terapie

stateam azi si ma gandeam la ... lume. chiar suntem bine, precum pretindem? nu stiu daca multi stiu ce inseamna sa fi cu adevarat bine. daca stai sa te uiti in stanga si in dreapta fiecare are o anumita tristete in privire. toti am trecut prin niste lucruri care ne-au schimbat. toti am pierdut niste persoane. toti am fost cu adevarat tristi intr-un moment al vietii. si categoric o sa mai fim.


ai langa tine o persoana foarte speciala. nu ma refer la un sot sau iubit. ma refer la o bunica, un bunic, o matusa, o mama sau un tata. persoanele cele mai importante pentru noi. unii sunt batrani. se imbolnavesc. nu trebuie sa fi egoist in momentele alea. nu trebuie s vrei sa-i ti langa tine ca sa nu suferi tu din cauza pierderii lor. trebuie sa te gandesti ca daca tu nu ii lasi, ei nu pot sa-i dea drumul din lume asta. poate pare aberant, dar asa este. cand cineva sufera de un rau iremediabil, trebuie lasat sa fie mai bine, in termenii lui. chiar daca asta inseamna moarte. moartea nu e un sfarsit. cred cu tarie asta. moartea nu ar trebui sa fie o experienta care sa te schimbe total, si totusi o face. si noi o lasam sa o faca.

lasand teoriile astea de-o parte, am pornit de la idee de terapie. ma uit la un serial, in care unul dintre personajele principale insista pe ideea de terapie muzicala. si e foarte corect. numa ca multi atunci cand sunt tristi asculta muzica trista. pentru ca ... nu au chef de altceva. si asta e foarte rau. muzica chiar poate face minuni. sa pui ce-ti place, sa dai tare si sa inchizi ochii. sa o lasi sa-ti cuprinda corpul si sa-ti gadile simturile. eu cand ascult muzica simt notele cum imi merg efectiv pe piele. masaj muzical :)) buna ideea asta.

nimeni nu iti poate vindeca ranile cauzate de pierderea unor persoane, de un sir de evenimente sau de propriile-ti decizii. dar tu o poti face. tu poti hotari cand e momentul sa treci mai departe. tu poti hotari ca poti sa te ridici si sa te scuturi. nu e simplu. stiu. dar  nu e imposibil.

incep sa-mi formez total alte pareri despre viata si sa nu mai iau totul asa personal. viata nu mi-a luat persoane dragi de langa mine ca sa se razbune pe mine. viata e un mic miracol. si trebuie sa credem in posibilitati.

concluzia este : "believe that dreams come true every day. because they do."