7 august intre ganduri

Citeam azi ceva, care mi-a adus aminte de ceva. Stii cum e mintea, face niste conexiuni de ramai prost. Simti miros de sarmale si te gandesti la bunica, sau miros de liliac si te gandesti cum taie in fiecare an bunicul tau din curte si iti aduce un buchet mare, sau auzi o melodie care te face sa te gandesti la ... cineva special tie care nu mai e, si dupa te gandesti la celalalt cineva special care nu mai e ... Sau citesti un citat si-ti aduci aminte de prietena ta cea mai buna, care a lasat orasul vostru si s-a dus departe, dar chiar daca vb cu ea o data pe luna, conexiunea aia intre voi e acolo si mereu stabila. Sau vezi un desen si te ganesti la nebunul de frate-tu de-acasa, care abia in al 12-lea ceas se mobilizeaza sa-si fac exercitiile pentru maine. Si te gandesti, si incepi sa scri, ca sa nu uiti. Si te gandesti la mama ta, care tinde sa filosofeze ca tine, chiar daca in cunostiinta de cauza sau nu. Si dupa mintea iti merge la tatal tau, care chiar are habar ce zice, chiar daca nu e un artist al cuvintelor. Si te gandesti cum canta, mai ales cand erai mica. Si zambesti. Si aduci aminte de formatia lui preferata si asculti un cantec. Si apoi altul. Si apoi altul. Si te gandesti ... mai departe. Sincer mintea umana e minunata. Poti sari din una in alta pana macar sa apuci sa pocnesti din degete.
Lasand ideea generala de-o parte, azi am citit ... o data. Si mi-am adus aminte de melodia asta

Si dupa ce asculti melodia, iar incepi sa te gandesti. Am facut bine? Nu am facut bine? M-ai vreau? Nu mai vreau? Si-ti vine sa-ti smulgi efectiv tot parul din cap si sa te dai cu capul de pereti, daca se poate in acelasi timp. Pentru ca creierul tau nu a mai fost asa terci. Si te enervezi. Zici hai dracu' sa ne hotaram. Si zici ceva, dupa un minut ti se schimba ideea. Nu e usor sa fi ... om, pana la urma. Cred ca fiecare are anumite probleme la care se gandeste constant, chiat ca e cel  mai bogat din lume. Sau poate unii sunt maestrii ai mintii si stiu cum sa-si joace pe degete gandurile astfel incat alea negre sa fie undeva in spate. Stii, e ca in Supernatural. Sa ma ajute si pe mine Castiel cu toate gandurile astea. Dar nu ma intorc eu spre religie dupa atatia ani. Dar chiar daca nu-s o persoana religioasa, am un inger acolo. Asta cred cu tarie. Care ma indruma cum crede ca e mai bine. (mi-e dor de tine)
In alta oridine de idei, que sera, sera. Si "7 august ... super trist" ca asta imi suna in cap :))