to ... where?

stii ... [ ah. nu scap de ticurile verbale nici in scris :) ] de multe ori stau si ma uit si analizez tot ce mi se intampla. si ce li se intampla si altora care-mi povestesc. poate fac asta in speranta ca o sa descopar probleme din fasa si o sa-mi fie din ce in ce mai usor. dar nu e asa. si atunci ma intreb ... unde vor sa ma duca toate astea? da. sunt de acord. am acumulat cunostinte, rabdare, experienta si iar rabdare. din asta am acumulat multaaa. mai ales in ultimele luni. am inceput deja sa fiu calma la " acum am ceva treaba. vin in 30 de minute. " si vine dupa 2 ore. sunt oke si la " nu pot sa ies afara. sunt racit. " si a doua zi sa zica " mama ce m-am rupt aseara. " deja nu mai conteaza chestii d-astea. nici nu ma mai ating. macar de-ar unul serios, poate m-ar afecta sa-i stiu pe toti ceilalti neseriosi. dar nu exista acel the one and only. ce prostie ca suntem de mici invatati cu chestii care ar trebui sa existe. ar trebui sa fie fat frumos, fericire pana la adanci batraneti, zmei si vrajitoare si ursitoare si de toate. ar fi altfel. de fapt fiecare poate sa aiba propria-i realitate. unde sa fie totul bine si frumos pentru el.

parca m-am tampit. uita-te si tu despre ce vorbesc :)) parca as fi cea mai dezamagita persoana de viata pe care o are :)) e comic de-a dreptul. cand pot vorbi despre toate divele pe langa care trec in fiecare zi. sau despre toti cocalarii. ah. si sa nu se trezeasca careva sa ma intrebe "da ce ai cu ei?" ca fac urat :))

eh. inca un post intortocheat. sper sa nu te pierzi printre randuri. printre ganduri.

ultimul post de genul asta. :)

asteptand neasteptatul ...

si stai in fotoliu, cu picioarele incrucisate sub tine si te gandesti. treci in revista ultimele ore, ultimele zile, ultimele luni ... ce vezi? intamplari, persoane, decizii. si ... constati ca dupa o lunga serie de alegeri facute prost, din intuitie, negandite, parca ai ajuns la capatul puterilor. esti data peste cap, prevezi ca nimic bun nu se va intampla. parca nu se poate. parca cerul tau brusc e gri, si cauti crapatura aia mica pe unde sa vezi soarele. dar ... intr-o zi, te ciocnesti de un "el" intr-o statie de autobuz. te uiti analizandu-l din cap pana in picioare. constati ca-ti plac ochii. iti place cum e imbracat. iti place privirea lui. privirea aia care pentru cateva secunde, care au parut ca au durat mult mai mult decat au fost de fapt, a fost a ta. te-a analizat si el pe tine si un zambet i s-a ivit in coltul gurii. si tu i l-ai intors. nu puteai sa ramai imuna. pur si simplu nu puteai. si ... dupa 2 minute de priviri schimbate pe furis, fiecare urca in autobuz. tu stai sprijinita de geam si te gandesti la ce s-a intamplat. ti-a placut. autobuzul lui tocmai trece pe langa al tau si el ... iti face timid cu mana in timp ce-ti arunca un zambet rapitor. dragoste la prima vedere? nu. nu crezi in asa ceva. nu exista. dar totusi ... el pare sa defineasca acest concept usor usor in mintea ta. te-a innebunit in ... cat? 5 minute? 4? da. te uiti la ceas. da. au fost 4 minute. ai vrea sa ... dai iar peste el. dar preferi sa pastrezi amintirea lui vie in capul tau. preferi sa nu te gandesti daca o sa mai dai peste el sau nu. nu vrei sa-ti faci iluzii degeaba, mai ales cand a fost asa frumos. poate daca ai fi vorbit de fapt cu el, ai fi constatat ca e prost. sau ca ii miroase gura. sau orice altceva care nu ti-ar conveni absolut deloc.

si te gandesti intr-o zi, facand un calcul foarte bine pus la punct, ca asta s-a intamplat acum ... 3 luni, stand la coada la covrigi de 10 minute. parca nu se mai misca aia odata. si te enervezi. "am curs. nu pot sa-mi pierd toata ziua aici!". "stai linista. nu va ma dura mult. uite, vino in fata mea." zice o voce blanda din fata. se intoarce si ... soc. da. e acel tip din statia aia de autobuz de acum 3 luni. poate totusi exista destin. si incepi sa vb cu el si ... nu e prost. nu-i miroase gura. e ... perfect? si ... el nici macar nu statea la coada pentru acei covrigi. te-a urmarit in ultima saptamana de cand te-a vazut traversand grabita trecerea de pietoni pe unde nu era permis. te-ai fi gandit ca se poate asa ceva pana acum?

vreau sa am jumatate de suflet in grija cuiva.

stii ce?

cred ca stii. da-mi place sa te intreb mereu asta. e ca si cum as conversa cu cineva. ca si cum ecranul asta rece din punct de vedere sentimental, ar fi cald avand o voce care sa-mi raspunda la intrebari. unii ar zice ca mai bine as vorbi cu dumnezeu. pacat ca nu cred in el. nu cred in nimic. da asta e alta poveste.

stii ce? hai sa-ti spun la ce s-a gandit elena. mi-a zis ca ar fi interesant sa scriu aici, in fiecare zi, ce a fost bun in ziua aia. pentru ca ea crede ca oricat de groaznica ar fi fost ziua pe care ai avut-o, a fost macar un moment in care ai zambit si ai fost fericit. am zis ca ar fi interesant. mai mult de dragul ei, pentru ca mintea nu-mi procesa la ora aia. dar la facultate, m-am gandit. yes, helen. ar fi o idee buna. chiar cred in proprietatea vietii de a se face roz sub doza de rosu pe care i-o dam. de ce rosu? cerul e alb de obicei. oamenii sunt stersi, deci aproape albi. faptele tale, se pierd undeva in albul infinitului. totul se rezuma la alb. nu la negru, cum cred toti. nu, frate. alb. si alb cu rosu face ... ? da. exact. roz. noah. si acu hai sa meditam impreuna. rog sinapsele tale sa se ia de mana cu ale mele, si sa faca ceva ce sa dea un rezultat.

rosu. de unde? nu ma refer la crime, la sange. nu, vai. rosu pentru mine, inseamna explozie de fericire. nu din aia constanta, pentru ca nu exista asa ceva, oricate sperante am avea ca se poate. fericire marunte, trecatoare, momentane.

deci ... tu stii, draga mea ce a fost fericit azi. suna siropos, sau ... gay, dar momentele cu tine mi-au adus azi doza mea. cu asta ne hranim toti, mai presus de orice. trebuie sa ne hranim sufletul, inainte de a ne hrani stomacul.

hai sa facem un exercitiu amandoi. ce ti-a adus fericirea astazi?