iarta-mi visarea si trezeste-ma ...

pentru ca a visa e gratis. si pentru ca fara vise si sperante probabil viata nu ar insemna nimic :

”de ce oare suntem remarcate doar atunci cand purtam tocuri si suntem machiate si nu stiu ce? daca eu ies in blugi si in adidasi nu se uita nici naiba la mine. dar daca imi trantesc in loc de adidasii astia obositi, tocuri, ma observa destui. si de ce? de ce s-au stricat standardele? de ce baietii sunt asa superficiali si se uita doar la astea machiate si urcate pe tocuri, carora le bate vantul pe sub fuste? astea disperate. pe bune. parca asta e dress code pentru femeile singure. si pentru ce? ca sa vada ca sub tona aia de machiaj si sub hainele alea atent potrivite, nu sunt decat niste femei urate si proaste? e incredibil cum se ascunde lumea dupa aparente si vede doar ce vrea sa vada.”
”da. exact la asta ma gandeam si eu.” spune prietena ei uitandu-se la ea de parca a grait cel mai mare adevar ... si poate chiar asta a facut.
”si mai sunt tipele alea, care sufera de blestemul femeii bagate in seama ... tipele alea care au o gramada de baieti la picioare si nu sunt fericite cu nici unul.” zice ea ganditoare.
”da, da. amuzant spus. blestem. si chiar asa e.” zice prietena ei razand.
”stii de ce avem noi nevoie? de un om matur. cu capul pe umeri. care sa gandeasca. un tip de cel putin vreo 30 de ani, care sa nu aiba in cap doar fuste scurte, care sa vrea sa aiba cu cine sa poarte o conversatie.”
”deja visezi prea departe...” spune prietena ei amagita. trista.

intr-o seara, ea cu prietena ei stau la o cafenea, band cate o ciocolata calda si povestind ca de obicei cate in luna si in stele. sunt prietene de atatia ani ca au pierdut deja numarul lor. nu a gasit pe nimeni cu care sa poata vorbi atat de deschis despre orice. la capitolul fete. ca cu baietii altfel vorbesti. intamplarea face, ca mirosul de cafea din jur sa ii aduca aminte de discutia lor de acum ani de zile. trage aer adanc in piept si zambeste.
”iti amintesti discutia aia despre baieti de atunci cand ne plimbam cu catelusa mea?”
prietena ei incepe sa rada isteric. ”stii ca am iesit cu ea de cel putin sute de ori?”
ah da. uitase. uitase ca prietena ei nu ii citeste gandurile si ca nu vede conexiunile pe care tocmai le-a facut in cap. asa ca ii aminteste toata conversatia ...
”doamne ... ce bine ai zis-o atunci. nici nu-mi vine sa cred. chiar uitasem. au trecut 5 ani de atunci.”
da ... au trecut 5 ani de atunci. timp in care ...

gandurile ii sunt intrerupte de mana calda care deja are casa ei pe pielea ei. acum doi ani de zile, intr-o zi teribil de proasta, cand era imbracata in adidasi si blugi si avea parul ravasit pentru ca fusese la munca intr-un sat, a dat piept in piept cu un barbat. cand si-a ridicat ochii din pamant, s-a pierdut in niste ochi mai negri decat noaptea. ea, care a luptat ani de zile sa devina o femeie puternica, care nu pleaca in fata oricui capul, si-a pierdut toate cuvintele. nu mai simtise asta din adolescenta si nici nu credea ca o va mai simti vreodata. avea senzatia deja ca dragostea adevarata nu e pentru ea. dar vazand ochii aia negri, cu destul peste inaltimea ei, a simtit cum roseste si cuvintele o parasesc unul cate unul. el a zambit gentil, dar se vedea cat de multe ascunde in privirea aia. cand a intins mana sa dea mana cu ea, a simtit cum mii de fiori i se imprastie pe sirea spinarii. si dupa modul in care el a tras aer in piept si-a dat seama ca si el a simtit.

