. dar prea adanc. si putin contact face acest lucru sa ramana stabil. pentru ca mult contact cu oricare dintre ei, va duce la sfarsitul definitiv al oricarei legaturi. dar ochii astia ... negrul pe care il experimentez acum e atat de placut. nu credeam ca exista placere care sa aiba la baza durere. sufletul de langa mine mi-a aratat in fiecare zi din acesti ani cat de adevarat e. cum toti avem durerea aia pe care putem cladi ceva frumos. alaturi de el nu m-a simtit zeita. nu m-am simtit muza. si nu m-am simtit o convenienta. alaturi de el m-am simtit si ma simt intreaga lume. atat de diversificata si atat de iubita.
we all want to tell the truth, some of us just need a crutch.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu