change

deci, poate am gresit. poate eram suparata si nervoasa si am zise ca schimbarea cuiva e o gluma proasta. poate sa te schimbi e posibil. poate am adoptat aiurea cliseul "oamenii nu se schimba". poate totul te schimba de fapt. pana la urma depinde doar de tine. 

citatul asta zice mai bine tot ce as putea zice eu.  

"When we say things like ‘people don’t change’, it drives scientists crazy, because change is literally the only constant in all of science. Energy, matter, it’s always changing, morphing, merging, growing, dying. It’s the way people try not to change that’s unnatural; the way we cling to what things were instead of letting them be what they are; the way we cling to old memories instead of forming new ones; the way we insist on believing, despite any scientific indication, that anything in this lifetime is permanent. Change is constant. How we experience change, that’s up to us. It can feel like death, or it can feel like a second chance at life. If we open our fingers, loosen our grips, go with it, it can feel like pure adrenalin. Like at any moment, we can have another chance at life. Like at any moment, we can be born allover again."

femei

vorbeam ieri cu mama si mi-a zis ca a vazut la tv ca angelina jolie si-a taiat sanii de teama de a nu face cancer la san. si azi am vazut pe fb ca a scris asa ''A woman is no more or less a woman based on the presence, absence or size of any part of her body.'' 

asta m-a facut sa ma gandesc la doua chestii.

in primul rand, cum e sa faci ceva asa de extrem in fata bolii. cat de motivat si pputernic trebuie sa fi, stiind ca ai sanse de peste 50% sa faci cancer la san, sa-ti tai sanii. mi se pare incredibil. desi daca ar fi sa lupti cu boala ar fi de sute de ori mai greu. nu inteleg de ce exista cancerul. ma bate chestia asta. poate e doar selectie naturala. dar cum se poate ... inmulti? cum a aparut? sunt mult mai multe cazuri acum decat erau in anii trecuti. multe femei. majoritatea femei. pentru cel mai raspandit e cancerul la san si probabil urmatorul e cel de col uterin sau leucemia. si mor femei din ce in mai tinere. ma sperie asta. si nu inteleg de ce e asa complex. de ce nu i-am gasit leac pana acum. mi se pare groaznic sa ai cancer. sa stii ca poti sa traiesti 10 ani sau 10 luni. sa fi mereu pe muchie de cutit, chiar daca ai luptat cu el si l-ai invins, pentru ca oricand poate recidiva.  "si totusi este trist in lume" zicea eminescu intr-o poezie pe care nu o agreez nici acum, ar imi suna in cap... este trist da. per ansamblu. din ce in ce mai trist. si noi ne stresam la niste probleme minore cand altii lupta impotriva a boli incurabile, cu speranta ca poate ... va fi bine.

in al doilea rand, citatul angelinei m-a facut sa ma gandesc la ce ne face de fapt femei. socitatea din ziua de azi s-a schimbat dramatic. si a ajuns sa fie considerata frumoasa femeie de 90-60-90 nu femeia care zambeste si radiaza de fericire. pana la urma corpul e doar imbracamintea sufletului si a mintii. dar lumea inca se lupta sa vada asta. si ma intreb unde o sa ajungem in ritmul asta? suntem femei pana la urma pentru ca corpul nostru dicteaza asta. nu pentru cum ne comportam sau pentru ce ne imbracam sau pentru ce orientare sexuala avem. nu suntem mai femei daca avem bust de 100, sau daca ne imbracam mereu in rochite sau daca suntem sensibile si plangem din orice. nu. fiecare e cum simte. 

deci pana la urma cred ca zic ... bravo, angelina!

ploua

stau si ascult ploaia cum cade. iar ploua. ar trebui sa fiu ... suparata sau trista sau nervoasa, nu stiu. dar nu sunt unul dintre acei oameni. ploaia calmeaza, spala si purifica. ajuta. clarifica. e asa bine sa stai intins in pat si sa inceapa sa ploua. cu tunete si fulgere. si inchizi ochii si asculti. si simti mirosul de asfalt ud. pf. cine are nevoie de soare, cand ai ploaie? e nevoie si de soare, dar nu acum. acum e bine sa ploua. nu stiu neaparat daca metaforic sau fizic vreau ploaie. fizic am. inspir adanc mirosul si ma gandesc la cineva de acolo de sus care ma iubeste. si care ma ajuta. nu cred in dumnezeu, dar cred in .. ingeri. dar, stiu. contradictoriu. dar nu e nimic. asta cred eu. in ultimul timp am cerul ajutorul ingerului meu. si poate a fost sa fie, sau poate nu, dar lucruri bune s-au intamplat.

ploaia spala tot. pacatele si greselile. esti un om mai mare daca ierti persoanele care te-au ranit? esti mai matur? esti mai ... nu stiu cum? poate. unele lucruri pentru unii sunt de neiertat. altele de neuitat. poate esti un om mare daca ierti. daca ramai cu sufletul impacat ca tu nu ai nimic cu nimeni si ca nu porti pica pt ranile pe care ti le-a provocat. cel mai mare om totusi, cred ca esti cand inveti sa te ierti pe tine. pentru ca cei mai aspri critici ai nostri suntem noi insine.

nu vreau totusi sa vb de iertare, si sa transform un monolog intr-o conversatie. azi vb despre ploaie. dupa cum am zis pana acum, de cateva ori :) pentru unii ploaia e un ... vartej. un uragan. multi privesc ploaia ca pe ceva rau. dar e bine. e asa de bine. se iesi afara in soare si deodata sa vina picaturi din cer. nu stim sa apreciem lucrurile bune din jurul nostru. si natura e cea mai neapreciata. luam totul de-a gata si nu ne gandim cum ar fi daca nu ar fi fost. nu stim sa ne oprim doar sa privim ... si sa ne bucuram ca cineva abia a cosit iarba, ca marea e in imediata apropiere, ca exista ploaie ... tre sa apreciem ce e in jur si sa invatam sa nu mai fugim dupa ce credem ca vrem sa avem. tre sa lasam sa vina. tre sa apreciem momentele in care ne aflam si sa apreciem persoana alaturi de care linistea e placuta, comfortabilasi fireasca.

ganduri in dupa-amiezi ploioase

si mai punem o melodie si ne relaxam.

daca inchizi ochii si asculti vocea aia si linia aia melodica, te poarta undeva unde nu te gandesti la nimic. lasi muzica sa-ti curga prin toti porii. o respiri, simti cum sangele o poarta prin tot corpul incalzindu-l. nu credeam in puterea muzicii. si nu sunt cine stie ce cunoscatoare. ascult ce-mi place, fara absolut niciun compromis. m-am apropiat de arta asta in ultimul timp pentru ca sunt singura. si scriu si ascult muzica. si asta ma elibereaza.

azi ma gandeam, de fapt sincera sa fiu am citit undeva, la schimbarea din oameni. asta e cea mai mare gluma. oamenii sunt incapabili de schimbare. am vazut asta de atatea ori. am auzit-o de la n persoane. "gata. de acum schimb foaia. nu mai merge asa." o mare gluma. iti poti schimba hainele si aspectul fizic. si poti face lumea sa te priveasca altfel. poti sa adopti o altfel de atitudine, dar in sufletul tau esti mereu la fel. chiar daca ai suferit enorm si te ascunzi dupa un zid in propria-ti fiinta, sau chiar daca ai urcat foarte mult pe un anumit plan si iti e foarte bine, nu uiti de unde ai plecat. unii prefera sa creada ca o fac, dar nu ai cum. nu ne schimbam. timpul trece si ne modeleaza, da. dar esenta e mereu aceeasi. sufletul nu se schimba asa usor.

ca tot am ajuns la suflet. cred in reincarnare. acum cativa ani eram in oras si era un grup religios care a venit sa ne ... converteasca probabil. pana am inceput eu cu ideile mele de reincarnare si tipa respectiva a ramas interzisa. dar cred si incep sa simt ca sufletul traieste mai mult de o viata. al meu cred ca e la inceput, pentru ca ma simt destul de necoapta, dar cateodata simt ca inauntrul meu e o intelepciune pe care nu aveam cum sa o acumulez doar in astia 22 de ani. e ciudat, sunt constienta de asta. dar nu am zis ca as fi cea mai normala persoana.toti avem ciudateniile noastre. daca ar citi multa lume ce am scris, multi mi s-ar urca in cap. stiu ca multi nu cred in ce cred eu. mi se pare corect. nici eu nu cred in ce cred altii. dar in asta da. in reincarnare. in karma. in vise. in miracole. in destin.

apropo de destin. care multi zic ca ti-l faci cu mana ta. destinul si norocul. nici asta nu cred. nu ai cum sa-ti faci destinul. ce va fi va fi. asta m-a dus cu gandul la "scopul scuza mijloacele". machiavelli. dragut. stii ce e teribil de dragut? oamenii au taiat acel citat si l-au dat mai departe sa fie ce vrea sa auda fiecare. incorect. dar astia suntem ...

"scopul scuza mijloacele, CAND CAUZA E NOBILA"

e muzica

am citit zilele trecute intr-o carte numele Chris Cornell. era vorba de o formate rock in carte, si cineva zicea ce voce are tipul asta. asa ca ... am cautat. si m-am indragostit. iremediabil. ce e mai frumos de atat?

nu stiu ce te poate ajuta mai mult cand esti suparat decat ... rock si o voce buna. muzica. pentru ca totul incepe si se termina cu muzica. :)

trecutu-i inca viu

dupa ce am citit fifty shades of grey, am gasit o melodie care descrie perfect actiunea. si anume asta

melodia asta vorbeste de cat de mult te schimba greutatile si situatiile prin care treci. what if the storm ends and i don't see you as you are now ever again? e o intrebare extrem de buna. fiecare are propriul lui mod de a trece peste greutati si e ceva perfect normal. in carte, tipul avea niste probleme foarte mari de ... personalitate sa zic asa. zicea despre el ca e "fifty shades of fucked up". cati nu suntem asa?  si ma intreb ce drept avem sa judecam persoanele din jurul nostru pentru ce decizii iau? chiar daca sunt sau nu decizii facute la presiune la suparare sau la bucurie. cand ascult melodia asta, vocea asta ma transporta intr-o ... alta dimensiune pana la urma. ma face sa ma gandesc cum gandesc oamenii in cele mai rele momente posibile. cum reactioneaza? se enerveaza? se dau batuti? lupta? intorc spatele celui care e langa ei? cred ca o relatie adevarata si sincera trece peste orice. nu. nu neaparat adevarata ... ma refer la faptul ca daca iubirea e pura si adevarata si totala, trece peste orice. "iubirea invinge tot" are conditiile ei. si pana la urma de unde stim ca e iubire daca nu avem cu ce sa comparam? daca noi credem ca e iubire si de fapt nu e?
am niste intrebari existentiale in cap de as da multa lume peste cap daca as incepe sa le insir. am in cap o gramada de chestii. ma gandesc la ceva si ajung la altceva.

revenind la oile noastre, what if the storm ends? cum va fi atunci? eu am trecut printr-o furtuna de genul. si am ales calea mea. dar ma intreb cateodata ce ar fi ales altii in jurul meu. ma intreb daca ar fi fost altii in locul meu, ar intelege in sfarsit decizia mea? nu e ca si cum lumea nu intelege si acum. nu vorba despre asta. e deja trecut. dar simt ca multi ar putea sa ma acuze. nu stiu de ce ma gandesc la asta acum. sincer. e de la melodie banuiesc. am dat mai devreme de ea, si mereu ma duce cu gandul la ceva. la furtuna mea ( pe care am avut-o in cap, sa nu se inteleaga ca am trecut prin vreo criza familiala sau mai stiu eu ce ) si la persoana pe care am lasat-o in urma. cred ca e bine sa stii cand sa pui punct. nu stiu daca multi au curajul asta. da. curaj. am spus-o de multe ori si raman la parerea mea. s-a terminat furtuna si nu te-am mai vazut ca la inceput. tu ce ai fi facut in situatia asta?

What if this storm ends?
And leaves us nothing
Except a memory
A distant echo

terapie

stateam azi si ma gandeam la ... lume. chiar suntem bine, precum pretindem? nu stiu daca multi stiu ce inseamna sa fi cu adevarat bine. daca stai sa te uiti in stanga si in dreapta fiecare are o anumita tristete in privire. toti am trecut prin niste lucruri care ne-au schimbat. toti am pierdut niste persoane. toti am fost cu adevarat tristi intr-un moment al vietii. si categoric o sa mai fim.