”ce faci, doamna?” i-a zis jucaus in timp ce s-a aplecat sa-i sarute tampla, taindu-i respiratia ca in prima zi cand l-a vazut.
”ma gandeam la tine. tu esti visul meu cel mai de pret, indeplinit.”


mood today :

now i'm looking for a reason why, you even set my world into motion

I never thought, I'd be like this
In the palm of your hand - happily speechless
You wear my shirt and just a devil smile
Bringing Mars closer to Venus
Late at night, I watch you sleep
You saved my life, when no one believed
You gave up Diamonds for a Rolling' Stone
Now I know what it means to be home.

tu esti cea mai frumoasa parte din mine ...

lather. rinse. repeat.

multi, sa nu zicem chiar majoritatea, au o conceptie foarte gresita. imi plange logica si rationalitatea cand aud ce prostii debiteaza unii. ce ma supara cel mai puternic, mai ales in ultima vreme, e conceptia asta de multime ca dragostea perfecta nu exista. oh, come on! am ajuns sa cred ca asta zic oamenii care vor sa se scuze fata de ei. stii ... atunci cand esti cu cineva, si e bine, ca e de treaba, si e destul de draguta. atractia nu mai e ce a fost, dar atata timp cat sta cu tine si te ajuta si-ti suporta toate ticurile si obiceiurile proaste, de ce sa vrei altceva? e „acasa” cu ea. e obisnuinta si confort. si comoditate. si e ok. daca renunti la asta, poate ce gasesti va fi mult mai rau. poate nu mai gasesti una ca ea, dragutica si cu destula minte..

serios?!! dar daca gasesti ceva mult mai bun? si fiind legat de tipa confort nu poti sa o cunosti pe cea perfecta. ce e cu gandirea asta absurda de a ne multumi cu ce e ok? nu „the best”, ci doar ok. trebuie sa invatam ca meritam tot. e foarte simplu. o data ce ai avut curajul sa renunti la o persoana odata, cu restul e usor. sa accepti totul, sau nimic. teoria asta trebuie sa o luam, sa ne spalam cu ea, si sa ne clatim dupa. si daca dupa ce ai clatit, ai udat teoria asta si a intrat la apa, atunci repeti. repeti pana asta devine motto-ul tau. nu stiu de ce toti se multumesc cu putin... si de ce se subestimeaza, crezand ca e bine ce au si ca poate nu merita mai mult. doamne!! toti meritam mai mult. toti meritam fericirea absoluta cu persoana perfecta. si inainte sa zici ca nu exista asa ceva, da. nu exista. persoana perfecta. dar exista persoana perfecta pentru tine. si o sa stii cand o sa o cunosti ca ea e.

in alta ordine de idei, nu credeam ca va exista ceva care sa-mi satisfaca gusturile muzicale. sunt foarte pretentioasa si in acelasi timp ascult orice. ciudat, stiu. nu credeam ca o sa primesc asta de la un radio .... dar. rock fm. listen to it :D it's fucking awesome. inspiratie de la unde.

pentru tine.

stateam azi si ma gandeam ca nu ti-am scris niciodata. am scris despre tine ... o data sau de doua ori, dar nu tie. ceea ce nu e corect. de-a lungul vietii am cunoscut multe persoane. dar unele iti raman in suflet.

te-am cunoscut acum foarte mult timp. sa fi trecut ani...si luni intregi petrecute alaturi de tine. de la tine am invatat sa apreciez oamenii. sa ma bucuri de lucruri marunte. sa tintesc sus. mi-ai spus ca nu e frumos sa judeci si sa ma lipsesc de oamenii care fac asta. mi-ai aratat cum sa imi incep drumul in viata asta ciudata si grea. ai fost laga mine la pasii definitorii ai drumului meu si ai avut mereu urechile indreptate in directia mea cand aveam vreo problema. am impartasit bucurii, lacrimi, sperieturi. imi pare rau ca nu mai e cum a fost. si ca vorbesc cu tine destul de rar.

Some days I feel broke inside but I won't admit
Sometimes I just wanna hide 'cause it's you I miss
And it's so hard to say goodbye when it comes to this, ooh

Would you tell me I was wrong? Would you help me understand?
Are you looking down upon me? Are you proud of who I am?
There's nothing I wouldn't do to have just one more chance
To look into your eyes and see you looking back

au trecut atatia ani in care am pus mana pe telefon sa te sun, doar ca sa-mi dau seama ca nu are cine sa-mi raspunda. in primul an am sunat cred ca in fiecare zi. au trecut ani plini cu luni presarate cu zile grele. zile de dor. in care priveam stelele si ma gandeam la tine. nu o sa zic ca nu e corect ca ai plecat, pentru ca poate iti e mai bine. dar o sa zic ca nu e zi in care sa nu-mi sa fii aici. vorbesc cu tine in fiecare zi, fara a avea placerea de ati auzi vocea. dar culmea, stiu ca ma vezi si ca ma ajuti. unele zile sunt grele inca, dupa aproape 6 ani, fara tine.

