fapt divers

" stii ... atunci cand stai si astepti sa te sune. si tot astepti. ca atunci cand te suna, sa nu faci altceva decat sa-i ignori apelul, si sa-i zici mai tarziu ca aveai treaba atunci. da' asta nu inseamna eschivare, sau fuga, sau orice altceva, ci inseamna ca nu vrei sa-i arati cat de disperata dupa el esti de fapt. nu multa lume intelege mentalitatea feminina, chiar si noi fetele esuam cateodata. totul e foarte complex si greu de disecat. ma gandeam daca oare si un el e la fel de ganditor ca mine. cu faze de genu' : " nu a raspuns. are treaba. sau ... doarme. sigur are un motiv ok. " oare ei ce gandesc?! de ce exista bariera asta. de ce nu putem sa ne citim gandurile unii altora. ar fi mai simplu. nu ar fi asa dureros cateodata. "

cam asta zicea ea in oglinda, vorbind cu sine, incercand sa inteleaga niste enigme care ne-a fost dat sa nu le dezlegam niciodata. si atunci, prietena ei care trecea pe langa usa, avand treaba in incaperea de mai incolo, a auzit ca vorbeste, s-a oprit si a ascultat tot.

" chiar ai vrea sa stie tot ce gandesti? daca ar stii toate grijile pe care ti le faci, cred ca ar zice ca esti obsedata. bine, ca pe de alta parte poate si el isi face griji si asa. dar nu te mai stresa. traieste tu cum vrei si nu iti mai pune atatea probleme. ca te complici. nu mai gandi atat. traieste. atat. fa ce simti, oricat de stupid ar fi considerat de ceilalti. eu sunt aici, si te ajut cand dai de greu, dar primul pas, trebuie sa-l faci odata. "

fata, se lasa in jos si se sprijina pe usa. isi pune capul in palme si rasufla adanc. simtitnd asta, prietena ei face la fel pe partea cealalta a usii. pentru ca mereu o sa fie alaturi de ea. la bine, si la greu.

daca viata iti ofera lamai, fa o limonada. :)

ghiveci

si trezesti intr-un pat, oarecare, si te intrebi ce ai facut aseara. adica nu ce ai facut ... asta stii. te intrebi de ce.

spune-mi mai exact de cate ori ai facut ceva si dup-aia te-ai intrebat de ce. nu in sensul in care ai fost mort de beat, ci in sensul in care ai reactionat cumva si acum gandindu-te, ar fi fost mai bine daca ai fi facut altceva. de cate ori te-ai certat cu cineva si ti-a inchis gura cu o fraza la care ti-a venit replica tarziu, atunci cand stateai in pat si te gandeai ca nu ai avut ce sa-i mai zici? de cate ori te-ai enervat brusc si apoi ai regretat fiecare cuvant spus? de cate ori te-ai lasat dus de intuitie si ti-ai luat o mare ghinda? de cate ai simtit repulsie fata de o persoana si pur si simplu ai intors spatele si ai plecat?

eh. raspunde tu, ca raspunsurile mele nu sunt prea dragute ... se rezuma la unul de fapt : " de multe ori ".

cu o mare doza de repulsie fata de lume, cu un caracter obsesiv si cu toate celelalte defecte ale mele ... ma intreb din nou incotro ... ?

sarind mai ceva ca o gazela de la un subiect la atul, poate astazi ar fi momentul sa vorbesc iar despre timp si prietenie. sunt strans legate notiunile astea doua, si totusi se macina una pe alta. timpul face prietenia trainica, la fel cum rezolva toate problemele [ e mai ceva ca un psiholog :)) ], dar le poate si rupe.

uau. am citit ce am scris mai sus. pe langa faptul ca din nou gandurile mele sunt desirate, mai si reprezinta un om aparent ... poate chiar depresiv. maniaco - depresiv. [ vrei pufuleti?!!! :)) ]

punct. :)

pentru ca azi e ziua ta, la multi ani! :* traieste, iubeste, viseaza.

obisnuinta

" drumul cu care esti obisnuit, dureaza mai putin decat oricare altul.

langa persoanele cu care esti obisnuit, timpul zboara.

mancarea cu care esti obisnuit, pur si simplu iti place.

hainele cu care esti obisnuit, arata bine oricand.

profesorul cu cate te-ai obisnuit, nu te mai streseaza.

persoana cu care te-ai obisnuit sa fie langa tine, nu e niciodata "prea intima" cu tine.

perna cu care esti obisnuit, e mereu moale.

casa cu care te-ai obisnuit, e mereu caminul tau.

oja cu care te-ai obisnuit, e frumoasa si cand sare de pe unghii.

