unii din noi, vad lumea in culori. vad rosu si verde ... si albastru din ala pastelat. portocaliu. roz. you name it. oamenii aia vad toate culorile si le atribuie pe fiecare unei zile, unui sentiment, unei situatii ... e frumos sa traiesti colorat. altii vad totul alb negru. unii chiar doar gri. si aia sunt cei mai ... neoameni. sunt aia care stau intr-un colt si privesc lumea si viata cum trec pe langa ei. sunt oamenii paralizati de frica, sau durere ...
altii din noi ... mh. altii vedem lumea in sunete muzicale. poate nu te nasti cu muzica in sange. poate deprinzi arta asta tarziu. poate intr-o zi te trezesti ca simti muzica. ca fiecare nota isi lasa amprenta asupra ta si iti schimba starea. ca respiratia ta, si gesturile, si vorbele tale au un ritm propriu. oamenii astia cand aud o melodie incep sa fredoneze sau sa bata un ritm. pentru ei totul e muzica. si orice stare ai avea, gasesti o melodie care sa te unga pe suflet.
toti suntem sensibili la arta. fie ca la culori, fie ca la note muzicale, fie ca la poze, fie ca la mancare. toti avem asta in noi. toti avem o metoda de a ne gasi calmul si linistea in cele mai dificile momente. sunt zile in care iti vine sa urli. sa te iei de prima persoana care iti iese in cale si sa iti versi tot amarul pe ea. sunt alte zile ... cand iti vine sa plangi. nu stiu. te trezesti cu o stare, de-ti vine sa-ti iei campii. sunt alte zile cand ai nevoie sa inchizi ochii si sa te pierzi in caldura corpului cuiva. si nu .. nu te gandi aiurea. ma refer sa stai ca un ghemotoc pe canapea, in bratele unei persoane cu care te simti in siguranta. sunt zile cand iti vine sa urli, dar de fericire. sa stie toata lumea cat de bine iti e. sa le scoti ochii tuturor care au zis ca nu o sa poti sau chiar ca nu meriti. in toate zilele astea, apelam la arta. ascultam muzica care ne unge pe suflet. sau poate ... pictam cu ochii inchisi, sau poate pe veranda uitandu-ne la privelistea pe care o avem in spatele curtii. sau poate ... luam dalta in mana si facem dintr-o bucata de lemn ceva nemaivazut.
nu stiu sincer ce am face fara arta. asta e o manifestare a umanitatii cum este si constiinta. e o manifestare a spiritului fara de care nu am putea trai. si poate daca dintr-o data am fi privati de arta, am gasi o cale la ea din nou. pentru ca este ceva de care avem nevoie, in permanenta.