mi se rupe inima de dor ...

aim high.

deschid ochii si ma uit la tine. dormi linistit, pentru ca e de abia 7 jumate intr-o zi lenesa de duminica. ma gandesc cu zambetul pe buze la cum ne-am distrat aseara cu prietenii nostri. mormai ceva neinteligibil in somn si te intorci pe spate. au inceput razele soarelui sa ti se rasfire pe fata si pe gat. dar nu pari deloc derajat. oftez gandindu-ma la nenumaratele certuri pe care le avem. la cate seturi de farfurii ne-am luat de cand ne-am mutat impreuna. rad usor pentru ca o data au fost de fata prietenii nostri cand ne-am certat si am spart farfurii. si s-au speriat. dar pentru totul implica pasiune, cand vine vorba de noi, au vazut si cat de repede ne-a trecut si cum dupa fiecare cearta avem nevoie de atingerea celuilalt sa stim ca totul e bine intre noi. a doua zi, prietena mea cea mai buna mi-a zis plangand ca e fericita pentru mine. ca nu a mai vazut priviri ca ale noastre si dragoste ca asta.

ma scoate din  gandurile astea mana ta care cauta sa ma atinga. si imi amintesc prima noapte impreuna cand pe la 3 4 noaptea m-am dus pana la baie si cand m-am intors m-a amuzat ca tu ma cautai frenetic prin pat. soarele iti mangaie acum pieptul. si eu ma gandesc la ziua cand te-am vazut plangand pentru prima oara si cum ai cautat alinare in bratele mele. imi vin rand pe rand in cap amintirile timpului petrecut impreuna ... privirea ta in prima seara si siguranta cu care ai vorbit. siguranta unui om inteligent care are ce vorbi cu oricine. siguranta unui om constient de cum arata ... securitatea si confortul pe care le-am simtit din prima cu tine ... teama care m-a cuprins din cauza puterii sentimentelor pe care le-am simtit prea devreme ... fericirea care m-a inaltat pana in al noualea cer cand mi-ai spus prima oara ca ma iubesti ...tensiunea pe care am simtit-o cand ai inceput sa vezi prin straturile mele de autoaparare construite din cauza ranilor. pe care mi le-ai vindecat cum nimeni nu a reusit. toti inaintea ta adaugasera cate o contributie proprie pe lista aia. si ai venit tu si mi-ai sters lacrimile si mi-ai cicatrizat ranile din suflet ... furia din ochi cand cineva ma trata de fata cu tine cu mai putin decat respect ... respectul pe care mi l-ai oferit in absolut fiecare zi de cand am avut contact vizual.

doi ochi verzi ma privesc dintr-o data undeva pierduri in parul tau care ti s-a lasat pe frunte.

"la ce te gandeai?" spune vocea aia calda a ta care m-a cucerit din prima. inchid ochii si-i multumesc sufletului care acum este in cer si ma vegheaza. ii multumesc ca mi-a scos in cale o persoana care sa-mi indeplineasca visurile. o persoana care s-a ridicat chiar peste nivelul standardurilor mele, despre care foarte multi au spus ca sunt exagerata. "go big or go home",nu? deschid ochii cand iti simt buzele pe tampla stanga si aproape ca imi curge o lacrima. cineva categoric ma iubeste acolo sus.

"ca trebuie sa te tunzi" spund parand plictisita. si bineinteles ca in cateva secunde ma trezesc trantita pe spate si tine deasupra privindu-ma usor arogant.

"de ce ma minti cand stiu atat de bine cat iti place"

salvare

bate vantul. tare. nu ar putea sa estimeze viteza cu care bate. asta e unul din defectele ei, nu stie sa estimeze. bate vantul ala asa de tare si aduce cu el intr-un final ploaia.

„exact ca-n suflet” gandeste si inspira adanc. nu a fost cea mai reusita perioada pentru ea. inchide ochii pentru cateva secunde si un an ii trece prin fata ochilor. isi aduce aminte cum a luat-o la vale viata ei sentimentala. si a tras dupa sine altele probleme la nivel moral. isi aminteste fiecare zambet care i-a mascat durerea si complicatiile din suflet. prietenii cu care statea si ei credeau ca e totul bine. de multe ori nu stii cum sa le zici persoanelor celor mai apropiate tie ca nu e bine. ceva. viata ta nu e buna. dar nu stii exact de ce. nu intelegi cum dupa un ramas-bun, au venit atatea indecizii, incat nu stii daca vreodata se vor duce. inghite in sec pentru ca o ustura gatul.