lista e luuunga. toate lucrurile care ti-au intrat in obisnuinta si au devenit tabieturi. toate astea lasa amprente asupra ta. te apasa si-ti cresteaza pilea, facand-o propria ta amprenta. "

foaia a cazut de pe masa din parc pe care scria fata, aceasta lasand-o nesupravegheata pentru ca a fugit sa ia masa, conform obiceiului, la cantina din colt. foaia s-a lasat in bataia vantului, aterizand lin, in poala unui baiat care citea o carte. paginile din "idiotul" s-au apropiat unele de altele cu un fosnet usor. baiatul a luat foaia, a citit-o si un zambet i s-a ivit in coltul gurii. a inceput sa i se largeasca, cand a gasit in buzunarul hainei sale un creion mecanic. a adaugat, cu scrisul lui repezit si frumos :

" banca pe care mereu stai in parc, ti-a dat sentimentul de obisnuinta.

persoanele care te vad scriind, s-au obisnuit cu tine.

frunzele pe care calci, te-au facut sa te obisnuiesti cu acel fasait sub picioare.

adidasii tai negri cu dungi albe s-au obisnuit sa-ti poarte pasii pe alei.

parul tau negru s-a obisnuit sa ti se rasfire pe umeri.

ochii tai, din pacate, s-au obisnuit cu tristetea, zambind prea rar.

da. amprentele sunt vizibile, toate obisnuintele tale, marcandu-te. da' atat de tare, incat e imposibil ca lumea sa nu observe acele lucruri marunte ce-ti provoaca caldura in suflet. si totusi multi nu obsrva. sunt sigur de asta, altfel ochii tai ar straluci. vreau sa te vad stralucind, draga stea. trebuie doar sa fie cineva care sa te faca sa luminezi, caci capacitatea de a o face o ai din plin.

ochii mei s-au obisnuit cu tine. nu ma face sa renunt la tabietul de a te privi."

s-a ridicat, a luat foaia si a pus-o cu grija pe masa fetei, cu numai 2 minute inainte ca aceasta sa revina pe banca.

satula de la mancarea minunata de la cantina, fata si-a reluat locul. a inlemnit uitandu-se la foaie si vazand a doua jumatate a ei, scrisa. dar nu de ea. a luat-o timid si a citit-o. fata i s-a lumina. pur si simplu. parca s-ar fi aprins lumina in parc. s-a uitat in jur si l-a observat citind. simtea ca era el, nu trebuia sa i-o spuna nimeni. s-a dus la el, s-a asezat pe banca, cu spatele la el si a spus zambind :

- ce frumos scri! poate ar trebui sa-mi predai si mie putina caligrafie.

el a ridicat ochii din carte si a privit-o parca pana in suflet.

- in sfarsit luminezi! mi-ar placea sa ma obisnuiesc cu asta.

carpe diem. sau how to diem a carpe.

punct si de la capat.

orice sfarsit preceda un inceput.

cu capul plecat, scrutand griul asfaltului, un baiat isi urneste cu greu pasii spre ... spre ce? e atat de dezamagit si chiar atrage atentia pe alocuri.

- pot sa te ajut cumva? spune o tanara oprindu-se in fata lui, dar acesta isi ridica ochii reci inspre ea, pufneste, o ocoleste, si isi vede de drum. cam asa face in ultima vreme. fiecare om care trece pe langa el, parca e de fapt ... o umbra. da. asta e cea mai buna descriere. e atat de adancit in lumea lui, incat nu mai conteaza nimic. rar iti e dat sa vezi un om atat de rupt de tot, atat de dezamagit, atat de abatut ...

"s-a dus tot. gata. crezi ca stau dupa toanele tale? dupa toate indeciziile tale? ei bine, nu. s-a terminat, prietene! " asta aude in cap de o saptamana. in fiecare zi o vede pe ea, vede toate amintirile pe care le are alaturi de ea, vede toate locurile in care au fost ei ... numa ei. doi. si ii vine greu sa creada, sa inteleaga. de fapt nu. intelege. stie cat de ciudat si idiot a fost ca nu i-a acordat tot ce merita. dar nu vrea sa se impace cu ea. nu stie daca e bine. pentru ea. pentru el. pentru cineva.

si acum sta si se gandeste. de o saptamana intreaga gandeste. nu stie daca o sa gaseaca vreo solutie. pentru ca daca ar gasi o solutie, totul ar merge mai departe. parca sta un pic in loc. si nu are chef sa vorbeasca cu nimeni. a fost crescut in mediul in care daca un baiat plange e considerat fata. a invatat sa fie tare. a invatat sa treaca peste multe. a avut probleme mult mai apasatoare decat o fata. si uite ca totusi asta e un imediment.

