cand aduni unu si cu unu in matematica mereu are acelasi rezultat. am vazut mai demult un documentar in care explica de ce unu si cu unu fac doi si de ce matematica ar putea fi scuturata. ei bine, unu si cu unu fac doi, pentru ca atomul cand se descompune are doua parti. dar recent a fost descoperit ca unu plus unu fac ... trei. si uite asa se duce matematica.
dar cand e vorba de matematica sufletului ... aici e complicat. aici unu plus unu poate face zero, unu sau doi.
zero pentru ca poti fi cu cineva si sufletul sa iti planga. sa fi mai singur decat erai atunci cand erai singur. sunt unii oameni care te fac sa regreti ziua in care i-ai cunoscut. care te minimizeaza si te fac sa te simti un nimic. relatia aia nu poate fi de fapt numita relatie. si nu stiu, sincer, de ce unii se complac in situatii de genul asta.
doi pentru ca poti fi cu cineva care e bun, dar nu perfect. acum stiu ca multi nu cred in aceasta teorie care spune ca fiecare om are un suflet pereche, o jumatate, un alt om care il completeaza perfect si fara de care, o data ce l-a cunoscut, nu ar mai putea trai. deci doi e rezultatul frecvent al adunarii unu plus unu. e atunci cand esti cu cineva care te apreciaza, dar nu cat ar trebui. care te iubeste, dar nu cat ar trebui. care te ajuta, dar nu cat ar trebui. care iti anticipeaza doar anumite nevoi. care iti ghiceste doar anumite dorinte. care iti simte doar anumite stari. unu plus unu egal doi, este relatia matematica acceptata de majoritatea. dar stii, sunt anumite persoane, ca mine, poate ca tine, care nu se lasa plafonati de gandirea maselor. care zic "daca ei cred asa, nu e litera de lege". sunt unii cateodata exagerati, ca mine, poate ca tine, care zic "daca toti fac asta, eu nu o sa o fac". sunt cei care viseaza si spera. care cred ca exista acel cineva perfect si atunci cand momentul va fi cel potrivit, se va intampla.
unu pentru ca viata ne-a dat posibilitatea asta. viata sau destinul sau dumnezeu sau allah sau ... ne-au lasat alegerea asta. cat fac unu plus unu? pai ... daca persoana aia te intelege din priviri des. daca simti ca vocea aia te mangaie cand o auzi si te pierzi in ochii aia cand ii vezi. daca iti este muza si-ti sporeste creativitatea, munca si motivatia. daca o cunosti de putin timp si ai impresia ca a trecut o viata, atat de bine o stii. daca atunci cand ai o veste buna suni si te bucuri cu ea. sau atunci cand ai o veste rea suni si astepti o vorba buna si un val de calm si intelegere. daca va bucurati de aceleasi lucruri de obicei, dar alteori aveti gusturi total diferite. daca numele ala iti aduce zambetul pe buze. daca mainile alea te-au cunoscut asa de bine, cu un minim de efort. daca vorbele alea sunt exact ce vrei sa auzi la momentul potrivit. daca te intriga. daca te mentine alert. daca o imbratisare de la ea repara orice. daca atunci cand e departe iti lipseste fizic si psihic si oricum. daca te poate ajuta cand simte ca ai nevoie, desi nimeni inca nu si-a dat seama. daca vrea sa cunoasca persoanele din viata ta si incearca sa faca impresie buna, pentru ca stie ca asta ar conta enorm pentru tine. daca stii ca e acolo mereu, dar stie ca si tu esti. daca e reciprocitate in tot. atunci, unu plus unu fac unu. de ce? pentru ca nu sunteti decat doua jumatati ce se completeaza perfect. care formati un tot unitar de nestramutat. chiar daca lumea si viata incearca sa va desparta, la urma o sa razbiti mai apropiati decat niciodata. impreuna chiar trecem peste toate. cu intelepciunea si creativitatea unuia. cu realismul si ideile celuilalt. totul iese bine. chiar exista persoana perfecta. si daca unu plus unu la tine fac doi, incearca din nou. o sa merite fiecare secunda.
