tacere.

meditam. azi. ieri. si alataieri parca. m-a apucat starea asta de ceva timp, dar nu stiu exact de cat. vazandu-i pe toti din jurul meu ultra fericiti si indragostiti si asa mai departe, m-am intrebat care e problema mea. raspunsul a venit : " o sa vina si randul tau ". ok. vezi ca e simplu de aflat? deci e un rand. o coada. stam toti, ca la lapte si asteptem marea iubire. asteptam fericirea. daca stiam asta, poate ma inarmam de la inceput cu rabdare. faza e ca se pare ca iau contact doar cu cei care au ajuns la randul lor. nu pot sa vorbesc si eu cu ala din fata sau din spate. ciudat, nu?

si ma ma gandeam la o chestie. pentru unii, persoana aia, e persoana cu care se vad tot restul vietii dansand. sau vorbind. sau razand. sau plimbandu-se. fiecare are propria lui varianta isteata despre cum ar vrea sa fie persoana aia. si aici nu ma refer fizic, unde pretentiile nu-si au rostul. eu cel putin chiar nu-l vad.

eu vreau ... sa stau toata viata langa cineva care sa stie cand si cum ... sa taca. nu ma inchipui toata viata vorbind cu cineva. sau razand cu cineva. sau plimbandu-ma cu cineva. sau admirand copaci. sau ascultand muzica. nu. o sa fie cineva, care o sa stie cand e momentul sa taca. o sa fie tipul ala de tacere placuta, care te alina si-ti umple golul. sa taca cand eu nu am chef sa vorbesc. sau cand ... sunt trista si nu vreau sa aud " te cunosc. nu-mi spune ca nu ai nimic. stiu eu ca ai ceva. " nu frate. sa stea sa ma tina in brate si sa taca. nu multi stiu sa faca asta. si din aceia, putini stiu sa faca aceasta tacere placuta.

m-am saturat. hai sa tacem impreuna. :)