"am suferit in zilele alaturi de tine. am fost fericita la inceput, da dup-aia am suferit. dar lasa ... ca se intoarce roata. mai devreme sau mai tarziu. " il arde cand isi aduce aminte asta. il arde locul ala din creier unde pastreaza amintirea asta, apoi sinapsele, apoi muschii, apoi mainile. simte cum ia foc. dar ... de nervi? de suparare? ... nu stie decat el.

suna telefonul, si niste prieteni vechi de cand lumea, ii spun sa iasa la o bere. intamplarea face, sau destinul, sa se ciocneasca fix in usa barului de o tipa, care ii intra pe sub piele automat. il patrunde privirea ei, si-l face sa uite de el, de probleme, de tot.

o luna mai tarziu, pe aceeasi alee din parc, pe acelasi asfalt gri, se vad ... doua perechi de picioare. baiatul tinandu-se de mana cu fata din bar, din acea noapte, care in mod surprinzator era vecina unui prieten de-al lui.

dar sa stii ... roata chiar se intoarce. :)

gata, prietene!

decor : baia. in baie o oglinda pusa la o intaltime de 1 metru 30 fata de podea. in dreapta un wc. in stanga o cada. sus, sarme de agatat rufe ude. un geam mic, ca sa se aeriseasca incaperea mica. un dulap, cu creme de dus, geluri, sampoane, sapunuri si tot ce mai trebuie intr-o baie.

( indicatii scenice : o fata, cu parul ud, goala, se infasoara intr-un prosop si iese atent din cada. e bruneta, ca parul usor carliontat, pana la piept. e micuta - pana intr-un metru 60 - si cu o piele deschisa la culoare. paseste incet, de frica sa nu alunece. se indreapta spre oglinda si se priveste abatuta, ganditoare. deschide gura cu o oarecare ezitare, si o inchide la loc. parca ar vrea sa vorbeasca. incepe sa zica ceva. dar nu canta. nu recita. vorbeste ... cu cineva. un alter ego reprezentand o persoana )

- chiar nu ai stiut, nu?

-- ce?

- cat am tinut la tine, cat am plans, cat am sperat, cat am fost geloasa.

-- de unde sa stiu?

- cum adica? fata mea e atat de impetrabila? nu stii sa ma citesti? dupa atata timp?

-- ce? ar trebui mereu sa stiu cum te simti?

- las-o balta.

-- adica cum? incepi o discutie si o lasi asa ... in plop?

- nu are rost. tu nici macar nu ai vazut ... momentul ala cand am inceput sa-ti intorc spatele.

-- ai facut tu asta?

- exact cum ziceam. pai pana cand credeai ca iti suport fazele?

-- exagerezi. ca de obicei. ce faze?

- nici nu esti constient de ce faci. tu stii ca am inceput sa te dezagreez pentru tot? pentru comportamentul tau de balta. pentru serile pe care le-ai petrecut cu prietenii, nerenuntand macar la una sa ma vezi. sa vezi daca sunt bine.

-- si nu erai?

- nu. nu eram. nu am mai fost de luni de zile. ( suspina ) dar nu ti-a pasat. a trebuit tu sa fi ala nepasator. si uite unde s-a ajuns.

-- unde?

- tu nu vezi nici macar acum.

-- ce sa vad?

- spatele meu. s-a intors complet la tine.

-- adica? nu mai vorbi in figuri de stil.

- ( pufneste ) stii ce, prietene? nu am avut sange la timp sa-ti zic sa te duci dracu'.

-- stai ca m-ai pierdut. eu nu inteleg nimic. nu inteleg de ce te porti asa. parca a fost doar vina mea.

- tu nu stii sa vorbesti. sa trag eu mereu de tine?

-- nu ai tras niciodata.

- da. pentru ca asa sunt eu. nu trag de oameni. ia ramai tu cu treaba ta!

-- nu stiu de ce esti nervoasa.

- pentru ca totul a fost o mare minciuna. tu veneai la mine cand aveai chef. nici macar nu-ti pasa. era asa ... o chestie pe care o faceai ca sa fie facuta. hai. contrazice-ma.

- nu zici nici acum, a? stii ca am dreptate.

- hai s-o lasam. de tot. cauta-ma ... joi, dupa miercurea ciuc. ( rade ) gata, prietene! bafta!

( indicatii scenice : fata zambeste satisfacuta de sine. se simte mai usoara dupa tot ce a zis. parca a vorbit cu el si i-a zis tot ce are pe suflet. telefonul suna. isi da ochii peste cap si il lasa sa sune. se imbraca. incet. nu o grabeste nimeni. iese din baie si ia telefonul de pe hol. se uita la apelul ratat. pufneste. murmura un "boule!" si apasa pe tasta verde )

- buna. am fost in baie, de aia nu am raspuns. ce faci? sunt bine. imediat plec la scoala. pai ne vedem daca ai timp. ah. ok. atunci poate maine. da. bine. te pup si eu. pa.

- ( inchide ochii si rade sarcastic ) si maine e un moment bun.