„nu mai vreau sa plang iar” isi spune si isi sterge colturile ochilor ca sa nu inceapa iar valul. nu vrea sa explice nimanui de ce plange aproape in fiecare seara. oricum toti o cred nebuna, nu vrea sa le confirme asta. zambeste. pentru ca ... ea nu e victima. nu intelege de ce cand a rupt o relatie a venit un blocaj. de ce cand a incercat cu unul si cu altul, rezultatul a fost acelasi. vreau si nu vreau in acelasi timp.

„cred ca sunt stricata.” daca ar stii prietenele ei, care se bucura sa o vada mereu, ca gandeste asa ar certa-o matern ca sa-si revina. dar odata ce ai inceput sa gandesti asta despre tine, nu prea ai cum sa iesi din asta..

inchide ochii din nou pentru putin ... pentru ca mirosul de ploaie si asfalt ud sa i se infiltreze in simturi. si tresare cand se aude ceainicul fluierand. ei nu ii place ceaiul. dar o data pe luna, mai bea cate un ceai.

„azi bei si tu o cana cu mine? am gri, de care iti place tie” se aude vocea zambitoare a iubitului ei. zambetul din vocea lui, i se strecoara pe buze si se trezeste zambind. da. si atunci lasa gandurile negre in fundal si le aduce in prim plan pe cele bune. isi reaminteste cum ploaia i-a adus impreuna. cum a stropit-o trecand cu masina pe trecerea de pietoni pe care se afla ea, si ea l-a injurat. isi aminteste cum el s-a dat jos nervos din masina si s-au certat 5 minute, dar la sfarsit niciunul nu isi amintea despre ce e vorba. si erau si uzi leoarca. isi aminteste cum in secunda in care a atins-o, din greseala, a simtit ceva. nu stia exact ce... isi aminteste cum a reusit in cateva zile, saptamani, sa-i stearga durerea din trecut, sa-i dea incredere in ea si in finalul ei fericit. isi aminteste cum si ea l-a vindecat pe el. isi aminteste cum au luptat amandoi cu sentimentele lor proprii, pentru ca amandoi au avut un an groaznic. amandoi au incercat fara succes. amandoi aveau fantezii legate de persoana pe care o vor langa ei.

„ce fantezii demne de carti aveam” gandeste ea. si da. finalul ei fericit a fost ca in carti. se intinde pe spate in hamacul pe care l-a primit de la cei mai apropiati oameni ai ei. isi aduce aminte razand cum s-a certat la cutite cu iubitul ei ca sa i-l agate. atat de pasional si tumultuos a fost totul de cand s-au cunoscut.

„ai de gand sa-mi raspunzi?” se aude din bucatarie. i s-a schimbat tonul. e vocea aia intimidanta de care se tem toti si foarte putini indraznesc sa o confrunte. asta a aflat despre el inca din prima zi. ii place sa fie sus, peste toti. sa controleze lumea.  dar ea l-a infruntat din prima. si au fost adversari pe cinste. s-a ridicat din hamac cu parere de rau, pentru ca ar mai fi stat cateva ore acolo sa asculte si sa miroasa ploaia si sa-si aminteasca de anul care a trecut, ca sa reuseasca sa dea drumul amintirilor. si a pasit pe varfuri pana in bucatarie, unde s-a pus in spatele lui si si-a infasurat bratele in jurul lui.

„as fi preferat si un raspuns verbal” spune el cu o voce asa calda si dulce cum nu a mai auzit la nimeni. sau daca a auzit, nu a avut asupra ei acelasi efect. nu a vazut pe nimeni care sa-si schimbe starea in cateva secunde asa de drastic. dar iubea asta la el. face ochii mari si inspira o gura mare de aer. tocma si-a dat seama ca ...

„te iubesc” spune prinzandu-se de el ca de viata in sine. pentru ca puterea cu care simte acest sentiment o zguduie si ii da putere in acelasi timp. ii e frica de ce va zice. dar el se intoarce, o saruta pe tampla, ii ridica fata cu ambele maine si-i spune privind-o in ochi pana in adancul sufletului.

„te iubesc” si tremurul acela mic o face sa vada ca e adevarat si ca si el se temea de reactia ei. „multumesc”

„pentru ce?”

„pentru ca esti incapatanata si vehementa. pentru ca te certi cu pasiune si iubesti cu pasiune. pentru ca m-ai salvat.” o lacrima i s-a scurs pe obraz. pentru ca si el a salvat-o pe ea. de ea insasi.