ai langa tine o persoana foarte speciala. nu ma refer la un sot sau iubit. ma refer la o bunica, un bunic, o matusa, o mama sau un tata. persoanele cele mai importante pentru noi. unii sunt batrani. se imbolnavesc. nu trebuie sa fi egoist in momentele alea. nu trebuie s vrei sa-i ti langa tine ca sa nu suferi tu din cauza pierderii lor. trebuie sa te gandesti ca daca tu nu ii lasi, ei nu pot sa-i dea drumul din lume asta. poate pare aberant, dar asa este. cand cineva sufera de un rau iremediabil, trebuie lasat sa fie mai bine, in termenii lui. chiar daca asta inseamna moarte. moartea nu e un sfarsit. cred cu tarie asta. moartea nu ar trebui sa fie o experienta care sa te schimbe total, si totusi o face. si noi o lasam sa o faca.

lasand teoriile astea de-o parte, am pornit de la idee de terapie. ma uit la un serial, in care unul dintre personajele principale insista pe ideea de terapie muzicala. si e foarte corect. numa ca multi atunci cand sunt tristi asculta muzica trista. pentru ca ... nu au chef de altceva. si asta e foarte rau. muzica chiar poate face minuni. sa pui ce-ti place, sa dai tare si sa inchizi ochii. sa o lasi sa-ti cuprinda corpul si sa-ti gadile simturile. eu cand ascult muzica simt notele cum imi merg efectiv pe piele. masaj muzical :)) buna ideea asta.

nimeni nu iti poate vindeca ranile cauzate de pierderea unor persoane, de un sir de evenimente sau de propriile-ti decizii. dar tu o poti face. tu poti hotari cand e momentul sa treci mai departe. tu poti hotari ca poti sa te ridici si sa te scuturi. nu e simplu. stiu. dar  nu e imposibil.

incep sa-mi formez total alte pareri despre viata si sa nu mai iau totul asa personal. viata nu mi-a luat persoane dragi de langa mine ca sa se razbune pe mine. viata e un mic miracol. si trebuie sa credem in posibilitati.

concluzia este : "believe that dreams come true every day. because they do."

save my unicorn!

am avut asta la status de ... ceva zile. ceva saptamani de fapt. si normal, toata lumea ma intreba ce unicorn.
sa incep cu inceputul. ideea, nu e a mea. apartine unui serial, supernatural mai exact. ideea era un demon indragostit de un inger. si a spus ca este unicornul ei.
ok. acum adaptam.
fiecare are un ... unicorn. mai exact, lucrul ala care toata lumea crede ca e imposibil si in care nu cred, dar tu crezi si stii ca poti sa-l realizezi. un unicorn este ... o carte inca nescrisa. este ... relatia perfecta. este ... situatia perfecta. pentru mine cred ca unicornul meu este partea buna din oameni. eu m-am invatat ca de fiecare data sa vad ce e mai bun in acel om. oricat de greu ar fi pentru majoritatea sa vada. suntem atat de diferiti. ma uimeste cateodata. sa stau si sa ma uit in jur cat de diferit reactionam in fata aceleasi situatii. creierul nostru, cred ca e cel mai complex lucru din univers. e ... spectaculos pur si simplu.
asa ca ... de ce ne pierdem timpul ingropati in probleme. de ce nu .. credem? ca exista unicorni, si ca totul poate fi mai bun. pana la urma standardele tale tu ti le impui. de ce sa te multumesti cu ce ai, cand poti sa nu te multumesti si sa-ti impui ce e mai bun. multi am vazut ca se multumesc cu ce au. se complac in niste situatii de dragul de a fi bine. e totul ok asa. de ce sa "dau vrabia din mana pe cioara de pe gard"? de ce? pentru ca ... merita. categoric cioara aia poate sa zboare pana ajungi tu la ea. dar asta nu inseamna ca e ultima si ca viata ti s-a scurs si ca totul s-a naruit.
decat sa te complaci intr-o situatie, mai bine lupti. chiar daca pierzi tot de 2 ori, de 5 ori, de 10 ori. nu conteaza. la un moment dat va fi exact asa cum vrei tu pentru ca nu-ti permiti sa ai mai putin decat ... tot.
unicornul nostru e viata perfecta. e relatia perfecta + familia perfecta + cariera perfecta + multe altele. cum vrei sa ai parte de toate astea cand tu pornesti de la ideea ca unicornii nu exista?
exista :) sunt in fata ta. probabil deviza mea e "faith". pentru ca asta e lucrul corect de urmat. nu vorbesc aici de dumnezeu, sau de buddah, sau mai stiu eu. vorbesc de propia-ti persoana si de propriile-ti teluri.
daca nu crezi in tine si in posibilitatile tale si in standardele tale, atunci cine o sa o faca?

pana la urma, astia chiar au dreptate :)