Sa fi avut vreo 17 ani cand a cunoscut-o. S-au vazut la scoala si s-au imprietenit aproape pe loc. S-au inteles din priviri. A fost foarte interesanta conexiunea aia creata in asa scurt timp. Au devenit cele mai bune prietene in descursul a numai cateva zile. S-au pliat una dupa cealalta si au inceput sa-si petreaca timpul liber in proportie de 80% impreuna. Stateau in aceeasi banca. Mergeau impreuna acasa. Isi faceau temele impreuna si copiau la lucrari impreuna. Mereu era un sprijin reciproc intre ele, neinteles de restul colegilor lor. Nu si-a dat seama cand a cunoscut-o ca totul e perfect. E prea perfect. Ca rasul ala mereu prezent pe buzele ei, ascunde secrete negre, murdare. Nu stie daca a fost naiva sau pur si simplu speranta ei in bunatatea oamenilor a dominat din clipa in care a cunoscut-o. Cert e ca o perioada nu si-au prea vorbit. Nu erau certate sau ceva, pur si simplu soarta le-a rupt si le-a dus in parti destul de diferite incat legatura dintre ele s-a slabit un pic.
In timpul asta a cunoscut un baiat. Un baiat aparent de treaba si dragut cu ea. S-a lasat orbita de bunatatea asta aparenta a lui, de zambete si promisiunile false, de mangaierile venite in momentele prielnice. De tot. Acum cand se gandeste, da vina pe carisma lui. Dar pe cine minte? A fost clar vina ei. Ca nu i-a simtit falsitatea atat de bine mascata. E un bun judecator de caractere si totusi hiba asta a lui, i-a scapat. Si-a dat seama cat de fals e el, cand a luat contact cu un prieten de-al lui care i-a spus fara sa vrea ceva ce dovedea cat si cum o mintea el. Nu i-a parut rau nicidecum pentru ca l-a cunoscut. Pentru ca tragand concluziile din aceasta intamplare, a putut sa isi ridice capul un pic mai sus. A putut sa se uite in jur si sa fie capabila sa trieze mai bine.
Evident, a ajuns la prietena ei. Cand a vazut-o de data asta, a privit mai adanc. Nu isi aminteste de ce. Poate din greseala, poate asa se obisnuise de cand l-a intalnit pe acel tip sau poate din orice alta cauza. Dar cand a privit ... stii cum e cand vezi un schelet care e imbracat in trandafiri si flori frumoase, dar dedesubt zace un simplu schelet aflat in putrefactie? Exact acelasi sentiment i l-a lasat. A vazut cat de acida si rea e de fapt. Si nu a inteles cum s-a lasat pacalita de fatarnicia ei de joasa speta. A primit-o cu caldura. I-a oferit prietenia ei, doar ca sa afle ca isi batea joc de aceasta prietenie vorbind-o pe la spate si ... ce mai fac fetele. A ramas surprinsa la inceput si s-a mustrat pe sine ca a cazut prada acesteia. Dar dupa, a zambit. A privit-o si a realizat ca e de 10 mii de ori mai buna ca ea. Ca desi o vorbeste pe la spate, nu o poate atinge. Pentru ca atunci cand oamenii te cunosc cu adevarat nu pleaca urechea la toate cacaturile. Si cei care nu te cunosc si vor sa aiba sansa de a o face, nu asculta orice zvon.
Intamplarile astea doua, mai reprezentative, au intarit-o si format-o ca persoana. I-au deschis ochii si au facut-o mai atenta decat era. Dar si mai buna fata de persoanele sincere, care sunt cu adevarat prieteni si chiar merita. Asa a ajuns sa cunoasca o fata si un baiat minunati, care i-au ajuns prieteni foarte apropiati si in care chiar se putea sprijini. Pana la urma a realizat ca nu poate decat sa-i multumeasca asa-zisei prietene. Si sa se bucure in fiecare zi de prietenia celorlalti doi care o iubesc si o apreciaza cum e ea.
